Capitolul 71 — Fericirea

Acțiunea armonioasă a tuturor capacităților — Activitatea armonioasă și sănătoasă a tuturor capacităților trupului și minții conduce la fericire; cu cât aceste capacități sunt mai dezvoltate și mai înnobilate, cu atât fericirea este mai nealterată și pură. — The Review and Herald, 29 iulie, 1884. (Counsels on Health, 51).2MCP 641.1

Legătura dintre fericire și sănătate — Fericirea și sănătatea sunt strâns legate, prima este imposibilă fără cea de-a doua. Pentru a-l slăvi pe Dumnezeu în trupurile noastre, este necesară o cunoaștere practică a științei vieții umane. Prin urmare, este foarte important ca fiziologia să ocupe unul dintre primele locuri printre domeniile de studiu alese în vederea educării copiilor. Sunt foarte puțini cei care dețin un minimum de cunoștințe despre structura și funcțiile propriului lor organism și despre legile naturii legate de sănătate! Fără să știe, mulți plutesc în derivă, asemenea unei corăbii aflate pe mare, fără busolă sau ancoră; și mai mult decât atât, nici măcar nu sunt interesați să învețe cum să-și păstreze starea de sănătate și cum să prevină boala. — The Health Reformer, 1 august, 1866. (Counsels on Health, 38).2MCP 641.2

Legea cauzei și efectului — Fericirea noastră este proporțională cu faptele lipsite de egoism și inspirate de iubirea divină, deoarece planul de mântuire al lui Dumnezeu a stabilit o lege a cauzei și a efectului. — The Signs of the Times, 25 noiembrie, 1886. (Welfare Ministry, 302).2MCP 641.3

Înfăptuirea binelui stimulează sistemul nervos — Fiecare rază de lumină răspândită asupra altora se va reflecta asupra propriei noastre inimi. Toate cuvintele înțelegătoare și amabile adresate celui întristat, toate faptele care ușurează poverile celui oprimat și toate darurile care contribuie la împlinirea nevoilor semenilor noștri, înfăptuite spre slava lui Dumnezeu, vor aduce o binecuvântare asupra celui ce dăruiește. Cei care lucrează în felul acesta respectă legea cerului și se vor bucura de aprecierea cerului. Plăcerea de a face bine altora răspândește o atmosferă sufletească ce înviorează sistemul nervos, îmbunătățește circulația sângelui și determină sănătatea mintală și fizică. — Testimonies for the Church 4:56 (1876).2MCP 642.1

Fiecare este sursa propriei fericiri — O viață trăită în Hristos este o viață liniștită. Simțămintele de insatisfacție, neliniște și disconfort dovedesc absența Mântuitorului. Dacă Domnul Isus este primit în viață, aceasta se va umple de fapte bune și nobile pentru Maestrul. Veți uita să fiți egoiști și veți trăi mai aproape de iubitul vostru Mântuitor; caracterul vostru va deveni asemenea caracterului lui Isus și toți cei din jur vor ști că ați fost cu Isus și că ați învățat de la El.2MCP 642.2

Fiecare om are în el însuși sursa propriei fericiri sau nenorociri. Dacă dorește, el se poate ridica deasupra simțămintelor de depresie ce caracterizează viața multora; dar, atâta timp cât este plin de sine, Domnul nu poate face nimic pentru el. Satana ne înfățișează planuri ambițioase pentru a ne întuneca simțurile, dar noi trebuie să păstrăm înaintea ochilor fără încetare “premiul înaltei chemări a lui Dumnezeu în Hristos Isus”. În această viață, sunt nenumărate fapte bune pe care le putem realiza. “Cei înțelepți vor străluci ca strălucirea cerului, și cei ce vor învăța pe mulți să umble în neprihănire vor străluci ca stelele, în veac și în veci de veci”. (Daniel 12, 3.) — Testimonies for the Church 5:387, 488 (1889).2MCP 642.3

Cel mai puternic imbold omenesc — Biblia înfățișează înaintea ochilor noștri bogățiile incredibile și comorile nepieritoare ale cerului. Cel mai puternic imbold omenesc este imboldul spre căutarea fericirii, iar Biblia recunoaște această dorință și ne descoperă că întregul cer este alături de om în efortul de a găsi adevărata fericire. Ea ne dezvăluie condiția prin care oamenii pot primi pacea lui Hristos și ne vorbește despre un cămin al fericirii și al strălucirii veșnice, unde nu vor mai fi lacrimi sau dorințe nerostite. — Letter 28, 1888. (My Life Today, 160).2MCP 643.1

Creștinii se bucură de o fericire adevărată — Dacă există un om care ar trebui să fie tot timpul mulțumitor, acela este urmașul lui Hristos. Dacă este cineva care se bucură de o fericire adevărată, chiar în viața aceasta, acela este creștinul credincios. — Letter 18, 1859. (Our High Calling, 201.)2MCP 643.2

Noi ar trebui să fim cei mai fericiți oameni de pe fața pământului și să nu-i cerem scuze omenirii pentru faptul că suntem creștini. — Manuscript 17, 1893.2MCP 643.3

Un prieten loial — Isus este izvorul harului, sursa fiecărei făgăduințe, esența fiecărei legi, viața fiecărei binecuvântări. Isus este substanța, slava și strălucirea, viața însăși. “Cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.” (Ioan 8, 12.) Prin urmare, calea regească pe care trebuie să meargă cei răscumpărați nu este învăluită în întunericul descurajării. Chiar dacă peregrinajul nostru ar putea fi dureros și ne simțim singuri, nu suntem fără Isus. “Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi.” (Ioan 14, 18.) Să adunăm în inima noastră toate făgăduințele scrise. Să le repetăm în timpul zilei, să medităm la ele noaptea și să fim fericiți. — Letter 7, 1892. (Selected Messages 2:244).2MCP 643.4

Fericirea nu este determinată de voința eului — Domnul Isus dorește să fim fericiți, dar nu putem fi fericiți trăind după propria noastră voință și urmând impulsurile propriilor noastre inimi.... Opiniile și particularitățile noastre sunt întru totul omenești și nu trebuie tratate în mod ușuratic sau cu îngăduință. Eul trebuie crucificat, nu doar acum, ci zilnic; iar trupul, mintea și sufletul trebuie subordonate voinței lui Dumnezeu. Slava lui Dumnezeu și desăvârșirea caracterului creștin trebuie să fie ținta vieții noastre. Urmașii lui Hristos trebuie să imite starea de spirit a lui Isus.... Asemenea lui Hristos este cuvântul de ordine; nu asemenea tatălui sau asemenea mamei, ci asemenea lui Isus — ascuns în Hristos, îmbrăcat în neprihănirea lui Hristos, umplut de Spiritul lui Hristos. — Letter 25, 1882. (Our High Calling, 29.)2MCP 643.5

Fericirea egoistă este dezechilibrată — Fericirea căutată din motive egoiste, departe de locul datoriei, este o fericire excentrică, sporadică și efemeră. După ce dispare această stare de fericire, sufletul se umple de singurătate și de tristețe; dar, în slujba lui Dumnezeu, se află bucurie și satisfacție. Creștinul nu este lăsat să meargă pe căi nesigure; el nu este lăsat în voia regretelor și a dezamăgirilor zadarnice. Chiar dacă nu beneficiem de plăcerile acestei vieți, putem fi totuși fericiți, privind spre viața de dincolo. — Steps to Christ, 124, 125 (1892).2MCP 644.1

O inimă împăcată cu Dumnezeu — Cauza ruinei multor căsătorii este pasiunea de a epata și de a face paradă. Mulți bărbați și femei își propun să câștige bunuri materiale numai pentru a reuși să creeze impresia că sunt mai bogați decât vecinii lor. Cu toate acestea, chiar dacă au succes în lupta lor disperată, ei nu sunt cu adevărat fericiți. Adevărata fericire izvorăște dintr-o inimă împăcată cu Dumnezeu. — Manuscript 99, 1902. (The S.D.A. Bible Commentary 7:941, 942).2MCP 644.2

Iubirea aduce fericire — Din punct de vedere omenesc, banii înseamnă putere; dar din punct de vedere creștin, puterea constă în iubire. Principiul iubirii presupune putere intelectuală și spirituală. Adevărata iubire are o eficiență deosebită în facerea binelui și nici nu poate face altceva decât binele. Ea împiedică apariția neînțelegerilor și frustrărilor și aduce adevărata fericire. Adesea, bogăția poate distruge și poate corupe; forța poate răni, dar calitățile adevăratei iubiri sunt adevărul și bunătatea. — Testimonies for the Church 4:138 (1876).2MCP 644.3

Regula de aur făurește fericirea — “Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel.” (Matei 7, 12.) Mântuitorul i-a învățat pe oameni acest principiu pentru a-i face fericiți, nu pentru a contribui la nefericirea lor; deoarece nu există altă cale prin care să poată veni fericirea. Dumnezeu dorește ca bărbații și femeile să atingă un nivel de viețuire mai înalt. El le dăruiește binecuvântările vieții nu numai pentru a-i face capabili să adune averi, ci pentru a dezvolta însușirile lor mai înalte, prin îndeplinirea lucrării pe care le-a încredințat-o pentru lume — lucrarea de a căuta să cunoască și să împlinească nevoile semenilor lor. Eforturile omului nu trebuie îndreptate spre realizarea intereselor lui egoiste, ci spre binele tuturor celor care se află în preajmă, binecuvântându-i prin influența și prin faptele lui binevoitoare. Acesta este planul lui Dumnezeu, pe care l-a exemplificat pentru oameni în viața Domnului Hristos. — Manuscript 132, 1902. (My Life Today, 165.)2MCP 645.1

Fericirea trăită într-o activitate folositoare — Nu contează cât de umilă este poziția noastră sau cât de limitate sunt capacitățile noastre, noi avem de îndeplinit o lucrare pentru Maestrul. Capacitățile noastre se dezvoltă și se maturizează prin exercițiu. Dacă adevărul lui Dumnezeu arde în suflet, nu putem fi inutili. Fericirea pe care o vom experimenta, angajându-ne într-o activitate folositoare, va răsplăti fiecare efort, chiar în viața aceasta. Cine nu a trăit niciodată fericirea rezultată din efortul altruist în slujba Domnului Hristos nu poate înțelege despre ce este vorba. Bucuria aceasta este cu adevărat atât de curată și de profundă, încât nu poate fi exprimată în cuvinte. — Letter 9, 1873. (Our High Calling, 186.)2MCP 645.2

Fericirea noastră este fericirea altora — Domnul Hristos face din biserica Sa un templu frumos al lui Dumnezeu. “Căci acolo unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu”, spune El, “sunt și Eu în mijlocul lor.” (Matei 18, 20.) Biserica Sa este locul unei vieți sfinte, plin de diferite daruri și înzestrat cu Duhul Sfânt. Fiecărui membru al bisericii de pe pământ i se încredințează îndatoriri corespunzătoare și fiecare trebuie să-și descopere propria fericire, în fericirea celor pe care îi binecuvântează și îi ajută. — The Signs of the Times, 1 martie, 1910. (Our High Calling, 164.)2MCP 645.3

Beneficii pentru întregul organism — Dacă mintea este fericită și liberă, datorită conștienței înfăptuirii binelui și a satisfacției de a-i fi făcut pe alții fericiți, starea de mulțumire și bună-dispoziție se va răspândi în întregul organism, determinând o mai bună circulație a sângelui și un tonus general benefic. Binecuvântarea lui Dumnezeu constituie o putere vindecătoare, iar cei ce excelează în facerea binelui vor primi o binecuvântare minunată atât din punct de vedere sufletesc, cât și în circumstanțele vieții. — Christian Temperance and Bible Hygiene, 3, (1890). (My Life Today, 150.)2MCP 646.1

Cei ce merg pe calea înțelepciunii și a sfințirii nu vor fi tulburați de regrete zadarnice pentru orele greșit folosite și nici nu vor fi copleșiți de descurajare și teamă, așa cum sunt unii, atunci când nu sunt ocupați în amuzamente ușuratice și nefolositoare. — The Health Reformer, 1 martie, 1872. (My Life Today, 150).2MCP 646.2

Fericirea aflată la îndemână — Lumea este plină de ființe nemulțumite, care trec cu vederea fericirea și binecuvântările care sunt la îndemâna lor și caută fără încetare o fericire și o satisfacție pe care nu le vor trăi niciodată. Ei se află într-o permanentă așteptare, gândindu-se la un bine cu mult mai mare decât cel de care beneficiază, și sunt întotdeauna dezamăgiți. Acești oameni cultivă necredința și lipsa de recunoștință, până acolo încât trec cu vederea binecuvântările aflate chiar în fața ochilor lor. Asemenea copiilor lui Israel care au primit mana din cer, ei nu întâmpină cu bucurie binecuvântările obișnuite ale vieții de zi cu zi. — Testimonies for the Church 2:640 (1871).2MCP 646.3

Efectul amuzamentelor asupra minții — Amuzamentele excită mintea, dar va urma în mod sigur depresia. În schimb, munca folositoare și exercițiul fizic vor avea o influență cu mult mai benefică asupra minții, vor fortifica mușchii, vor îmbunătăți circulația și se vor dovedi un mijloc foarte eficient pentru redobândirea sănătății. — The Health Reformer, 1 martie, 1872. (My Life Today, 150).2MCP 646.4

Căutarea fericirii pe o cale greșită (sfat adresat unui tânăr) — Cu un an în urmă, noi am muncit pentru tine.2MCP 646.5

Mi-au fost descoperite pericolele care te pândeau și am fost dornici să te salvăm; dar vedem că nu ai avut puterea să duci până la capăt hotărârile luate.... În luna iunie, în timp ce mă aflam la Battle Creek, din nou mi-a fost descoperit că tu nu faci nici un progres și că aceasta nu se datorează faptului că nu ai beneficiat de o bună îndrumare. Tu nu găsești plăcere în religie. Te-ai îndepărtat de Dumnezeu și de neprihănire. Ai căutat și continui să cauți fericirea pe o cale greșită, în plăceri interzise; și nu ai curajul moral să-ți mărturisești păcatele și să renunți la ele, ca să găsești iertare și har. — Testimonies for the Church 2:291 (1869).2MCP 647.1

O conștiință curată și aprobarea lui Dumnezeu în locul pasiunilor firești și poftelor inimii — Care este binele de care ar dori să ne lipsească Dumnezeu? El ar dori să ne lipsească de dorința de a ne lăsa în voia pasiunilor firești și de poftele inimii. Nimeni nu se poate înfuria și în același timp să trăiască pe placul lui Dumnezeu, păstrându-și conștiința curată și aprobarea divină. Dar suntem noi dispuși să renunțăm la tendința de a ne înfuria? Oare satisfacerea pasiunilor noastre corupte ne va face mai fericiți? În aparență, nu există restricții cu privire la tendința de a ne înfuria.2MCP 647.2

Dar furia și cultivarea unui temperament pervertit nu vor mări cu nimic satisfacția noastră. Faptul de a da curs imboldurilor inimii firești nu contribuie la fericirea noastră. Vom deveni noi mai buni dacă tolerăm aceste imbolduri? Nu. Ele vor aduce întunericul în căminele noastre și vor înmormânta fericirea noastră. Satisfacerea neînfrânată a poftelor noastre firești nu va face decât să ne prejudicieze sănătatea și să ne distrugă organismul. De aceea, Dumnezeu dorește să punem frâu poftei, să ne stăpânim pasiunile și să ne păstrăm sub control întreaga noastră ființă. Iar El a făgăduit că, dacă ne vom angaja în această lucrare, ne va da putere să o îndeplinim. — Testimonies for the Church 2:590, 591 (1871).2MCP 647.3

Sănătate și viață lungă — Curajul, speranța, credința, simpatia și iubirea aduc sănătate și lungesc viața. O minte mulțumită și un spirit voios constituie sănătate pentru trup și putere pentru suflet. “O inimă veselă este un bun leac.” (Proverbe 17, 22.) — The Ministry of Healing, 241 (1905).2MCP 647.4

O persoană a cărei minte este liniștită și satisfăcută în Dumnezeu se află pe calea ce duce la sănătate. — The Review and Herald, 11 martie, 1880. (My Life Today, 150).2MCP 648.1

Rezultatul ascultării de legile organismului — Sănătatea, viața și fericirea sunt rezultatul ascultării de legile naturale care ne guvernează trupurile. Dacă voința noastră se află în acord cu voința lui Dumnezeu, dacă Îi facem pe plac Creatorului nostru, El va păstra organismul omenesc într-o bună condiție și va reface puterile fizice, mintale și morale, pentru a putea lucra prin noi spre slava Lui. Puterea Lui restauratoare se manifestă în trupurile noastre fără încetare. Dacă noi cooperăm cu El în această lucrare, sănătatea și fericirea, pacea și succesul vor fi niște rezultate sigure. — Manuscript 151, 1901. (The S.D.A. Bible Commentary 1:1118).2MCP 648.2

Vindecare pentru bolnavi — Bolnavii trebuie să se îndeletnicească cu ceva util și să nu-și ocupe mintea cu jocuri, care îi înjosesc în propriii lor ochi și îi fac să creadă că viața lor este inutilă. Puterea voinței trebuie menținută activă, deoarece o voință activă și bine direcționată este un calmant deosebit de eficient al nervilor. Bolnavii ar fi mai bucuroși dacă ar fi angajați în activități utile, iar recuperarea lor ar fi mult mai ușor de realizat. — Testimonies for the Church 1:557 (1867).2MCP 648.3

Viața la țară și fericirea (sfat adresat unei mame) — Este adevărat că la țară nu vei fi întru totul scutită de griji și de provocări; dar acolo ai putea evita multe rele și ai putea închide ușa în fața unui potop de ispite care amenință să invadeze mintea copiilor tăi. Ei au nevoie de preocupare și varietate. Statul în casă le-a creat o stare de neliniște și neastâmpăr și de aceea au ajuns să se asocieze cu băieții de “gașcă” de la oraș și au primit o educație de stradă....2MCP 648.4

Viața la țară ar putea fi foarte benefică pentru ei; iar viața activă din natură le va dezvolta sănătatea mintală și fizică. Ei au nevoie de o grădină pe care să o cultive, unde să poată găsi atât un loc pentru amuzament, cât și pentru desfășurarea unei munci folositoare. Cultivarea florilor și plantelor tinde să îmbunătățească gusturile și judecata, în timp ce familiarizarea cu creaturile frumoase și folositoare ale lui Dumnezeu exercită o influență înnobilatoare și înălțătoare asupra minții, îndrumând-o spre Creatorul și Domnul tuturor lucrurilor. — Testimonies for the Church 4:136 (1876).2MCP 648.5

Apărarea “drepturilor noastre” — Este posibil ca aceia pe care îi iubim să vorbească sau să acționeze în mod neatent, ceea ce ar putea să ne rănească profund. Dar nu a fost intenția lor de a face aceasta, ci Satana exagerează efectul cuvintelor și faptelor lor în mintea noastră și astfel lansează proiectilele aflate în arsenalul său, pentru a ne străpunge inima. Dacă ne ambiționăm contra celor despre care credem că ne-au jignit, nu facem decât să încurajăm ispitele lui Satana.2MCP 649.1

În loc să-i cerem lui Dumnezeu putere de a rezista în fața lui Satana, noi acceptăm ca fericirea noastră să fie alungată, prin încercarea de a lupta pentru ceea ce numim “drepturile noastre”. Astfel, îi oferim lui Satana un avantaj dublu. Acționăm mânați de simțămintele noastre de ofensă, iar Satana ne folosește ca agenți ai săi, pentru a-i lovi și descuraja pe cei care nu au avut nici o intenție să ne jignească.2MCP 649.2

Uneori, o soție ar putea să considere că pretențiile soțului nu sunt rezonabile. Dar, dacă ar rămâne calmă și ar evalua situația încă o dată, cu bunăvoință și în lumina cea mai favorabilă cu putință, ar putea ajunge la concluzia că, renunțând la propriile ei preferințe și acceptând părerile soțului, chiar dacă sunt în conflict cu simțămintele ei, i-ar salva pe amândoi de nefericire și le-ar oferi o mare victorie împotriva ispitelor lui Satana. — Testimonies for the Church 1:308, 309 (1862).2MCP 649.3

Dumnezeu îndepărtează piedicile din calea fericirii — Dumnezeu dorește fericirea noastră reală. Dacă există ceva în calea acesteia, El Se îngrijește să fie dat la o parte. Domnul va deturna planurile noastre și va dezamăgi așteptările noastre, trecându-ne prin eșecuri și încercări, pentru a ne descoperi nouă înșine cine suntem.... Cauza tuturor dezamăgirilor noastre este păcatul. Dacă dorim fericirea și adevărata pace a minții, păcatul trebuie îndepărtat. — Letter 29, 1879. (Our High Calling, 81.)2MCP 649.4

Unii nu vor fi fericiți în cer — Oare ar putea fi strămutați dintr-o dată în cer cei ale căror vieți au fost trăite în răzvrătire împotriva lui Dumnezeu? Ar putea fi ei martorii stării sfinte de desăvârșire care există dintotdeauna acolo unde toate sufletele sunt pline de iubire, toate fețele strălucesc de fericire, cuprinse de muzica melodiilor înălțate spre slava lui Dumnezeu și a Mielului, și unde lumina care vine de la fața Celui ce stă pe tron se revarsă în valuri neîntrerupte asupra celor răscumpărați? Ar putea cei ale căror inimi sunt pline de ură față de Dumnezeu, față de adevăr și sfințire să se asocieze cu oștile cerești și să li se alăture în cântecele de laudă? Ar putea ei să suporte slava lui Dumnezeu și a Mielului? Nu, nicidecum. Acestora le-au fost acordați ani de probă, pentru ca ei să-și poată forma caracterele pentru cer, dar nu au învățat niciodată să iubească puritatea. Ei nu au învățat niciodată limba cerului, iar acum este mult prea târziu.2MCP 650.1

O viață de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu i-a făcut nepotriviți pentru cer. Puritatea, sfințenia și pacea cerului ar fi o tortură pentru ei; slava lui Dumnezeu ar fi un foc mistuitor. Ei ar dori cu disperare să fugă din acel loc sfânt. Nelegiuiții ar întâmpina cu bucurie distrugerea, ca să fie ascunși de fața Celui care a murit pentru a-i răscumpăra. Destinul celor nelegiuiți este determinat chiar de propria lor alegere. Excluderea lor din cer este expresia propriei lor alegeri și este corectă și plină de har din partea lui Dumnezeu. — The Great Controversy, 542, 543 (1888).2MCP 650.2

Viețile voastre pot fi fericite — Să ne încredem cu toții în Dumnezeu. Croiți-vă calea prin întunericul pe care Satana îl aruncă de-a lungul drumului vostru și prindeți-vă de brațul Atotputernicului Isus. Încredințați cazul vostru în liniște în mâinile Sale. Rugăciunea voastră să fie: “Doamne, Îți prezint cererea mea. Îmi pun încrederea în Tine și Îți cer binecuvântarea pe care Tu o consideri folositoare pentru prezentul și viitorul meu și pentru binele meu veșnic”. Când vă ridicați de pe genunchi, credeți! Iar dacă vrăjmașul vine la voi cu întunericul lui, cântați și rostiți credința și veți descoperi că ați cântat și ați vorbit pentru voi, în lumină.2MCP 650.3

“Bucurați-vă totdeauna în Domnul! Iarăși zic: Bucurați-vă!” (Filipeni 4, 4.) Cei care procedează așa trăiesc o viață fericită. Nici de pe buzele lor, nici dinăuntrul sufletului lor, nu va ieși vreun cuvânt de nemulțumire, deoarece ei nu se consideră cu nimic mai buni decât alții. Ascundeți-vă în Isus Hristos; atunci, adevărul pe care l-a avut Dumnezeu de-a lungul tuturor timpurilor vă va pregăti pentru viața viitoare, nemuritoare. Dacă aveți încredere în Cel Atotputernic, experiența voastră nu va fi superficială, ci va fi o experiență personală veritabilă. — Manuscript 91, 1901.2MCP 651.1

Fericirea crescândă spre eternitate — Când intrăm prin Isus în odihnă, cerul începe aici. Noi răspundem invitației Sale: “Veniți și învățați de la Mine”; venind la El, începem viața veșnică. Cerul este o neîncetată apropiere de Dumnezeu prin Hristos. Cu cât stăm mai mult în cerul fericirii, cu atât mai multă slavă ni se dezvăluie; și cu cât Îl cunoaștem mai bine pe Dumnezeu, cu atât mai intensă va fi fericirea noastră. Dacă umblăm cu Isus în viața aceasta, putem fi umpluți de iubirea Lui și mulțumiți cu prezența Lui.2MCP 651.2

Noi putem primi aici atât cât este capabilă să cuprindă natura umană. Dar ce este aceasta, în comparație cu ceea ce va urma atunci? “Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu, și-i slujesc zi și noapte în Templul Lui. Cel ce șade pe scaunul de domnie Își va întinde peste ei cortul Lui. Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-I va dogorî nici soarele, nici vreo altă arșiță. Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieții, și Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor.” (Apocalipsa 7, 15-17.) — The Desire of Ages, 331, 332 (1889).2MCP 651.3