Capitolul 55 — Durerea

Nu Dumnezeu provoacă suferința — Nu Dumnezeu este Acela care provoacă suferința și durerea, ci omul a adus asupra lui însuși această situație, prin propria lui ignoranță și prin păcat. — Testimonies for the Church 6:280 (1900).2MCP 510.1

Suferința este produsă de păcat — Neascultarea continuă a omului, de-a lungul a șase mii de ani de păcat, a adus boala, suferința și moartea și toate roadele acestora. Iar pe măsură ce ne apropiem de încheierea timpului, ispitele care promovează îngăduirea plăcerilor și a apetitului vor fi mult mai puternice și mult mai greu de învins. — Testimonies for the Church 3:492 (1895).2MCP 510.2

Durerile și suferințele sunt protestul organismului — Mulți trăiesc într-o continuă stare de încălcare a legilor sănătății și nu sunt conștienți de legătura dintre menținerea sănătății și obiceiurile lor cu privire la mâncare, băutură și muncă. Ei nu-și vor da seama de caracterul greșit al stilului lor de viață, până când natura nu va protesta, prin dureri și suferințe, față de abuzurile la care este supusă. Ei vor ajunge să trăiască în mod corect abia după ce ajung suferinzi și vor începe să apeleze la mijloacele simple de întreținere a sănătății pe care le-au neglijat — folosirea apei și a unei diete corespunzătoare — și care nu fac altceva decât să-i ofere organismului ajutorul pe care ar fi trebuit să-l primească cu mult timp înainte. Dacă se va apela la această modalitate de tratare, în general, bolnavul va fi vindecat fără a suferi dezechilibre. — Healthful Living, 61, 1865 (Partea a 3-a). (Selected Messages 2:451.)2MCP 510.3

Necumpătarea este o cauză a suferințelor — Mulți sunt atât de dedați la necumpătare, încât nimic nu i-ar putea determina să facă vreo schimbare a stilului de viață și a îngăduinței lor față de pofte. Acești oameni ar prefera mai degrabă să-și sacrifice sănătatea și să moară prematur decât să-și înfrâneze apetitul necumpătat. Există, de asemenea, mulți ignoranți cu privire la relația dintre sănătate și alimentație. Dacă ar fi luminați, aceștia ar avea curajul moral de a renunța la apetit și s-ar hrăni cu mai multă grijă, alegând doar alimente sănătoase, iar stilul de viață i-ar scuti de multă suferință. — Spiritual Gifts 4a:130 (1864). (Counsels on Diet and Foods, 158.)2MCP 511.1

Dureri cauzate de procesul de refacere — Deseori, efortul organismului de a transmite viață și vigoare acelor părți ale trupului care au ajuns parțial atrofiate datorită inactivității produce dureri. — Testimonies for the Church 3:78 (1872).2MCP 511.2

Suferințe exagerate de imaginație — Dacă ai fi renunțat la gustul pentru lecturi ușoare și pentru satisfacerea plăcerilor personale și dacă ai fi dedicat mai mult timp exercițiului fizic și ai fi fost mai preocupat de folosirea unei alimentații sănătoase și corespunzătoare nevoilor organismului, ai fi evitat multă suferință. O parte a acestei suferințe era rezultatul imaginației. Dacă ți-ai fi propus și te-ai fi străduit să reziști tendinței de a te lăsa în voia slăbiciunilor tale, nu ai fi suferit aceste spasme nervoase. Mintea ta trebuie să fie abătută de la propria persoană, spre îndatoririle casnice pe care le ai, în păstrarea curățeniei, a ordinii și a bunului gust. — Testimonies for the Church 2:434 (1870).2MCP 511.3

Cei bolnavi tind să fie nerăbdători — Există lucruri pe care nimeni nu le poate face pentru cei suferinzi atât de bine cum le pot face ei înșiși. Ei trebuie să înceapă să se elibereze de povara pe care au așezat-o asupra organismului lor. Trebuie să îndepărteze cauza suferințelor lor. Să postească puțin și să-i ofere stomacului posibilitatea de a se odihni. În stări febrile, să folosească apa și compresele umede, pentru a scădea temperatura corpului. Aceste remedii vor veni în sprijinul organismului, în efortul lui de a elimina impuritățile.2MCP 511.4

Dar, în general, persoanele care suferă dureri devin nerăbdătoare. Ele nu sunt dispuse să exercite renunțarea la sine și să suporte puțină foame și nici să aștepte desfășurarea lentă a procesului prin care natura recuperează energiile consumate prin suprasolicitare. Aceste persoane sunt hotărâte să se vindece dintr-o dată și de aceea își administrează medicamente puternice. — Healthful Living, 60, 1865 (Partea a 3-a). (Selected Messages 2:450, 451.)2MCP 512.1

Suferințe independente de voința personală — Există unii care au o gândire și o conștiință curate, dar suferă din motive absolut independente de voința lor. — An Appeal to Mothers, 23 (1864). (Child Guidance, 445.)2MCP 512.2

Isus cunoaște suferința — Ce gând minunat este acela că Isus cunoaște toate durerile și suferințele noastre! El a suferit în toate lucrurile ca și noi. Unii dintre prietenii noștri nu știu nimic despre durerea și suferința umană. Ei nu sunt niciodată bolnavi și prin urmare nu pot înțelege pe deplin simțămintele celor bolnavi. Dar Isus este sensibil față de simțămintele noastre de neputință. — Manuscript 19, 1892. (Selected Messages 2:237.)2MCP 512.3

Dumnezeu este interesat în mod vital de suferința omului — Cel care neglijează tratarea bolnavilor în Sabat nu va fi considerat fără vină. Ziua de odihnă sfântă a lui Dumnezeu a fost creată pentru om, iar actele de milă sunt într-o armonie perfectă cu scopul Sabatului. Dumnezeu nu dorește ca ființele create de El să sufere nici măcar o oră din durerea care ar putea fi ușurată în Sabat și în oricare altă zi. — The Desire of Ages, 207 (1898).2MCP 512.4

Încredere în timpul durerilor — Din cauza durerilor pe care le suporți, mintea ta poate fi adesea străbătută de gânduri confuze. Prin urmare, nu încerca să gândești, ci odihnește-te și dovedește faptul că sufletul tău I-a fost consacrat lui Dumnezeu, ca unui Creator loial. Este privilegiul tău ca, atunci când treci prin slăbiciuni și suferințe, să nu arăți nici o umbră de neîncredere cu privire la iubirea lui Dumnezeu față de tine și cu privire la credincioșia cu care El Își împlinește făgăduințele; și este privilegiul tău să dovedești că ți-ai încredințat sufletul și trupul în mâinile Lui, cu convingerea că El va păzi ceea ce I-a fost încredințat.2MCP 512.5

Îngăduie ca mintea ta să mediteze îndelung la bunătatea lui Dumnezeu și la marea iubire pe care El a manifestat-o față de noi în lucrarea Sa răscumpărătoare. Dacă Dumnezeu nu ne-ar fi iubit și dacă nu ne-ar fi considerat prețioși, nu ar fi adus pentru noi marele sacrificiu de pe cruce. El este plin de bunătate și har în toate lucrările Sale. Îngăduie ca inima și mintea ta să se liniștească și odihnește-te asemenea unui copil în brațele mamei sale. Brațele Lui veșnice sunt întinse spre tine. Isus a suferit în toate lucrurile ca și noi....2MCP 513.1

Dacă vă manifestați încrederea în Dumnezeu, cel slab nu va pune la îndoială credința și convingerile voastre. Isus a trimis pacea Sa peste voi.2MCP 513.2

“Cel care primește puterea lui Dumnezeu prin veșnicul Lui Fiu este tare”....2MCP 513.3

Cuvântul harului este asemenea manei pentru sufletul credincios. Făgăduințele prețioase ale Cuvântului sunt viață, pace și bucurie. — Letter 16, 1896.2MCP 513.4

Suferința nu este o scuză pentru acțiunile necreștinești — În ultimele nopți, nu am dormit decât foarte puțin. Am încercat să-l caut pe Isus și să-mi încredințez viața în mâinile Marelui Medic. El mi-a spus: “Harul Meu îți este de ajuns”. Harul lui Hristos îi învață pe oameni să rostească cuvinte frumoase, indiferent de circumstanțe. Oricât de grea ar fi, suferința nu este o scuză pentru acțiuni necreștinești. — Manuscript 19, 1892.2MCP 513.5

A te ridica deasupra durerii — Adesea, cei bolnavi pot rezista în fața bolii prin simplul fapt de a refuza alimentația și rămânerea într-o stare de inactivitate. Pentru a se ridica deasupra durerilor lor, lăsați-i să se implice în activități potrivite cu puterea lor. Printr-o astfel de activitate și cu ajutorul aerului curat și al razelor soarelui, mulți bolnavi aflați într-o stare de slăbiciune avansată își vor putea recăpăta sănătatea și puterea. — The Ministry of Healing, 246 (1905).2MCP 513.6

Folosirea mijloacelor de tratament nu este o dovadă a necredinței — Aceia care cred că, dacă se roagă pentru vindecare, nu ar trebui să folosească mijloacele simple de tratament, oferite de Dumnezeu pentru ușurarea suferințelor și pentru sprijinirea naturii în lucrarea ei de recuperare a sănătății, pe motivul că aceasta ar fi o dovadă a necredinței, se află pe o poziție neînțeleaptă. Folosirea tratamentelor medicale nu este o negare a încrederii, ci se află într-o armonie perfectă cu planurile lui Dumnezeu.2MCP 513.7

Când Ezechia era bolnav, profetul lui Dumnezeu i-a adus vestea că trebuie să moară. El a strigat către Domnul, iar Domnul a ascultat rugăciunea slujitorului Său, înfăptuind o minune pentru el și trimițându-i mesajul că viața îi va fi prelungită cu cincisprezece ani. Deși un singur cuvânt al lui Dumnezeu, o singură atingere a degetului divin ar fi fost suficientă pentru vindecare, totuși lui Ezechia i-au fost date îndrumări speciale, și anume să ia o turtă de smochine și să o pună pe locul afectat de boală. Respectând aceste îndrumări, Ezechia a fost vindecat. Noi trebuie să acționăm în conformitate cu lucrările Providenței în toate aspectele vieții. — Health, Philanthropic, and Medical Missionary Work, 54 (1882). (Counsels on Health, 381, 382.)2MCP 514.1

Plăcerea de a provoca dureri este satanică — Faptul că “toată firea suspină și suferă durerile nașterii” (Romani 8, 22) se datorează păcatului omului. Prin păcat, suferința și moartea au venit nu numai asupra neamului omenesc, ci și asupra tuturor animalelor. De aceea, omul este cel căruia îi revine datoria de a căuta să ușureze, și nu să mărească povara suferinței pe care a adus-o prin păcat asupra creaturilor lui Dumnezeu. Acela care se poartă violent cu animalele, pe motivul că acestea se află în stăpânirea lui, este un laș și un tiran.2MCP 514.2

Plăcerea de a provoca dureri altora, indiferent dacă este vorba de oameni sau de animale, este satanică. Mulți cred că, deoarece sărmanele animale nu-și pot descrie suferințele îndurate din partea lor, acestea nu vor fi niciodată dezvăluite. Dar dacă ochii lor s-ar deschide asemenea ochilor lui Balaam, ei ar vedea că îngerul lui Dumnezeu este prezent și va depune mărturie împotriva lor în curțile cerului. Raportul faptelor lor este trimis în cer și vine ziua în care se va pronunța o pedeapsă împotriva tuturor celor care se poartă brutal cu creaturile lui Dumnezeu. — Patriarchs and Prophets, 443 (1890).2MCP 514.3

Nu provocați dureri adânci — Oh, nu îngăduiți rostirea nici unui cuvânt care să producă dureri adânci! Sufletului împovărat de o viață a păcatului, care nu știe unde să mai găsească alinare, faceți-i cunoștință cu Mântuitorul cel plin de compasiune. Luați-l de mână, ridicați-l, vorbiți-i cuvinte de încurajare și speranță. Ajutați-l să se prindă de brațul Mântuitorului. — The Ministry of Healing, 168 (1905).2MCP 514.4

Teroarea sufletească îndurată de Hristos a fost mai mare decât durerea fizică — Durerea sfâșietoare nu a fost decât o mică parte a agoniei iubitului Fiu al lui Dumnezeu. Păcatele lumii se aflau asupra Lui și, în timp ce suferea pedeapsa pentru călcarea legii, inima Lui era chinuită de simțământul mâniei lui Dumnezeu. Acestea au fost durerile care au sfâșiat sufletul Său. Simțământul că Tatăl Își întorsese fața de la El — că propriul Lui Părinte iubit L-a lepădat — a adus asupra Lui o stare de disperare.2MCP 514.5

Omul nevinovat care suferea pe Calvar a trăit pe deplin și adânc separarea pe care păcatul o realizează între Dumnezeu și om. El a fost împresurat de forțele întunericului și lupta cu Satana, care declara că Hristos Se află în mâinile sale, că puterea lui este superioară puterii Fiului lui Dumnezeu, că Tatăl și-a repudiat propriul Lui Fiu și că de acum a încetat să se bucure de aprecierea Tatălui, care nu Îl va trata cu nimic mai favorabil decât pe el însuși. El strecura îndoială, insinuând că, dacă Tatăl L-ar fi iubit, nu L-ar lăsa să moară, deoarece Dumnezeu ar fi putut să-l salveze. — Testimonies for the Church 2:214 (1869).2MCP 515.1