Capitolul 69 — Respingerea

Exagerarea dificultăților aparente — Mulți exagerează dificultățile aparente și apoi încep să se plângă și să dea curs descurajării. Asemenea oameni au nevoie de o schimbare totală a vieții. Ei au nevoie de auto-disciplinare, pentru a da dovadă de perseverență și pentru a învinge toate sentimentele copilărești. Ei trebuie să înțeleagă că nu merită să-și irosească viața în preocupări lipsite de însemnătate.... Toți oamenii trebuie să aibă o țintă în viață. Coapsele minții lor trebuie încinse și gândurile lor trebuie educate, pentru a învăța să se concentreze asupra obiectivelor și să se orienteze spre țintă. Mintea trebuie călăuzită pe căi drepte și învățată să urmeze planuri bine întocmite. În acest fel, fiecare pas făcut va fi un pas înainte.... Succesul sau eșecul în viață depinde într-o mare măsură de maniera în care sunt disciplinate gândurile. — The Review and Herald, 6 aprilie, 1886.2MCP 630.1

Nici un motiv pentru disperare — Nimeni nu trebuie să se abandoneze într-o stare de descurajare și disperare. Este posibil ca Satana să vină la voi cu sugestii cumplite, spunându-vă: “Cazul tău este fără speranță. Situația ta este iremediabilă”. Dar există speranță în Hristos. Dumnezeu nu ne lasă să biruim prin propriile noastre puteri. El ne cere să venim cât mai aproape de El. Oricare ar fi povara cu care ne trudim, care apasă greu asupra sufletului și trupului nostru, El așteaptă să ne elibereze. — The Ministry of Healing, 249 (1905).2MCP 630.2

Atenție la autocompătimire — Trebuie să fim atenți la autocompătimire. Nu îngăduiți niciodată să se strecoare în sufletul vostru simțământul că nu sunteți prețuiți așa cum ar trebui, că eforturile voastre nu sunt apreciate sau că lucrarea voastră este prea dificilă. Fie ca amintirea suferințelor îndurate de Domnul Hristos pentru noi să aducă la tăcere orice murmurare. Noi suntem tratați mai bine decât a fost tratat Domnul nostru. — The Ministry of Healing, 476 (1905).2MCP 631.1

Autocompătimirea distruge caracterele celor ce o nutresc și exercită o influență care alungă fericirea celorlalți. — Manuscript 27, 1902. (Medical Ministry, 177).2MCP 631.2

Abilitatea de a suporta neglijarea — Sufletul care iubește pe Dumnezeu se ridică deasupra ceții îndoielii; el trăiește o experiență vie, luminoasă, vastă și profundă și devine umil, asemenea lui Hristos. Viața lui este consacrată lui Dumnezeu, ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. El va fi în stare să reziste încercării provocate de faptul că este neglijat, tratat rău sau respins, deoarece și Mântuitorul lui a suferit toate aceste lucruri. Un asemenea creștin nu va fi iritat sau descurajat atunci când va fi presat de probleme, deoarece Isus nu a dat înapoi și nici nu S-a lăsat pradă descurajării. Fiecare creștin adevărat va fi puternic, nu în virtutea propriei lui puteri sau a meritelor faptelor lui bune, ci în neprihănirea lui Hristos, care îi este atribuită prin credință. Este foarte important să fim umili și smeriți cu inima, să fim curați și fără pată, așa cum a fost Prințul cerului când a umblat printre oameni. — The Review and Herald, 3 decembrie, 1889. (The S.D.A. Bible Commentary 7:907).2MCP 631.3

A nu pune la inimă faptul că suntem neglijați — Ceea ce ne distruge pacea este iubirea de sine. Când eul este viu, noi suntem gata să-l apărăm de insulte și umilire; dar când eul este mort și când viața noastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu, nu vom pune la inimă faptul că suntem neglijați sau jigniți. Vom fi surzi la reproșuri și orbi față de insulte și dispreț. — Thoughts from the Mount of Blessing, 16 (1896).2MCP 631.4

Descurajarea, un rezultat al lipsei de ocupație — Adesea, simțămintele de descurajare sunt rezultatul lipsei de activitate. Mâinile și mintea trebuie ocupate cu lucruri folositoare, ușurând poverile altora; iar cei care caută să-i ajute pe alții vor fi ei înșiși binecuvântați. Lenevia și lipsa de ocupație lasă timp pentru cultivarea unor suferințe imaginare și, deseori, cei ce nu trec prin încercări și greutăți reale le vor inventa pentru viitor. — The Signs of the Times, 23 octombrie, 1884. (Counsels on Health, 629).2MCP 631.5

Un cuvânt de mângâiere pentru un băiat orfan — Oh, lumea aceasta este o lume nepăsătoare și egoistă! Rudele tale, care ar fi trebuit să te iubească și să fie prietenoase, cel puțin datorită părinților tăi, dacă nu din dragoste pentru tine, s-au închis în egoismul lor și nu au manifestat nici un interes pentru tine. Dar Dumnezeu este aproape de tine și va fi mai iubitor decât ar putea fi oricare dintre rudele tale pământești. El va fi prietenul tău și nu te va părăsi niciodată. El este tatăl celor fără părinți. Prietenia Lui îți va aduce pace și te va ajuta să suporți cu curaj și răbdare marea ta pierdere.2MCP 632.1

Caută să-l faci pe Dumnezeu tatăl tău și nu vei mai avea niciodată nevoie de un prieten. Vei întâmpina încercări, dar fii statornic și străduiește-te să-ți îmbogățești credința. Vei avea nevoie de har, dar ochii îndurători ai lui Dumnezeu veghează asupra ta, ca să poți rezista. Roagă-te mult și stăruitor, cu încrederea că Dumnezeu te va ajuta. Ferește-te de un spirit irascibil și capricios și de tendința de a-i irita pe alții. Ca să inspiri curaj, ai nevoie de virtutea răbdării. Caută sfințirea inimii. Fii un creștin consecvent. Nutrește dragoste față de curăție, cultivă simplitatea umilinței și îngăduie ca toate acestea să se împletească cu viața ta. — Testimonies for the Church 2:314 (1869).2MCP 632.2

Nu vă simțiți niciodată singuri — Dacă Îl veți accepta pe Isus ca Tovarăș și Prieten pentru totdeauna, niciodată nu veți fi niște singuratici și nu vă veți simți singuri. — Letter 4, 1885.2MCP 632.3

Neglijența distruge sufletul — Un suflet poate fi pierdut nu numai din cauza împotrivirii, ci și din cauza neglijenței. — The Desire of Ages, 323 (1898).2MCP 632.4

Fiți toleranți unii cu alții — Trebuie să fim toleranți unii cu alții, amintindu-ne de propriile noastre căderi. Față de unii, trebuie să manifestăm compasiune, cu discernământ; alții trebuie salvați cu teamă, împingându-i afară din foc. Nu toți pot suporta aceeași disciplină rigidă. Nu toți se pot adapta la ideile altora despre comportament. Temperamentele diferite și mentalitățile diferite au nevoie de îngăduință. Dumnezeu știe cum să Se poarte cu noi. Dar inima mea s-a îmbolnăvit când am văzut felul în care un frate îl trata pe un alt frate și înclinația lui de a interpreta cuvintele celuilalt, pentru a-l acuza de ofensă....2MCP 632.5

Acum este un timp în care trebuie să ne dedicăm întru totul lucrării, nu să ne oprim pentru a ne pândi greșelile unii altora; ci fiecare să-și cerceteze inima, să-și mărturisească greșelile și să-și lase frații în grija Domnului. Fiecare va răspunde pentru propriile lui greșeli; și, în timp ce unii sunt atât de preocupați să smulgă neghina din grădina fraților lor, în propria lor grădină, plantele otrăvitoare își adâncesc rădăcinile tot mai puternic. Fiecare să se străduiască să-și păstreze propriul lui suflet și să cultive un spirit fericit, mulțumit și răbdător în cămin și totul va fi bine. — Letter 12, 1863.2MCP 633.1

Nu toți gândesc la fel — Cei care se ocupă de mintea altora trebuie să lucreze cu toată inima. Să ne amintim aceasta. Adesea, suntem ispitiți să criticăm pe cineva care ocupă o poziție mai înaltă, pe motivul că nu acționează așa cum credem noi că ar trebui. Dar cel care are atât de multe responsabilități de îndeplinit nu de critică are nevoie din partea colaboratorilor, ci de încurajarea, răbdarea, îngăduința și rugăciunile lor. El are nevoie de prezența neîncetată a lui Hristos, deoarece nu beneficiază întotdeauna de sfatul unor oameni înțelepți și lipsiți de prejudecăți.2MCP 633.2

În confuzia multor griji și solicitări, cel care poartă răspunderi poate face greșeli. Printre nenumăratele apeluri care-I solicită ajutorul, tu poți avea impresia că cererea ta este neglijată. În această situație, Adu-ți aminte de poverile grele care apasă pe umerii aceluia despre care crezi că nu și-a făcut datoria. Gândește-te că poate i-a fost imposibil să răspundă solicitării tale. Sau poate că ar fi fost o mare greșeală să răspundă acestei solicitări. — Letter 169, 1904.2MCP 633.3

Domnul este alături de solii Săi — Domnul dorește ca toate ființele umane inteligente care se află în slujba Lui să se abțină de la orice acuzație sau opoziție severă. Noi suntem învățați să ne purtăm înțelept cu cei ce sunt în afara bisericii. Lăsați în seama lui Dumnezeu lucrarea de judecare și condamnare. Domnul Hristos ne invită: “Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră, și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre” (Matei 11, 28.29.)2MCP 633.4

Toți cei ce răspund invitației lui Hristos vor lua jugul Său. Noi trebuie să manifestăm blândețea și umilința Domnului Hristos, indiferent de timpul sau locul în care ne aflăm. Dacă vom proceda astfel, Domnul va sta alături de solii Săi și îi va face purtătorii glasului Său, iar cel care este purtătorul glasului lui Dumnezeu nu se va comporta astfel, încât să stârnească ființele omenești să spună cuvinte pe care Maiestatea cerului nu le-ar fi rostit niciodată în lupta împotriva diavolului. — Letter 38, 1894.2MCP 634.1

Nu vă gândiți la simțămintele neplăcute (sfat adresat unei persoane aflate într-un post de conducere) — Nu te gândi prea mult la simțămintele tale neplăcute. Ignoră-le. Dacă pornești pe calea criticii și a asprimii, vei deveni tot mai neînțelegător și tot mai înclinat spre critică. Oprește-te înainte de a începe. Nu oferi vrăjmașului nici măcar un centimetru de teren în avans. — Letter 169, 1902.2MCP 634.2