Capitolul 49 — Întristarea

Epuizează puterile vieții — Tristețea, teama, nemulțumirea, regretul, simțământul vinovăției, neîncrederea, toate tind să epuizeze puterile vieții și să favorizeze decăderea și moartea.... Curajul, speranța, credința, simpatia și iubirea conferă sănătate și prelungesc viața. — The Ministry of Healing, 241 (1905).2MCP 458.1

Împiedică circulația sanguină — Întristarea împiedică circulația sângelui și activitatea nervilor și încetinește acțiunea ficatului. Ea afectează digestia și nutriția și tinde să epuizeze resursele interioare ale întregului organism. — Letter 1, 1883.2MCP 458.2

Nu poate repara nici măcar un singur rău — Tristețea și teama nu numai că nu pot repara nici măcar un singur rău, dar pot produce mari daune. Pe de altă parte, speranța și voioșia luminează căile altora și sunt “viață pentru cei ce le găsesc și sănătate pentru tot trupul lor”. (Proverbe 4,22.) — The Signs of the Times, 12 februarie, 1885. (The Adventist Home, 431.)2MCP 458.3

Ajutor prevăzut pentru orice situație — Nu trebuie să îngăduim ca viitorul, cu toate problemele lui grele și perspectivele lui nedorite, să ne tulbure inimile, să ne facă genunchii să tremure și mâinile să atârne neputincioase în semn de descurajare. Cel Atotputernic ne spune: “Să se încreadă în puterea Mea”, “Să caute ocrotirea Mea și să facă pace cu Mine”. (Isaia 27, 5.) Aceia care își încredințează viețile lui Dumnezeu, pentru a fi călăuziți de El și pentru a-i sluji Lui, nu se vor afla niciodată în situații dificile, pentru care Domnul să nu fi pregătit deja ajutorul. Oricare ar fi situația în care ne-am afla, dacă suntem împlinitori ai Cuvântului lui Dumnezeu, noi avem un Îndrumător care ne călăuzește pașii; oricare ar fi dificultățile cu care ne-am confrunta, noi avem un Sfătuitor sigur; oricare ar fi necazul, pierderea sau singurătatea pe care le-am putea îndura, avem un Prieten care simte împreună cu noi. — The Ministry of Healing, 248, 249 (1905).2MCP 458.4

Anticiparea necazului dublează povara — Trăim într-o lume a suferinței. Dificultatea, necazul și întristarea ne așteaptă la fiecare pas, pe calea către căminul ceresc. Dar, prin anticiparea necazului, mulți oameni își fac povara vieții de două ori mai insuportabilă. Atunci când se confruntă cu situații potrivnice sau dezamăgiri, ei cred că totul este pierdut, că greutățile lor sunt cele mai grele din lume și că, în mod sigur, au ajuns la capătul puterilor. Prin urmare, se lasă copleșiți de descurajare și răspândesc o atmosferă apăsătoare asupra tuturor celor din jur. Viața însăși devine o povară pentru ei.2MCP 459.1

Dar nu trebuie să se întâmple așa. Schimbarea modului lor de gândire necesită un efort hotărât al voinței. Totuși, această schimbare este posibilă. Fericirea lor, atât pentru viața prezentă, cât și pentru cea viitoare, depinde de măsura în care își vor concentra gândurile asupra lucrurilor îmbucurătoare. Acești oameni trebuie să-și abată privirile de la scena întunecată, care este rodul propriei lor imaginații, să contemple binecuvântările pe care Dumnezeu le-a presărat pe cărarea lor și să privească dincolo de cele prezente, spre cele nevăzute și veșnice. — The Ministry of Healing, 247, 248 (1905).2MCP 459.2

Răspândirea umbrelor — Nu este înțelept să adunăm toate amintirile neplăcute ale trecutului — dezamăgirile și nedreptățile — pentru a discuta despre ele și a ne plânge de ele, până când ajungem copleșiți de descurajare. Un suflet descurajat este plin de întunecime, alungă lumina lui Dumnezeu din propria sa inimă și răspândește umbre întunecoase pe căile altora. — Steps to Christ, 117 (1892).2MCP 459.3

A vorbi mai mult despre binecuvântări și mai puțin despre necazuri — Bunătatea Domnului față de noi este mare. El nu-I va lăsa niciodată și nici nu-I va părăsi pe aceia care se încred în El. Dacă am cugeta și dacă am vorbi mai puțin despre necazurile noastre și mai mult despre harul și bunătatea lui Dumnezeu, noi ne-am ridica deasupra confuziei și a multor dificultăți pe care le suferim. Frații mei și surorile mele, voi, care simțiți întunericul abătându-se asupra căilor voastre, luați-vă harfele agățate în ramurile copacilor și, asemenea robilor Babilonului, faceți ca încercarea să devină un cântec al mulțumirii.2MCP 459.4

Poate că veți spune: “Cum pot cânta, când întunericul se așterne în calea mea și când povara durerii și a însingurării apasă în sufletul meu?” Dar, oare, necazurile noastre L-au îndepărtat de la noi pe Prietenul plin de putere pe care-L avem în Isus? Nu ar trebui ca dragostea uimitoare a lui Dumnezeu, manifestată prin darul Fiului Său iubit, să fie motivul unei bucurii neîncetate pe care să o trăim? Când aducem cererile noastre înaintea tronului harului, să nu uităm să le însoțim cu cuvinte de mulțumire. “Cine aduce mulțumiri, ca jertfă, acela Mă proslăvește”. (Psalmii 50, 23.) Atâta timp cât trăiește Mântuitorul nostru, noi avem un motiv pentru care să înălțăm laude și mulțumiri neîncetate. — The Review and Herald, 1 noiembrie, 1881. (Selected Messages 2:268, 269.)2MCP 460.1

Încetați să vă lăsați pradă întristării (sfat adresat unei familii îndurerate) — Asemenea lui Iov, voi ați simțit că aveți un motiv de întristare și nu puteți fi mângâiați. Oare a fost justificată atitudinea voastră? Voi știți că moartea este o putere căreia nimeni nu i se poate opune, dar, prin întristarea voastră zadarnică, ați îngăduit ca viețile voastre să ajungă aproape lipsite de orice semnificație. Simțămintele voastre au ajuns aproape de răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu. Am văzut că, stăruind asupra descurajării, v-ați lăsat în voia unor simțăminte intense, până când exprimarea zgomotoasă a durerii voastre i-a determinat pe îngeri să-și acopere fețele și să plece din locul în care erați.2MCP 460.2

Oare, în timp ce vă exprimați simțămintele fără nici o stăpânire de sine, vă aminteați voi că aveți un Tată în cer, care și-a dat unicul Fiu să moară pentru noi, astfel încât moartea să înceteze a fi un somn veșnic? Vă aminteați voi că Domnul vieții și al slavei a pășit în mormânt și l-a luminat prin prezența ființei Lui? Nu spunea ucenicul iubit: “Scrie: ‘Ferice de acum încolo de morții care mor în Domnul!’ — ‘Da, zice Duhul, ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează’”? Apostolul știa bine ce spunea atunci când scria aceste cuvinte; dar, dacă voi vă lăsați în voia unei întristări nestăpânite, este atitudinea voastră în armonie cu mângâierea pe care o exprimă aceste cuvinte? — Testimonies for the Church 5:313 (1885).2MCP 460.3

A te gândi prea mult la propria persoană înseamnă egoism (sfat adresat unui pastor copleșit de întristare) — Așadar, frate _____, a te gândi prea mult la propria ta persoană reprezintă o formă de egoism. Nu toți trec prin experiența apostolului Pavel care, deși a fost un om al suferinței, considera propria persoană ca fiind ultimul lucru la care să se gândească. Apostolul Pavel a trecut prin încercări pe care tu nu le-ai îndurat și nici nu vei fi chemat să le înduri vreodată, dar el nu stăruia asupra încercărilor, ci slăvea harul lui Dumnezeu.2MCP 461.1

Soția ta a fost lovită de boală și moarte. Durerea ta a fost la fel de intensă ca și celelalte necazuri pe care le-ai suferit. Tu ai strâns tristețea în suflet, ai simțit plăcere să insiști, gândindu-te la aceasta, și ai îngăduit ca mintea să-ți fie absorbită în mod egoist de propria ta întristare, până când, drept consecință, sănătatea ți-a fost afectată. Apoi, a urmat decesul fiicei tale, ceea ce a însemnat într-adevăr o lovitură dureroasă, dar și alții au trecut prin situații asemănătoare și chiar mai dureroase. Tu ai îngăduit ca acest necaz să te doboare aproape în totalitate; ai stăruit asupra lui, ai vorbit despre el și ți-ai împovărat sufletul, suferind pentru o situație în care nu mai puteai face nimic. Modul în care ai reacționat la toate aceste necazuri a fost un păcat.2MCP 461.2

Eu știu ce îți spun. Dacă minții i se îngăduie să se lase copleșită de întristare, digestia este împiedicată, iar ca rezultat, întregul organism încetează să fie hrănit. — Letter 1, 1883.2MCP 461.3

Întristarea determină intensificarea circulației sângelui în creier (o experiență personală) — În timp ce îmi desfășuram activitatea, scriind și vorbind, am primit de la Battle Creek niște scrisori cu un caracter descurajator. În timp ce le citeam, am simțit o stare depresivă inexprimabilă, ce se intensifica în mintea mea, provocându-mi o agonie interioară care părea să paralizeze, pentru scurt timp, toate energiile mele vitale. Timp de trei nopți, nu am dormit aproape deloc. Gândurile mele erau tulburate.2MCP 461.4

Mi-am ascuns simțămintele cât am putut de bine față de soțul meu și față de familia binevoitoare cu care eram. Nimeni nu cunoștea povara ce apăsa sufletul meu și pe care căutam să o așez asupra Marelui Purtător de poveri, cu ocazia momentelor devoționale de dimineață și seară, când eram împreună cu familia. Dar, datorită tristeții pe care nu o puteam stăpâni, rugăciunile mele erau fragmentate și lipsite de coerență. Sângele îmi năvălea în creier, provocându-mi adesea stări de amețeală și leșin. Am avut hemoragii nazale de repetate ori, îndeosebi după ce încercam să scriu. Mă simțeam tentată să abandonez scrisul, dar nu reușeam să mă eliberez de povara temerilor și a responsabilității ce apăsa asupra mea. — Testimonies for the Church 1:576, 577 (1867).2MCP 461.5

Ce să facem cu supărarea — Te simți cumva copleșit de supărare astăzi? Îndreaptă-ți privirea către Soarele neprihănirii. Nu încerca să învingi toate dificultățile, ci întoarce-ți fața spre lumina ce izvorăște din tronul lui Dumnezeu. Ce vei vedea acolo? Curcubeul legământului; făgăduința adevărată venită din partea lui Dumnezeu. Sub el, se află tronul harului, și oricine dorește să se bucure de bogățiile harului care a fost pregătit și să-și însușească meritele vieții și ale morții Domnului Hristos primește, în virtutea simbolului reprezentat de curcubeul legământului, asigurarea binecuvântată a acceptării de către Tatăl. O asigurare la fel de temeinică, precum este însuși tronul lui Dumnezeu.2MCP 462.1

Credința este tot ceea ce ai nevoie. Nu lăsa credința să ți se clatine. Luptă lupta cea bună a credinței și nădăjduiește în viața cea veșnică. Lupta va fi aspră, dar luptă cu orice preț, deoarece, în Hristos Isus, făgăduințele lui Dumnezeu sunt Da și Amin. Așează-ți mâna în mâna lui Hristos. Chiar dacă sunt dificultăți de întâmpinat, îngerii care excelează în putere vor conlucra cu poporul lui Dumnezeu. Privește spre Sion și pornește pe drumul care duce către sfânta cetate. Fiecare biruitor este așteptat acolo, pentru a primi o coroană a slavei și o haină împletită în războaiele de țesut ale cerului. Chiar dacă Satana ți-ar întuneca drumul, de la un capăt la altul, și chiar dacă ar încerca să ascundă dinaintea ochilor tăi scara tainică ce unește pământul cu tronul lui Dumnezeu, pe care coboară și urcă îngerii care sunt duhuri slujitoare ale celor ce vor fi moștenitorii mântuirii, croiește-ți drumul spre cer și, pas cu pas, înaintează până la tronul Celui Infinit. — Manuscript 66, 1895.2MCP 462.2

Cei ce ne simpatizează nu ne sunt întotdeauna prieteni — Dacă cei apropiați sunt din categoria oamenilor care nu încearcă să-ți abată gândurile și conversația spre lucruri mai bune, ci îți încurajează impresiile greșite, ca și când acestea ar fi adevărate, este mai bine să nu beneficiezi de compania unor asemenea prieteni. Domnul dorește să fii voios.2MCP 463.1

Este adevărat că ai ajuns să participi la înmormântarea prietenilor tăi dragi; și eu am trecut prin aceeași situație, dar nu am îndrăznit să întreb: “De ce mă treci, Doamne, printr-o asemenea suferință? De ce am fost atât de des întristată?” Răspunsul Domnului îmi este oferit deja în aceste cuvinte: “Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea”. (Ioan 13, 7.)2MCP 463.2

Planurile lui Dumnezeu sunt adesea învăluite în mister; ele sunt de neînțeles pentru mintea noastră limitată; dar Acela care cunoaște sfârșitul încă de la început știe mai bine decât noi. Ceea ce trebuie să împlinim noi este să ne eliberăm de spiritul lumesc, să ne desăvârșim caracterul creștin, ca să putem fi îmbrăcați în haina neprihănirii lui Hristos. — Letter 1, 1883.2MCP 463.3

Lucrarea pentru alții atenuează întristarea — Apostolul a pierdut din vedere suferințele pe care tocmai urma să le îndure, preocupându-se de cei pe care avea să-i lase să înfrunte singuri prejudecata, ura și persecuția. El se străduia să-i întărească și să-i încurajeze pe cei câțiva creștini care l-au însoțit până la locul de execuție, repetându-le făgăduințele adresate celor prigoniți pentru cauza neprihănirii și asigurându-i că nici unul dintre cuvintele Domnului cu privire la credincioșii Săi copii încercați nu vor rămâne neîmplinite.2MCP 463.4

Chiar dacă se va întâmpla să treacă, pentru puțină vreme, prin greutăți și diferite ispite, chiar dacă vor fi lipsiți de compasiunea oamenilor, ei vor putea primi curaj, gândindu-se la asigurarea loialității lui Dumnezeu și spunând: “Știu în Cine am crezut, și sunt încredințat că El este în stare să păstreze ceea ce I-am încredințat”. Noaptea încercărilor și a suferinței se va sfârși curând, iar atunci vor răsări zorile fericite ale zilei păcii depline. — The Review and Herald, 4 ianuarie, 1912.2MCP 463.5

Cei mai buni mângâietori — Aceia care au trecut prin cele mai mari necazuri sunt adesea cei care oferă cea mai mare mângâiere altora, purtând cu ei strălucirea, oriunde se află. Asemenea oameni au fost sensibilizați prin suferințele lor. Când au fost asaltați de necazuri, ei nu și-au pierdut încrederea în Dumnezeu, ci s-au legat și mai mult de iubirea Sa ocrotitoare. Aceste persoane sunt niște mărturii vii ale purtării duioase de grijă a lui Dumnezeu, care face ca întunericul să strălucească asemenea luminii și ne încearcă pentru binele nostru. Domnul Hristos este Lumina lumii; în El nu există întuneric. Ce prețioasă lumină! Să trăim în această lumină! Să spunem adio tristeții și resentimentelor! “Bucurați-vă totdeauna în Domnul! Iarăși zic: Bucurați-vă!” — The Health Reformer, 1 octombrie, 1877. (Selected Messages 2:274.)2MCP 464.1

Un antidot pentru întristare — Dumnezeu a pregătit un balsam alinător pentru fiecare rană. Există un balsam în Galaad, există un medic acolo. Nu ați dori să studiați Scripturile, așa cum nu le-ați mai studiat niciodată până acum? Căutați pe Domnul, ca să primiți de la El înțelepciune pentru orice situație de criză. Implorați-l să vă descopere calea prin care să ieșiți din orice necaz și modul în care să aplicați, pentru situația voastră, făgăduințele vindecătoare ce au fost scrise în Cuvântul Lui.2MCP 464.2

În acest fel, vrăjmașul nu va mai găsi nici o cale de a vă conduce la necredință și lamentare, ci veți avea în schimb speranța și curajul în Domnul. Duhul Sfânt vă va dărui un discernământ clar, ca să înțelegeți și să vă însușiți orice binecuvântare care să lucreze asemenea unui antidot al întristării, asemenea unei atingeri vindecătoare pentru orice picătură de amărăciune pe care trebuie să o sorbiți. Fiecare picătură de amărăciune va fi amestecată cu dragostea lui Isus, iar în locul nemulțumirii și lamentării, veți înțelege că harul și iubirea lui Isus sunt în așa fel amestecate cu întristarea, încât aceasta se va transforma într-o bucurie sfântă și liniștită. — Letter 65a, 1894. (Selected Messages 2:273, 274).2MCP 464.3

Despărțirea de Dumnezeu produce groază în suflet — Ceea ce a făcut ca suferințele lui Hristos să fie atât de intense a fost groaza despărțirii de favoarea Tatălui Său.2MCP 464.4

Pe măsură ce agonia Îi cuprindea sufletul, “sudoarea I se făcuse ca niște picături mari de sânge, care cădeau pe pământ”. (Luca 22, 44.) Groaza teribilă pe care o îndura, datorită gândului că Dumnezeu Îl părăsise în acel ceas al neputinței, descrie groaza pe care o va îndura păcătosul, când își va da seama, prea târziu, că Duhul lui Dumnezeu S-a retras de la el. — Manuscript 134, 1905.2MCP 465.1

Vom înțelege atunci când ne vom plimba în paradis — Pământul are o istorie pe care omul nu o va înțelege decât atunci când se va plimba în paradisul lui Dumnezeu, însoțit de Răscumpărătorul lui. “Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieții, și Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor” (Apocalipsa 7, 17). — Manuscript 28, 1898.2MCP 465.2