Capitolul 45 — Individualitatea

Individualitatea este o putere — Fiecare ființă umană, creată după chipul lui Dumnezeu, este înzestrată cu o putere asemănătoare puterii Creatorului — individualitatea, capacitatea de a gândi și de a înfăptui. Cei care dezvoltă această putere sunt oameni care poartă responsabilități, care preiau conducerea întreprinderilor și influențează caractere. — Education, 17 (1903).2MCP 423.1

Fiecare om are o individualitate distinctă — Evanghelia li se adresează oamenilor în mod individual. Fiecare ființă umană are un suflet care fie va fi pierdut, fie va fi mântuit. Fiecare posedă o individualitate aparte și diferită de a celorlalți. Omul trebuie să se convingă, să se convertească și să împlinească voia lui Dumnezeu în mod personal. El trebuie să exercite propria sa capacitate de a alege. Nimeni nu poate realiza această lucrare prin intermediari. Nimeni nu poate prelua individualitatea altuia. Fiecare trebuie să I se supună lui Dumnezeu prin acțiunea sa proprie, experimentând taina evlaviei. — Manuscript 28, 1898.2MCP 423.2

Unitate în diversitate — Planul lui Dumnezeu presupune existența unității în diversitate. Nimeni nu poate constitui un criteriu pentru ceilalți. Responsabilitățile noastre diferite sunt proporționale cu abilitățile noastre. Am fost învățată în mod special că Dumnezeu îi înzestrează pe oameni cu însușiri diferite și apoi îi așează în poziția în care pot îndeplini acea lucrare pentru care au fost pregătiți. Fiecare lucrător este menit să le acorde tovarășilor lui același respect pe care el însuși dorește să-l primească din partea lor. — Letter 111, 1903.2MCP 423.3

Mințile oamenilor sunt diferite — De ce avem nevoie de un Matei, de un Marcu, de un Luca, de un Ioan, de un Pavel și de toți ceilalți scriitori care și-au adus mărturia cu privire la viața Mântuitorului din timpul slujirii Sale pe pământ? De ce nu ar fi putut exista un raport complet, scris de către un singur ucenic, pentru ca noi să beneficiem de o descriere cursivă a vieții și lucrării lui Hristos?2MCP 424.1

Evangheliile diferă și totuși conținutul lor se întregește într-un raport armonios. Un scriitor evidențiază anumite aspecte pe care altul le ignoră. Dacă aceste aspecte sunt esențiale, de ce nu au fost menționate de toți scriitorii? Deoarece mințile oamenilor diferă și nu înțeleg lucrurile exact în același fel. Unele adevăruri exercită o influență mai puternică asupra minții unei anumite categorii de oameni. Altele se adresează altei categorii. Pentru unii, anumite aspecte par a fi mult mai importante decât pentru alții. Același principiu se aplică și în situația vorbitorilor. Unii insistă asupra unor idei pe care alții le parcurg mai rapid sau pe care nu le menționează deloc. Astfel, adevărul este prezentat mai clar atunci când există mai mulți scriitori, în locul unuia singur. — Manuscript 87, 1907.2MCP 424.2

Individualitatea nu trebuie nimicită — Dumnezeu nu dorește ca individualitatea noastră să fie nimicită; El nu a prevăzut ca înclinațiile și preferințele a două persoane să fie identice. Fiecare are anumite însușiri aparte, iar acestea nu trebuie distruse, ci educate și modelate după chipul lui Hristos. Domnul transformă aptitudinile și însușirile noastre naturale în mijloace folositoare. În cultivarea capacităților primite din partea lui Dumnezeu, talentele și aptitudinile se vor dezvolta, dacă omul înțelege faptul că toate acestea nu i-au fost dăruite pentru satisfacerea dorințelor lui egoiste, ... ci spre slava lui Dumnezeu și pentru binele semenilor. — Letter 20, 1894. (Our High Calling, 90.)2MCP 424.3

Fiecare copil are propria individualitate — Copilul poate fi disciplinat în așa fel, încât să ajungă asemenea unui animal, fără voință personală și cu o individualitate care se pierde în individualitatea profesorului lui.... Atât cât este posibil, fiecare copil trebuie să fie educat în așa fel, încât să aibă încredere în sine. Prin exercitarea diferitelor lui aptitudini, el va învăța care sunt aspectele în care este bine înzestrat și care sunt aspectele deficitare. Un educator înțelept va acorda o atenție deosebită dezvoltării trăsăturilor deficitare, pentru ca, astfel, copilul să poată dobândi un caracter armonios și echilibrat. — The Review and Herald, 10 ianuarie, 1882. (Fundamentals of Christian Education, 57.)2MCP 425.1

Căsătoria nu distruge individualitatea — Nici soțul, nici soția nu trebuie să încerce să exercite un control arbitrar asupra celuilalt. Nu încerca să îl determini pe celălalt să cedeze dorințelor tale. Dacă vei proceda astfel, vei pierde dragostea partenerului tău. Fii bun, răbdător și îndelung răbdător, amabil și curtenitor. Prin harul lui Dumnezeu, poți avea succes în dorința de a-ți face fericit tovarășul de viață, așa cum ai făgăduit când ai rostit legământul căsătoriei. — The Ministry of Healing, 361 (1905).2MCP 425.2

Soțul și soția trebuie să-și păstreze individualitatea (sfat adresat unor tineri căsătoriți) — În legătura care v-a unit pentru întreaga viață, dorințele fiecăruia trebuie să fie dedicate fericirii celuilalt. Fiecare este menit să slujească fericirii celuilalt. Aceasta este voința lui Dumnezeu cu privire la voi.2MCP 425.3

Dar, cu toate că ați devenit una, individualitatea nici unuia dintre voi nu trebuie să fie absorbită de individualitatea celuilalt. Dumnezeu este proprietarul ființei voastre. El este Acela pe care să-l întrebați: Ce este bine? Ce este rău? Cum aș putea împlini cât mai bine scopul pentru care am fost creat? “Nu știți că ... voi nu sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 6, 19.20.)2MCP 425.4

Dragostea voastră pentru ceea ce este omenesc trebuie să fie subordonată iubirii față de Dumnezeu. Torentul bogat al simțămintelor voastre trebuie să curgă spre Acela care și-a dăruit viața pentru voi. Trăind pentru Dumnezeu, sufletul Îi consacră Lui cele mai bune și mai înalte sentimente. Se revarsă valul iubirii voastre spre Acela care a murit pentru voi? Dacă este așa, dragostea voastră unul pentru celălalt va fi secundară în raport cu iubirea manifestată față de lucrurile cerești. — Testimonies for the Church 7:45, 46 (1902).2MCP 425.5

Noi avem o individualitate particulară, iar individualitatea soției nu trebuie să fie absorbită niciodată de individualitatea soțului ei. — Manuscript 12, 1895.2MCP 426.1

Consacrarea înfrumusețează individualitatea — O viață consacrată în slujba lui Dumnezeu va dezvolta și va înfrumuseța individualitatea. Nici o persoană nu își poate pierde individualitatea prin absorbirea ei de către o altă persoană, ci fiecare dintre noi, asemenea viței-de-vie, trebuie să fie altoit în mod personal în butucul originar, în care există unitate în diversitate. Marele Artizan nu a modelat două frunze identice în același copac; prin urmare, puterea Sa creatoare nu le conferă tuturor oamenilor minți identice. Ei sunt creați pentru o viață care durează de-a lungul veacurilor nesfârșite, iar în această viață, va exista o unitate desăvârșită, în care toate mințile se vor completa reciproc; dar nu vor fi două persoane care să poarte același chip. — Manuscript 116, 1898.2MCP 426.2

Dumnezeu dă fiecăruia un rol specific — Lucrurile din lumea naturală trebuie să fie înțelese în așa fel, încât semnificația lor să aibă legătură cu creșterea în domeniul vieții spirituale. Fiecărui om, Dumnezeu — și nu omul — i-a oferit ceva de făcut. Aceasta este o lucrare individuală — formarea caracterului după asemănarea divină. Crinul nu trebuie să se forțeze să fie asemenea trandafirului. Modul în care se formează florile și fructele este diferit, dar toate își au originea, atât de variată, în Dumnezeu. Toate Îi aparțin Lui. Astfel, este intenția Sa ca nici măcar în cele mai importante aspecte oamenii să nu fie la fel. — Manuscript 116, 1898.2MCP 426.3

Respectul reciproc — Fiecare dintre noi are o lucrare de făcut. Deși este posibil să fim de naționalități diferite, totuși trebuie să fim una în Hristos. Dacă îngăduim ca particularitățile caracterului și predispozițiilor noastre personale să ne separe pe acest pământ, cum putem nutri speranța că vom locui împreună în cer? Noi suntem chemați să împărtășim dragostea și respectul reciproc. Unitatea pentru care S-a rugat Hristos trebuie să se manifeste în relația noastră. Am fost cumpărați cu un preț, iar datoria noastră este aceea de a-l slăvi pe Dumnezeu în trupurile și în inimile noastre. — Manuscript 20, 1905.2MCP 426.4

Marea greșeală a copierii altora — Acela care încearcă să copieze caracterul vreunei ființe umane va săvârși o mare greșeală. Fiecare individ trebuie să se înfățișeze înaintea lui Dumnezeu în mod personal, pentru a cultiva cu credincioșie și loialitate talentele primite din partea Lui. “Duceți până la capăt mântuirea voastră, cu frică și cutremur.... Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, și vă dă, după plăcerea Lui, și voința și înfăptuirea.” (Filipeni 2, 12.13.) În tine lucrează Dumnezeu, frate, în tine; nu poate lucra în altul pentru tine. Tu ai nevoie de o experiență personală cu El. Pentru că tu ești cel ce va trăi bucuria mântuirii, nu altul. — Manuscript 116, 1898.2MCP 427.1

Fiecare minte are propriile ei calități — Mă doare să văd lipsa de considerație cu care sunt tratați unii bărbați pe care Domnul i-a folosit în lucrarea Sa și pe care îi va folosi, de asemenea, în viitor. Dumnezeu interzice ca mintea unui om să fie condusă prin gândirea minții unui alt om. Chiar dacă este posibil ca unii să considere că mintea cuiva este superioară altora, totuși, fiecare minte își are propriile ei calități și defecte particulare. Calitățile unuia vor suplini deficiențele altuia. Dar, dacă toți poartă în inimă dorința de a realiza aceeași lucrare și dacă sunt încurajați să nu privească la oameni, ci la Dumnezeu, pentru a înțelege care este datoria ce le revine, prin călăuzirea Duhului Sfânt, vor progresa și vor lucra în unitate cu frații lor. Ei își vor suplini reciproc lipsurile. — Letter 80, 1897.2MCP 427.2

A nu modela mintea altora — Dumnezeu i-a încredințat fiecărui om o responsabilitate individuală: “duceți până la capăt mântuirea voastră, cu frică și cutremur”. Nimeni nu este chemat să înfăptuiască mântuirea altuia. El nu trebuie să devină copia nici unei alte minți. Fiecărui om i se cere să acționeze în raport cu abilitățile pe care Dumnezeu i le-a oferit în mod personal. Nici o persoană, indiferent de experiența pe care o are, indiferent de poziția pe care o ocupă, nu trebuie să creadă că realizează vreo lucrare minunată prin faptul că influențează mintea vreunei alte persoane, încercând să o determine să urmeze modelul propriei sale minți și indicându-i simțămintele pe care ar trebui să le trăiască. Această greșeală a fost repetată de multe ori în detrimentul ființelor omenești. — Manuscript 116, 1898.2MCP 427.3

A nu fi umbra altora [Vezi capitolul 29, “Dependența și independența”] — Oh, cât de mulți lucrători au nevoie să fie schimbați și modelați de spiritul lui Hristos, asemenea lutului modelat în mâinile olarului! Când vor fi animați de acest spirit, nu va mai exista în mijlocul lor o atmosferă de neînțelegere; nimeni nu va mai fi atât de îngust în gândire, încât să vrea ca totul să se îndeplinească după propriile lui concepții și în conformitate cu propriile lui idei; nu vor mai exista simțăminte de discordie între el și colaboratorii lui care nu reușesc să atingă standardul său personal. Domnul dorește ca nici unul dintre copiii Lui să nu fie umbra altora; ci vrea ca fiecare să fie el însuși, sfințit, înnobilat și educat prin imitarea vieții și caracterului Marelui nostru Model. Spiritul îngust, limitat, închistat și exclusivist, care pretinde ca totul să se desfășoare după tiparul gândirii cuiva, a fost dintotdeauna un blestem pentru cauza lui Dumnezeu și va fi astfel, ori de câte ori va fi tolerat. — The Review and Herald, 13 aprilie, 1886.2MCP 428.1

Nimeni să nu-și abandoneze propria gândire — Dumnezeu îngăduie ca fiecare ființă umană să-și manifeste propria individualitate. El nu dorește ca vreun om să-și abandoneze gândirea și să se lase condus de altcineva. Cei care vor ca mintea și caracterul lor să fie schimbat nu trebuie să privească la oameni, ci la Exemplul divin. Dumnezeu vă invită “să aveți în voi gândul acesta, care era în Hristos Isus”. Prin convertire și transformare, în minte este întipărit gândul lui Hristos. Fiecare om va trebui să stea înaintea lui Dumnezeu, în virtutea unei credințe personale și în virtutea unei experiențe personale, conștient fiind de faptul că Hristos, nădejdea slavei, a luat chip în el însuși. A imita exemplul vreunei alte persoane — chiar și al uneia pe care noi am putea să o considerăm aproape desăvârșită din punct de vedere al caracterului — ar însemna să ne punem încrederea într-o ființă umană cu defecte, care nu este în stare să ne ofere nici măcar o iotă sau o frântură de desăvârșire. — The Signs of the Times, 3 septembrie, 1902.2MCP 428.2

Îndemnul de a avea o personalitate puternică — Faptul că fratele și sora _____ și de asemenea fratele și sora _____ au personalități puternice este bun. Fiecare trebuie să-și păstreze propria lui individualitate. Fiecare trebuie să cultive o individualitate care nu se va lăsa absorbită de individualitatea altora. Nici o ființă umană nu este menită să devină umbra alteia. Slujitorii lui Dumnezeu sunt chemați să lucreze împreună într-o unitate în care mințile se completează reciproc. — Letter 44, 1903.2MCP 429.1

Standardele individuale — Nimeni nu poate ajunge la maturitate spirituală în locul altuia. Fiecare om trebuie să atingă propriul lui standard individual. Dezvoltarea fiecăruia trebuie să se realizeze sub călăuzirea directă a lui Dumnezeu. — Manuscript 116, 1898.2MCP 429.2

Nici o altă ființă umană nu poate pătrunde pe deplin în viața noastră interioară — Privită din perspectivă omenească, viața este pentru toți oamenii o cale neumblată. Este o cale pe care, dacă ne gândim la experiențele noastre profunde, fiecare dintre noi pășește singur. Nici o altă ființă umană nu poate pătrunde pe deplin în viața noastră interioară. Pornim în această călătorie de mici copii, iar mai devreme sau mai târziu, fiecare va decide singur în problemele vieții, pentru veșnicie. Prin urmare, cât de stăruitor trebuie să fie efortul nostru de a orienta încrederea copiilor spre Acela care este o Călăuză și un Ajutor sigur! — Education, 255 (1903).2MCP 429.3

Caracterul este personal — Caracterul este personal. Fiecare dintre noi are o lucrare de realizat, atât pentru prezent, cât și pentru veșnicie. Dumnezeu detestă indiferența cu privire la formarea caracterului. — Letter 223, 1903.2MCP 429.4

Recunoașterea drepturilor omului — Una dintre aplicațiile cele mai profunde ale acestor principii [referitoare la responsabilitățile personale], care presupun recunoașterea de către om a propriilor lui drepturi, exercitarea stăpânirii asupra propriei sale minți și datoria administrării propriilor lui talente, este dreptul fiecărui om de a primi și de a oferi altora, după propria sa voință, roadele muncii sale.2MCP 429.5

Instituțiile noastre vor fi puternice și influente numai dacă vor respecta aceste principii în toate relațiile cu semenii, acordând atenția cuvenită îndrumărilor Cuvântului lui Dumnezeu. — Testimonies for the Church 7:180 (1902).2MCP 430.1

Dependența de Hristos — Fiecare om își are propria sa individualitate. Fiecare suflet trebuie să trăiască într-o comuniune neîncetată cu Hristos; pentru că Domnul spune: “Despărțiți de Mine nu puteți face nimic”. (Ioan 15, 5.) Principiile Sale trebuie să devină principiile noastre; deoarece ele constituie adevărul veșnic, proclamat în neprihănire, bunătate, milă și iubire. — Letter 21, 1901.2MCP 430.2

Păstrarea individualității în experiența creștină — Îndrumați fiecare suflet să se sprijine cu încredere pe brațul puterii infinite. În experiența creștină, fiecare om trebuie să-și păstreze individualitatea, deoarece nimeni nu poate fi scutit de propria sa responsabilitate. Fiecare suflet își are propriile lui bătălii de purtat și, în anumite privințe, trebuie să dezvolte propria lui experiență creștină, independent de alte suflete. Fiecare are de primit, din partea lui Dumnezeu, lecții pe care nici un alt suflet nu le poate învăța în locul lui. — Manuscript 6, 1889.2MCP 430.3