Secțiunea 10 — Sănătatea mintală

Capitolul 44 — Legile care guvernează mintea

Omul creat cu o minte perfect echilibrată — Dumnezeu l-a creat pe om desăvârșit încă din prima clipă a existenței. El era dotat cu o minte perfect echilibrată, iar dimensiunile și capacitatea tuturor organelor lui erau desăvârșit dezvoltate. Adam a fost prototipul perfect al ființei umane. Fiecare însușire a minții era bine proporționată, având un rol distinctiv, dar aflându-se, în același timp, într-o relație de dependență cu celelalte, astfel încât să asigure funcționarea corectă și eficientă a tuturor. — Testimonies for the Church 3:72 (1872).2MCP 415.1

Creatorul a stabilit legi ale minții — Cel care a creat mintea a stabilit, de asemenea, anumite legi care să-i asigure dezvoltarea. — Education, 41 (1903).2MCP 415.2

Marile legi ale lui Dumnezeu — Lumea naturii este condusă de legi fundamentale, iar viața spirituală este de asemenea guvernată de anumite legi, la fel de precise. Pentru a obține rezultatele dorite, este necesară folosirea unor mijloace corespunzătoare. Dumnezeu a prevăzut pentru fiecare om o lucrare care să corespundă abilităților personale. Prin educație și experiență, o persoană poate fi pregătită să facă față oricărei situații de criză ce ar putea surveni. Dar, pentru a beneficia de experiența necesară pregătirii în vederea asumării răspunderilor, fiecare trebuie să fie așezat în locul potrivit abilităților lui. — Testimonies for the Church 9:221, 222 (1909).2MCP 415.3

Nerespectarea legilor naturii este păcat — Continua nerespectare a legilor naturii constituie o continuă nerespectare a Legii lui Dumnezeu. Povara suferinței și a temerilor pe care o întâlnim pretutindeni în zilele noastre, diformitatea, degradarea, boala și alienarea mintală care inundă lumea noastră fac ca aceasta să fie asemenea unei leprozerii în comparație cu ceea ce ar fi putut fi, în virtutea planului originar al lui Dumnezeu. Generația contemporană este epuizată din punct de vedere mintal, moral și fizic. Toată această nenorocire s-a acumulat de-a lungul generațiilor, datorită voinței degradate a omului, care încalcă Legea lui Dumnezeu. Păcate, în formele cele mai odioase, se săvârșesc prin îngăduirea apetitului pervertit. — Testimonies for the Church 4:30 (1876).2MCP 416.1

Păcatul distruge armonia — Aceeași putere care susține natura este activă și în ființa umană. Aceleași mari legi care conduc stelele și atomii conduc și viața omului. Legile care guvernează activitatea inimii, reglând circulația fluxului de viață în trup, sunt legile Inteligenței infinite care deține jurisdicția asupra sufletului. El este sursa vieții. Adevăratul mediu de activitate al ființei umane nu poate fi găsit decât în El. Condiția este aceeași pentru toate obiectele creației Sale — o viață susținută prin viața pe care o primește de la Dumnezeu, o viață trăită în armonie cu voința Creatorului. Încălcarea acestei legi, indiferent de domeniu — fizic, mintal sau moral, — înseamnă distrugerea armoniei cu universul, insinuarea discordiei, a anarhiei și a ruinei. — Education, 99, 100 (1903).2MCP 416.2

Efectul urmează cauzei, fără excepții — În virtutea legilor stabilite de Dumnezeu în natură, efectul urmează cauzei, cu o certitudine invariabilă. Secerișul dovedește calitatea semănatului. În acest domeniu, nici o contrafacere nu poate fi reușită. Oamenii își pot înșela semenii și pot primi laude și premii pentru un serviciu pe care nu l-au îndeplinit. Dar, în natură, nu pot exista contrafaceri. Pentru gospodarul necredincios, secerișul aduce cu sine sentința de condamnare. Iar acest adevăr este valabil și în domeniul spiritual.2MCP 416.3

Răul are succes numai în aparență, nu și în realitate. Copilul care lipsește de la școală, tânărul care este superficial în studiile sale, contabilul care își înșeală patronul, oameni, din orice domeniu de activitate și de orice profesie, care sunt necinstiți față de responsabilitățile ce le-au fost încredințate se pot lăuda cu faptul că, atâta timp cât greșelile lor sunt ascunse, ei reușesc să profite. Dar nu este așa; ei se înșeală singuri. Secerișul vieții este caracterul, iar acesta decide viitorul, atât al vieții de acum, cât și al vieții veșnice. — Education, 108, 109 (1903).2MCP 417.1

Puterea autoînșelării — Autoînșelarea deține o putere teribilă asupra minții umane. — Testimonies for the Church 4:88 (1876).2MCP 417.2

Mintea deține capacitatea de a discerne — Mintea omenească este dotată cu capacitatea de a discerne între bine și rău. Dumnezeu nu a prevăzut ca omul să ia decizii pe temeiul impulsurilor, ci în urma unei evaluări a dovezilor, comparând cu atenție scriptura cu scriptura. Dacă ar fi renunțat la prejudecățile lor și ar fi comparat profeția scrisă cu faptele ce caracterizau viața lui Isus, iudeii ar fi descoperit armonia frumoasă care exista între declarațiile profetice și împlinirea lor în viața și lucrarea de slujire ale umilului Galilean. — The Desire of Ages, 458 (1898).2MCP 417.3

Mintea disciplinată are o mai mare putere de memorare — Obiceiul neglijenței trebuie învins în mod categoric. Mulți cred că uitarea constituie o scuză suficientă pentru greșelile lor. Dar nu dețin ei, asemenea tuturor celorlalți, aceleași însușiri ale intelectului? Prin urmare, acești oameni au nevoie să-și disciplineze mintea, astfel încât să fie capabili să memoreze. Uitarea și neglijența sunt păcate. Dacă vă formați obiceiul de a fi neglijenți, este posibil să ajungeți să vă neglijați chiar și mântuirea sufletului vostru și să descoperiți, în cele din urmă, că sunteți nepregătiți pentru Împărăția lui Dumnezeu. — Christ's Object Lessons, 358, 359 (1900).2MCP 417.4

Mintea se adaptează la preocupările familiare — Există o lege a minții, și anume că aceasta se dezvoltă sau se limitează în raport cu dimensiunea preocupărilor cu care se familiarizează. Dacă nu sunt angajate într-o activitate perseverentă și serioasă de cercetare a adevărului, capacitățile intelectuale se vor diminua în mod sigur și își vor pierde abilitatea de a înțelege semnificațiile profunde ale Cuvântului lui Dumnezeu. — The Review and Herald, 17 iulie, 1888. (Fundamentals of Christian Education, 127.)2MCP 417.5

Mintea se adaptează la lucrurile asupra cărora stăruie — Există o lege a minții, și anume că aceasta se adaptează treptat la subiectele asupra cărora este obișnuită să mediteze. Dacă este preocupată numai cu lucruri lipsite de valoare, ea va deveni slabă și incapabilă. Dacă nu este niciodată solicitată să se ocupe de probleme serioase, după un timp, își va pierde aproape în întregime orice capacitate de dezvoltare.2MCP 418.1

Din punct de vedere al influenței educative, Biblia este fără rival. În Cuvântul lui Dumnezeu, mintea descoperă subiecte care inspiră gândirea cea mai profundă și trezesc aspirațiile cele mai înalte. Biblia este cartea cea mai instructivă pe care au avut-o vreodată oamenii. Fântânile adevărului oferă învățături mereu actuale, iar mâna divină a păstrat acest adevăr în toată puritatea lui, de-a lungul veacurilor....2MCP 418.2

În Biblie, sunt descoperite datoriile fundamentale și destinul omului. Vălul care separă vizibilul de invizibil este dat la o parte, iar noi privim conflictul puterilor antagoniste ale binelui și răului, de la prima apariție a păcatului și până la triumful final al neprihănirii și adevărului; toate acestea constituie revelația caracterului lui Dumnezeu. În contemplarea umilă și plină de respect a adevărurilor prezentate în Cuvântul Lui, cercetătorul este adus în comuniune cu mintea infinită. Un asemenea studiu nu numai că va înnobila și curăți caracterul, dar, în același timp, va dezvolta capacitățile intelectuale și le va conferi noi puteri. — Patriarchs and Prophets, 596-599 (1890).2MCP 418.3

Privind, suntem schimbați — Privind, suntem schimbați. Aceasta este o lege care funcționează atât în domeniul intelectual, cât și în domeniul moral. Mintea se adaptează treptat la subiectele asupra cărora i se îngăduie să mediteze. Ea devine asemenea lucrurilor pe care este obișnuită să le iubească și să le respecte. Omul nu se va ridica niciodată mai presus de propriul său statut al curăției, sfințeniei sau adevărului. Dacă2MCP 418.4

idealul său derivă din propriul lui sine, nu va ajunge niciodată mai sus, ci mai degrabă se va degrada încetul cu încetul, ajungând din ce în ce mai decăzut. Numai harul lui Dumnezeu are puterea de a înălța omul. Dacă este lăsat singur, cursul vieții omului va coborî în mod inevitabil pe treptele decăderii. — The Great Controversy, 555 (1888).2MCP 419.1

Legea substituirii dorinței — Lipsa hotărârii și a deciziilor ferme produce un mare rău. Am cunoscut părinți care le spuneau copiilor: Nu poți primi cutare sau cutare lucru; iar apoi, reveneau, gândindu-se că poate au fost prea stricți, și le ofereau copiilor tocmai lucrul pe care, la început, li l-au refuzat. O astfel de atitudine aduce un prejudiciu ale cărui urmări durează până la sfârșitul vieții. Există o lege a minții — o lege care nu trebuie uitată — și anume că, dacă un obiect dorit este refuzat atât de ferm, încât dispare orice speranță de a-l obține, mintea va înceta să-l dorească și se va ocupa de alte obiective. Dar, atâta timp cât mai există încă o speranță de a obține obiectul dorit, se vor face toate eforturile pentru a-l dobândi. — The Signs of the Times, 9 februarie, 1882. (Child Guidance, 283, 284.)2MCP 419.2

Convingerile caută exprimare — Există o lege stabilită de Dumnezeu, și anume că oricine crede adevărul așa cum este el în Isus îl va face cunoscut. Ideile și convingerile unei persoane caută exprimare. Oricine împărtășește necredința și spiritul de critică, oricine se consideră capabil să judece lucrarea Duhului Sfânt va răspândi în jurul său acest spirit. Dorința criticilor de a se face auziți și simțiți stă în firea necredinței și a împotrivirii față de harul lui Dumnezeu. Mintea care este motivată de asemenea idei se va lupta întotdeauna să se remarce și să câștige adepți. Toți cei care se află de partea unui apostaziat se vor molipsi de spiritul lui și de dorința de a le împărtăși altora opiniile și rezultatele cercetărilor lor personale, precum și simțămintele care îi determină să acționeze. Din acest motiv, reprimarea principiilor care ne motivează la acțiune nu este un lucru ușor. — Special Testimonies, Seria A 6:39, 6 iulie, 1896. (Testimonies to Ministers and Gospel Workers, 290, 291.)2MCP 419.3

Exprimarea întărește ideile și simțămintele — Ideile și simțămintele noastre sunt încurajate și intensificate pe măsură ce le exprimăm. Aceasta este o lege naturală. Cuvintele transmit idei, dar la fel de adevărat este și faptul că ideile se nasc din cuvinte.2MCP 419.4

Cu cât ne mărturisim mai mult credința, cu cât ne bucurăm mai mult de binecuvântările pe care știm că le avem — marea iubire și harul din partea lui Dumnezeu, — cu atât vom avea mai multă credință și o bucurie mai mare. Nici o limbă nu poate exprima și nici o minte limitată nu poate concepe binecuvântarea care rezultă din aprecierea bunătății și a iubirii lui Dumnezeu. Chiar și aici, pe pământ, bucuria noastră poate ajunge asemenea unei fântâni care nu seacă niciodată, deoarece este alimentată de izvorul ce se revarsă de la tronul lui Dumnezeu. — The Ministry of Healing, 251-253 (1905).2MCP 420.1

Mintea deține capacitatea de a alege — Dumnezeu ne-a dat capacitatea de a alege, iar nouă ne revine obligația de a o exercita. Noi nu ne putem schimba inimile și nu ne putem controla gândurile, impulsurile și sentimentele. Noi nu ne putem curăți singuri și nu suntem capabili să-i slujim lui Dumnezeu. Dar putem alege să-i slujim, putem să-i încredințăm Lui voința noastră; iar El va lucra apoi în noi voința și înfăptuirea după cum dorește. Astfel, întreaga noastră fire va fi supusă conducerii lui Hristos. — The Ministry of Healing, 176 (1905).2MCP 420.2

Ispititorul nu ne poate obliga niciodată să facem răul. El nu poate stăpâni mintea decât dacă este încredințată conducerii lui. Înainte ca Satana să-și poată exercita puterea asupra noastră, credința noastră trebuie să slăbească, îngăduindu-ne să ne desprindem de Domnul Hristos. Dar fiecare dorință păcătoasă pe care o nutrim îi îngăduie lui Satana să facă un pas înainte pe terenul inimii. Fiecare punct în care eșuăm în atingerea standardului divin este o ușă deschisă, prin care el poate pătrunde pentru a ne ispiti și pentru a ne distruge. Fiecare înfrângere pe care o suferim și fiecare greșeală îi oferă ocazia de a lansa reproșuri la adresa lui Hristos. — The Desire of Ages, 125 (1898).2MCP 420.3

Omul este un agent moral liber — Pentru a instiga la răzvrătire neamul omenesc decăzut, el [Satana] Îl prezintă pe Dumnezeu ca nedrept, pentru că a permis ca omul să încalce Legea Sa. Ispititorul iscusit spune: “De ce a îngăduit Dumnezeu ca omul să fie ispitit, să păcătuiască și să ajungă la nenorocire și moarte?”....2MCP 420.4

Mii de oameni din zilele noastre dau glas aceleiași nemulțumiri răzvrătite împotriva lui Dumnezeu. Ei nu înțeleg că a-l priva pe om de libertatea de a alege ar însemna a-i răpi prerogativele care îl așează în rândul ființelor inteligente, transformându-l într-un simplu robot. Dumnezeu nu a intenționat să exercite presiuni asupra voinței. Omul a fost creat ca agent moral liber. Asemenea locuitorilor altor lumi, el trebuia să treacă testul ascultării; dar nu a fost niciodată pus într-o situație în care neascultarea să devină o necesitate. Omul nu este niciodată supus vreunei ispite sau încercări căreia să nu-I poată rezista. Dumnezeu a prevăzut absolut toate resursele care erau necesare, așa încât omul să nu fie niciodată învins în conflictul cu Satana. — Patriarchs and Prophets, 331, 332 (1890).2MCP 421.1

Prezentul influențează deciziile viitoare — Întregul vostru viitor va fi influențat, spre bine sau spre rău, prin deciziile pe care le luați în prezent. — Letter 41, 1891.2MCP 421.2

Importanța simțământului valorii personale — Dumnezeu nu a prevăzut niciodată ca vreo minte omenească să se afle sub conducerea totală a unei alte minți.... Aceia care își propun să-i educe pe copii în așa fel, încât aceștia să vadă și să simtă puterea pe care o au în ei înșiși și în virtutea căreia pot deveni femei și bărbați principiali și capabili să ocupe orice poziție în viață, sunt educatorii cei mai folositori și cei mai plini de succes. Este posibil ca munca lor să nu se bucure de aprecierea celor care sunt niște observatori ignoranți și este posibil ca lucrarea lor să nu fie considerată la fel de eficientă și valoroasă ca aceea a profesorilor care țin mintea și voința elevilor lor sub o autoritate absolută; dar viitorul copiilor va demonstra roadele unui program de educație mai bun. — Testimonies for the Church 3:134 (1872).2MCP 421.3

Mintea nedisciplinată își pierde puterea — Capacitățile trebuie dezvoltate la maximum; ele trebuie să fie fortificate și înnobilate prin cugetare asupra adevărurilor spirituale. Dacă minții i se permite să vagabondeze, oprindu-se asupra lucrurilor lipsite de valoare, ea devine slabă, frivolă și lipsită de putere spirituală. Aceasta este o lege naturală invariabilă. — Testimonies for the Church 5:272 (1885).2MCP 421.4

Prejudecata împiedică iluminarea minții — Aceia care îngăduie ca prejudecata să le instige mintea împotriva primirii adevărului nu pot beneficia de iluminarea divină. Cu toate acestea, când este prezentată o concepție inspirată din Scriptură, mulți nu se întreabă: “Este adevărată? Este în armonie cu Cuvântul lui Dumnezeu?” Ci: “Cine este cel care susține această idee?” Iar dacă ideea nu provine dintr-o sursă care să le convină, ei nu o acceptă. Acești oameni sunt atât de mulțumiți de propriile lor idei, încât nu vor cerceta dovezile Scripturii cu dorința de a învăța, ci vor refuza să fie interesați pur și simplu, datorită propriilor lor prejudecăți. — Gospel Workers, 125, 126 (1893). (Testimonies to Ministers and Gospel Workers, 105, 106.)2MCP 422.1

Fericirea depinde de armonia deplină cu legile lui Dumnezeu — Deoarece legea iubirii este temelia guvernării lui Dumnezeu, fericirea tuturor ființelor create depinde de armonia deplină a acestora cu marile principii ale neprihănirii. Dumnezeu așteaptă din partea tuturor creaturilor Sale o slujire motivată de iubire — o închinare izvorâtă dintr-o apreciere inteligentă a caracterului Său. El nu simte nici o plăcere de pe urma unei decizii impuse, ci garantează libertatea alegerii tuturor ființelor, pentru ca ele să-i poată sluji de bunăvoie. — Child Guidance, 493 (1888).2MCP 422.2