Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents
Minte Caracter şi Personalitate, vol. 2 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Capitolul 62 — Comunicarea

    Influența vastă a cuvintelor — Glasul și vorbirea sunt daruri primite din partea lui Dumnezeu și, dacă sunt corect folosite, ele constituie o adevărată putere ce slujește cauzei Lui. Cuvintele au o mare însemnătate. Ele pot exprima dragoste, devoțiune, respect și laudă la adresa lui Dumnezeu sau pot exprima ură și răzbunare. Cuvintele dezvăluie atitudinea inimii. Ele pot fi o mireasmă de viață spre viață sau un suflu de moarte spre moarte. Limba este o punte pe care pășim fie în lumea binecuvântărilor, fie în lumea nelegiuirii. — Manuscript 40, 1896. (The S.D.A. Bible Commentary 3:1159).2MCP 572.1

    O grindină devastatoare sau semințe ale iubirii? — Unii se întorc de la comuniunea lor zilnică cu Dumnezeu, îmbrăcați în umilința lui Hristos. Cuvintele lor sunt ca o dulceață pe buze, nu ca o grindină devastatoare ce distruge totul în cale. Asemenea oameni seamănă pe calea vieții semințele iubirii și ale bunătății, iar acest lucru se realizează de la sine, în mod natural, deoarece Domnul Hristos trăiește în inimile lor. Influența lor este cu mult mai mare decât poate fi observat în aparență. — Manuscript 24, 1887. (The S.D.A. Bible Commentary 3:1159).2MCP 572.2

    Cuvinte care încurajează — Pretutindeni în jur, auzim strigăte de protest, izvorâte din necazul lumii. Păcatul ne învăluie în întuneric, iar mintea noastră trebuie să fie pregătită pentru orice lucrare bună și pentru a adresa un cuvânt bun. știm că Isus este prezent alături de noi.2MCP 572.3

    Influența duioasă a Duhului Său cel Sfânt ne învață și ne călăuzește gândurile, influențându-ne să rostim cuvinte care încurajează și luminează cărarea celor din jur. — Testimonies for the Church 6:115 (1900).2MCP 573.1

    Cuvinte plăcute — Privind la partea luminoasă a lucrurilor, descoperim suficiente motive pentru a fi bucuroși și fericiți. Dacă le adresăm altora un zâmbet, ei ne vor zâmbi și dacă le vom vorbi într-o manieră plăcută și înălțătoare, ei ne vor răspunde la fel. — The Signs of the Times, 12 februarie, 1885.2MCP 573.2

    Cuvinte care Îl au în centru pe Isus — Cuvintele oamenilor exprimă propriile lor gânduri omenești, dar cuvintele celor ce sunt ai lui Hristos sunt duh și viață. — Testimonies for the Church 5:433 (1885).2MCP 573.3

    Îngerii privesc cu atenție pentru a vedea felul de mărturie pe care o duceți lumii cu privire la Domnul vostru ceresc. Conversațiile trebuie să-l aibă în centru pe Acela care trăiește pentru a face ispășire în favoarea voastră înaintea Tatălui. Când dați mâna cu un prieten, în inima și pe buzele voastre să fie cuvinte de laudă la adresa lui Dumnezeu. Astfel, gândurile lui vor fi atrase către Isus. — Steps to Christ, 119 (1892).2MCP 573.4

    Domnul Hristos Se exprima simplu și la subiect — Învățăturile Domnului Hristos nu conțineau raționamente lungi, ciudate și complicate. El Se exprima foarte simplu și la subiect. Isus cunoștea fiecare inimă ca pe o carte deschisă și, din inepuizabilul Său tezaur, Domnul alegea lucruri vechi și noi, care ilustrau și întăreau învățăturile Sale. El sensibiliza inimile și trezea simpatia. — Manuscript 24, 1891. (Evangelism, 171).2MCP 573.5

    Ușor de înțeles — Maniera de predicare a lui Hristos era plăcută și atrăgătoare și era caracterizată întotdeauna de simplitate. El dezlega tainele Împărăției cerului, folosind ilustrații și simboluri cu care ascultătorii erau familiarizați; iar oamenii simpli și neînvățați Îl ascultau cu plăcere, deoarece puteau înțelege cuvintele Lui. Domnul nu Se exprima în cuvinte pretențioase, pentru înțelegerea cărora este necesar să consulți dicționarul. — Counsels to Parents, Teachers, and Students, 240 (1913).2MCP 573.6

    El a folosit un limbaj simplu — Argumentațiile sunt bune numai atunci când sunt prezentate în momentul și locul potrivit, dar printr-o prezentare simplă a Cuvântului lui Dumnezeu, se poate realiza mult mai mult. Lecțiile Domnului Hristos erau ilustrate cu atâta claritate, încât și cel mai neînvățat ascultător le putea înțelege îndată. În discursurile Sale, Isus nu a folosit fraze lungi și cuvinte grele; El S-a exprimat într-un limbaj simplu, adaptat nivelului de gândire al oamenilor obișnuiți. Domnul nu aprofunda un subiect mai mult decât știa că sunt ei capabili să înțeleagă și să accepte. — Gospel Workers, 169 (1915).2MCP 574.1

    Subiecte serioase în loc de conversații lipsite de sens — Ce poate fi mai vrednic de întipărit în minte decât planul de mântuire? Acesta este un subiect inepuizabil. Iubirea lui Isus, mântuirea oferită omului căzut prin dragostea Lui infinită, sfințirea inimii, prețioasele adevăruri mântuitoare destinate zilelor din urmă, harul lui Hristos — aceste subiecte înviorează sufletul, iar inima curată simte aceeași bucurie pe care au simțit-o și ucenicii, când Domnul Isus li S-a alăturat pe drumul către Emaus.2MCP 574.2

    Cel care își îndreaptă simțămintele spre Hristos va adora acest fel de asociere sfântă și, printr-o astfel de părtășie, va primi putere divină; dar cel care, mai presus de orice, preferă să se complacă în conversații lipsite de sens, rătăcește departe de Dumnezeu și devine insensibil față de aspirațiile sfinte și nobile. Iar ca urmare, ceea ce este pământesc și senzual ajunge să fie interpretat ca fiind de natură cerească. — Testimonies for the Church 5:600 (1889).2MCP 574.3

    În căutarea simpatiei omenești — O conversație frivolă, caracterizată de o căutare acerbă a simpatiei și aprecierii omenești, izvorăște dintr-un sentimentalism bolnav. Nici tinerii și nici cei cu părul cărunt nu sunt în siguranță în fața unui asemenea pericol. Dar, dacă adevărul lui Dumnezeu constituie un principiu statornic al inimii, conversația va fi asemenea unui izvor. Oricâte încercări s-ar face pentru a stăvili acest izvor, el va țâșni într-un alt loc, pentru că este un izvor ce nu poate fi stăvilit. Adevărul aflat în inimă este un izvor de viață. El înviorează pe cel obosit și îndepărtează gândurile și cuvintele rele. — Testimonies for the Church 5:600, 601 (1889).2MCP 574.4

    Nu exprimați niciodată cuvinte de îndoială — Toți oamenii trec prin încercări — dureri pe care sunt nevoiți să le suporte, ispite grele în fața cărora trebuie să reziste. Nu vă împărtășiți necazurile cu semenii voștri muritori, ci aduceți toate lucrurile în rugăciune înaintea lui Dumnezeu. Stabiliți-vă drept regulă să nu rostiți nici un cuvânt de îndoială și descurajare. Prin cuvinte pline de speranță și printr-o voioșie sfântă, voi puteți face mult pentru a lumina viața altora și pentru a-i întări în încercările lor. — Steps to Christ, 119, 120 (1892).2MCP 575.1

    Cuvintele noastre ne influențează — Cuvintele sunt mai mult decât o reflectare a caracterului; ele au puterea de a ne modela caracterul. Oamenii sunt influențați de propriile lor cuvinte. Adesea, sub influența impulsului de moment, instigați de Satana, unii dau glas geloziei sau impresiilor rele, exprimând lucruri pe care nu le cred cu adevărat; dar cuvintele lor acționează asupra propriei gândiri. Astfel, acești oameni sunt ispitiți chiar de cuvintele lor și ajung să creadă tocmai acele idei pe care le-au rostit mânați de Satana. O dată ce și-au exprimat o opinie sau o hotărâre, adesea, ei sunt prea mândri pentru a le nega și încearcă să-și dovedească lor înșiși că au dreptate, până când ajung să creadă aceasta.2MCP 575.2

    Este periculos să rostești cuvinte de îndoială și este periculos să pui sub semnul întrebării sau să critici lumina divină. Obiceiul de a critica în mod neatent și nejustificat acționează asupra caracterului, favorizând lipsa de respect și necredința. De multe ori, cei care și-au îngăduit un asemenea obicei s-au apropiat în mod inconștient de pericol, până când au ajuns să critice și să respingă însăși lucrarea Duhului Sfânt. — The Desire of Ages, 323 (1898).2MCP 575.3

    Critica reacționează asupra celui ce o rostește — Critica reacționează asupra sufletului celui ce o rostește. Educarea vorbirii începe cu noi înșine, cu fiecare în mod personal. Să ne hotărâm să nu vorbim rău despre nimeni. — Manuscript 102, 1904.2MCP 575.4

    Rostiți cuvinte care inspiră curaj și speranță — De multe ori, se întâmplă ca un suflet curajos să fie asaltat până la extrem de ispită și să ajungă pe punctul de a ceda în lupta cu sinele și cu puterile răului. Să nu descurajați un asemenea suflet în greaua lui bătălie. Întăriți-l prin cuvinte care inspiră curaj și speranță și care îl îndeamnă să rămână statornic pe calea sa. În felul acesta, prin voi, lumina lui Hristos va străluci asupra lui. “Nici unul din noi nu trăiește pentru sine.” (Romani 14, 7.) Prin influența pe care o exercităm în mod inconștient, cei din jur pot fi încurajați și întăriți sau pot fi descurajați și îndepărtați de Domnul Hristos și de adevăr. — Steps to Christ, 120 (1892).2MCP 576.1

    Cuvintele afectuoase și actele de curtenie — Micile atenții, nenumăratele ocazii aparent neînsemnate și amabilitățile simple sunt cele care alcătuiesc, la un loc, fericirea vieții; iar neglijarea cuvintelor amabile, afectuoase și încurajatoare și a micilor acte de curtenie face ca viața să fie insuportabilă și nenorocită. În cele din urmă, se va dovedi că renunțarea la sine, pentru binele și fericirea celor din jur, constituie o parte însemnată în raportul ceresc cu privire la viața noastră. Atunci, se va vedea că grija față de sine, fără a ține cont de binele și fericirea altora, nu se bucură de aprecierea Tatălui nostru ceresc. — Testimonies for the Church 2:133, 134 (1868).2MCP 576.2

    Avertisment împotriva disprețului și indiferenței — Comorile prețioase ale iubirii nu trebuie nutrite în inimă doar pentru cei preferați, ci pentru fiecare suflet care s-a dedicat lucrării de slujire; deoarece toți cei ce îndeplinesc această lucrare sunt ai Domnului. Dumnezeu lucrează prin ei. Învățați lecțiile dragostei din viața lui Isus.2MCP 576.3

    Oamenii trebuie să fie atenți la modul în care vorbesc cu semenii lor. Nici egoismul și nici atitudinea despotică nu-și au locul în relația cu aceia care reprezintă moștenirea lui Hristos. Nu provocați amărăciune în mintea sau inima altora. Nu îngăduiți să se strecoare în glasul vostru nici o urmă de dispreț. Dacă vorbiți într-o manieră firească, dacă manifestați indiferență sau suspiciune, prejudecată și gelozie, sufletele celor pentru care lucrați vor fi pierdute. — Letter 50, 1897.2MCP 576.4

    Spiritul de căutare a greșelilor și reprimările încurajează minciuna — Fratele meu, cuvintele arogante pe care le adresezi copiilor tăi produc răni în sufletul lor. Și, pe măsură ce vor crește, ei vor dezvolta tendința de a critica. Spiritul de căutare a greșelilor îți ruinează viața, iar efectele lui negative se răsfrâng asupra soției și asupra copiilor. Ei nu sunt încurajați să manifeste încredere sau să-și recunoască în mod deschis greșelile, deoarece știu că acestea vor fi urmate în mod sigur de o mustrare aspră din partea ta. Adesea, cuvintele tale sunt asemenea unei grindine devastatoare, care distruge plantele firave. Este imposibil de estimat răul pe care îl produci prin comportamentul tău. Pentru a evita cuvintele tale aspre, copiii tăi vor învăța să mintă. Pentru a scăpa de mustrare și de pedeapsă, ei vor evita să mărturisească adevărul. O poruncă aspră și rece nu le va face nici un bine. — Letter 8a, 1896. (The Adventist Home, 439, 440).2MCP 577.1

    Înlăturarea oricărui cuvânt neatent — Aduceți-vă aminte că prin cuvintele voastre veți fi îndreptățiți și prin cuvintele voastre veți fi condamnați. Puneți frâu limbii voastre. Cuvintele pe care le rostiți sunt asemenea semințelor care produc roade, fie spre bine, fie spre rău. Acum este timpul semănatului.2MCP 577.2

    Omul cel bun scoate lucruri bune din vistieria cea bună a inimii lui. De ce? Pentru că Domnul Hristos este o prezență vie în suflet. Adevărul sfințitor este un tezaur de înțelepciune pentru toți cei ce îl trăiesc. El este asemenea unui izvor ale cărui ape curg spre viața cea veșnică. Acela în inima căruia nu locuiește Hristos se va complăcea în conversații ieftine, în declarații exagerate, care induc în eroare. Limba care rostește cuvinte pervertite și expresii triviale și josnice trebuie să fie atinsă cu cărbunii aprinși de pe altar. — Manuscript 17, 1895.2MCP 577.3

    Nemulțumirea înăbușă dezvoltarea personală — Există persoane care au calități excepționale, dar au ajuns într-o stare de stagnare. Ei nu progresează spre victorie. Iar abilitățile cu care i-a înzestrat Dumnezeu nu sunt de nici un folos pentru cauza Lui, deoarece sunt nefolosite. Multe dintre aceste persoane se dovedesc a fi niște protestatari nemulțumiți. Ei declară că motivul pentru care dau glas nemulțumirilor lor este acela că nu sunt apreciați. Dar tocmai aceste persoane sunt cele care suferă de un simțământ deficitar al valorii personale și nu se apreciază suficient pentru a coopera cu Cel mai Mare Învățător pe care L-a cunoscut vreodată lumea. — The Review and Herald, 10 martie, 1903.2MCP 577.4

    Nici un cuvânt aspru, sever sau sfat grosolan adresat unui pastor și scriitor — Fiecare dintre noi va fi ajutat de Domnul, atunci când vom avea cea mai mare nevoie, în lupta pentru înfrângerea eului. Faceți ca legea bunătății să fie pe buzele voastre și uleiul harului, în inima voastră. Acestea vor produce rezultate minunate. Veți fi amabili, înțelegători și curtenitori. Aveți nevoie de toate aceste calități. Mai întâi, trebuie să primiți Duhul Sfânt și să-i îngăduiți să lucreze în caracterul vostru, iar apoi, El va fi asemenea unui foc sfânt care va face ca fumul de tămâie să se înalțe spre Dumnezeu, nu de pe altarul unor buze care condamnă, ci al unor buze care vindecă sufletele oamenilor. Înfățișarea voastră va exprima chipul divin.2MCP 578.1

    Nu rostiți nici un cuvânt tăios, sever și critic. Acesta este un foc profan ce nu are voie să ardă în comitetele sau conversațiile dintre frați. Dumnezeu cere fiecărui suflet aflat în slujba Lui să-și aducă jertfele cu cărbunii aprinși ai focului sfânt.2MCP 578.2

    Dacă vă abțineți să rostiți acele cuvinte triviale și aspre, ce răsar atât de ușor pe buzele voastre, Duhul lui Dumnezeu va putea vorbi prin slujitorii Lui omenești. Privind caracterul lui Hristos, veți fi schimbați după chipul Lui. Numai harul lui Dumnezeu poate schimba inima voastră, iar apoi, veți reflecta imaginea Domnului Isus. Dumnezeu ne cere să fim asemenea Lui — curați, sfinți și nepătați. Noi trebuie să purtăm chipul divin. — Letter 84, 1899. (The S.D.A. Bible Commentary 3:1164).2MCP 578.3

    Cuvinte care distrug viața — Veți fi supuși unor teste severe. Puneți-vă încrederea în Domnul Isus Hristos. Amintiți-vă că, printr-o atitudine vehementă, vă veți răni singuri. Dacă veți rămâne în locurile cerești, în Hristos, în toate circumstanțele, cuvintele voastre nu vor fi asemenea unor proiectile care rănesc inimi și pot distruge vieți. — Letter 169, 1902.2MCP 578.4

    Exprimarea îndoielii mărește îndoiala — Nu trebuie să vorbim despre îndoielile și încercările noastre, deoarece, de fiecare dată când vorbim despre ele, acestea devin mai mari. De fiecare dată când ne exprimăm îndoiala, Satana a câștigat o victorie; dar când declarăm: “Mă voi decide să-mi păstrez sufletul de partea Lui și voi rămâne un martor credincios”, dovedim că ne-am dăruit fără nici o rezervă pe noi înșine lui Isus Hristos și apoi Dumnezeu ne dăruiește lumină, iar noi ne bucurăm în El. Dacă dorim să rămânem în lumina razelor strălucitoare ale Soarelui neprihănirii, vom fi o lumină în lume. “Pe care voi Îl iubiți fără să-l fi văzut, credeți în El, fără să-l vedeți, și vă bucurați cu o bucurie negrăită și strălucită.” (1 Petru 1, 8.) — Manuscript 17, 1894.2MCP 578.5

    Exprimarea credinței mărește credința — Cu cât vorbiți mai mult despre credință, cu atât veți avea mai multă credință. Cu cât stăruiți asupra descurajărilor, discutând cu alții despre încercările voastre, și cu cât insistați asupra lor pentru a primi simpatia după care tânjiți, cu atât veți suferi mai multe descurajări și mai multe încercări. De ce să ne plângem de lucruri pe care nu le putem evita? Dumnezeu ne invită să închidem ferestrele sufletului spre cele lumești și să privim spre cele cerești, pentru ca El să poată lumina inimile noastre cu slava care strălucește în înălțimile cerului. — Manuscript 102, 1901.2MCP 579.1

    Mustrările sunt uneori necesare — Deși cuvintele noastre trebuie să fie întotdeauna amabile și blânde, nici o afirmație nu trebuie să-l determine pe făcătorul de rele să creadă că faptele lui sunt acceptabile înaintea lui Dumnezeu. Acest fel de simpatie este lumească și înșelătoare. O manifestare necuvenită a afecțiunii, de dragul simpatiei, nu beneficiază de nici un credit din partea lui Dumnezeu. Făcătorii de rele trebuie să fie sfătuiți și mustrați, iar uneori este necesar să fie reprimați în mod aspru. — Manuscript 17, 1899.2MCP 579.2

    Ce dezvăluie cuvintele? — Cuvintele nu pot fi controlate în totalitate, deoarece sunt determinate de puterea care conduce mintea și inima. Dacă Hristos este Cel care domnește în inima voastră, cuvintele vor dezvălui puritatea, frumusețea și mireasma plăcută a unui caracter modelat de voința Lui. Încă de la cădere, Satana a fost un acuzator al fraților săi, de aceea trebuie să fiți precauți, ca să nu vă lăsați conduși de același spirit. — Letter 69, 1896.2MCP 579.3

    Necesitatea repetării — Să nu credeți că, dacă ați încheiat prezentarea unui subiect, ascultătorii vor reține tot ce le-ați spus. Există pericolul de a trece prea repede de la o idee la alta. Țineți lecții scurte, într-un limbaj simplu și direct, și repetați adesea. Predicile scurte vor fi memorate mult mai bine decât cele lungi. Vorbitorii noștri trebuie să-și aducă aminte că subiectele pe care le prezintă pot conține informații complet noi pentru unii dintre ascultătorii lor; prin urmare, ideile principale trebuie repetate de mai multe ori. — Gospel Workers, 168 (1915).2MCP 580.1

    Vorbirea grăbită și nervoasă afectează comunicarea — Pastorii și profesorii trebuie să acorde o atenție deosebită cultivării vocii. Ei nu trebuie să învețe să vorbească într-o manieră nervoasă și grăbită, ci în mod calm, rar și distinct, exprimându-se cu claritate și păstrând muzicalitatea vocii.2MCP 580.2

    Vocea Mântuitorului era asemenea unei melodii în urechile celor care erau obișnuiți cu predicarea monotonă și lipsită de entuziasm a cărturarilor și fariseilor. El vorbea rar și apăsat, accentuând acele cuvinte cărora dorea ca ascultătorii Lui să le acorde o atenție deosebită. Cei vârstnici și tinerii, cei învățați și oamenii fără școală, toți puteau înțelege pe deplin semnificația cuvintelor Lui. Acest lucru ar fi fost imposibil dacă Isus ar fi vorbit grăbit și dacă ar fi rostit propoziție după propoziție, fără pauză. Oamenii Îi acordau o atenție deosebită și se spunea despre El că nu vorbea precum cărturarii și fariseii; deoarece vorbea ca unul care avea putere. — Counsels to Parents, Teachers, and Students, 239, 240 (1913).2MCP 580.3

    Claritatea exprimării și accentuarea potrivită — Prin rugăciune stăruitoare și printr-un efort perseverent, noi trebuie să dobândim o deosebită abilitate în ceea ce privește vorbirea. Această abilitate include exprimarea clară a fiecărei silabe, punând accentul acolo unde îi este locul. Mulți vorbesc grăbit, rostind cuvintele, unul după altul, atât de repede, încât efectul ideilor pe care le transmit se pierde. Puneți spiritul și viața Domnului Hristos în tot ceea ce spuneți. — Counsels to Parents, Teachers, and Students, 254, 255 (1913).2MCP 580.4

    O vorbire melodioasă și atentă — În tinerețe, obișnuiam să vorbesc prea tare. Domnul mi-a arătat că, dacă vocea mea are o tonalitate prea ridicată și nenaturală, nu voi reuși să exercit o impresie potrivită asupra oamenilor. Apoi, mi-a fost arătat modul în care vorbea Domnul Hristos; vocea Lui era plăcută și melodioasă. Într-o manieră calmă și liniștită, glasul Lui ajungea la cei ce Îl ascultau; cuvintele Lui pătrundeau în inimile lor și, înainte de a rosti următoarea frază, ei puteau înțelege tot ce li s-a spus. Unii cred că trebuie să gonească în prezentare, deoarece, dacă nu ar proceda astfel, și-ar pierde inspirația. Dacă aceasta este inspirație, atunci mai bine să o piardă și cu cât o vor pierde mai curând, cu atât mai bine. — Manuscript 19b, 1890. (Evangelism, 670).2MCP 581.1

    Folosirea rațională a capacității de a vorbi — Influența voastră trebuie să fie profundă și de lungă durată, iar capacitatea de a vorbi trebuie folosită în mod rațional. Dacă vă suprasolicitați corzile vocale, modulațiile vocii se pierd. Tendința de a vorbi rapid trebuie învinsă în mod decisiv. Dumnezeu pretinde din partea lucrătorilor Lui întregul serviciu pe care îl pot oferi, în limitele lor omenești. Toate talentele primite trebuie folosite, cultivate și apreciate ca fiind o moștenire prețioasă din partea Cerului. Lucrătorii secerișului au însărcinarea de a transmite lumina pe care Dumnezeu o trimite lumii din cer. — Special Testimonies, Seria A 7:10, 6 ianuarie 1897. (Evangelism, 668).2MCP 581.2

    Abilitatea de a citi corect este de cea mai înaltă valoare — Cititul corect și cu accent potrivit reprezintă o abilitate de cea mai înaltă valoare. Indiferent câtă cunoștință ați fi putut dobândi în alte domenii, dacă ați neglijat cultivarea vocii și a vorbirii, astfel încât să puteți vorbi și citi în mod distinct și inteligibil, toate cunoștințele vă vor fi de puțin folos; deoarece fără cultivarea vorbirii nu puteți comunica eficient și clar ceea ce ați învățat. — Manuscript 132, 1902. (Evangelism, 666).2MCP 581.3

    Lucruri reale și imaginare — Într-o anumită ocazie, în timp ce Betterton, un actor renumit, lua cina împreună cu Dr. Sheldon, [mai târziu] arhiepiscop de Canterbury, arhiepiscopul a întrebat: “Vă rog, d-le Betterton, spuneți-mi, cum se face că dumneavoastră, actorii, influențați atât de puternic auditoriul, spunând lucruri imaginare?”2MCP 582.1

    “Domnul meu”, a răspuns Betterton, “cu respectul cuvenit Sfinției Voastre, permiteți-mi să spun că motivul este simplu: totul se bazează pe puterea entuziasmului. Pe scenă, noi spunem lucruri imaginare ca și când ar fi reale; în timp ce dumneavoastră, la amvon, spuneți lucruri reale ca și când ar fi imaginare”. — Counsels to Parents, Teachers, and Students, 255 (6 iulie, 1902).2MCP 582.2

    Trăirea și vorbirea să nu fie influențate de circumstanțe — Deși există atâta nedreptate în jurul nostru, nu trebuie să fim părtași la ea. Nu vorbiți despre aceasta și despre răutatea care sunt în lume, ci înălțați-vă mintea vorbind despre Mântuitorul vostru. Când vedeți nelegiuirea care vă înconjoară, gândiți-vă cu bucurie la Dumnezeu, Salvatorul nostru, și la faptul că noi suntem copiii Lui. — Manuscript 7, 1888.2MCP 582.3

    Învățați elocvența tăcerii — În momentul în care se lasă pradă furiei, omul devine la fel de iresponsabil ca și cel care a pus paharul pe buze. Învățați elocvența tăcerii și să știți că Dumnezeu prețuiește ceea ce a fost cumpărat cu sângele lui Hristos. Noi trebuie să ne supunem unei educații personale zilnice. Îndepărtați toate piedicile nefolositoare aflate în calea Regelui. Faceți loc, pentru ca Regele să poată umbla în mijlocul nostru. Îndepărtați toate expresiile obscene din vocabularul vostru (vezi Coloseni 3, 8). — Manuscript 6, 1893.2MCP 582.4

    O abținere sfântă — Fără credință este cu neputință să fim plăcuți lui Dumnezeu. Noi putem avea mântuirea Lui în familiile noastre, dar pentru aceasta, trebuie să exercităm credința, să trăim pentru credință, să avem o credință stăruitoare și să ne încredem în Dumnezeu. Noi trebuie să ne stăpânim temperamentul și astfel vom fi biruitori.2MCP 582.5

    Dacă nu ne controlăm cuvintele și temperamentul, suntem sclavii lui Satana; trăim într-o stare de supunere față de el. Toate cuvintele aspre, neplăcute, nerăbdătoare și amenințătoare constituie un act de închinare, o jertfă adusă maiestății sale satanice. Iar aceasta este o jertfă costisitoare, mult mai costisitoare decât orice sacrificiu pe care îl putem face pentru Dumnezeu, deoarece ea distruge pacea și fericirea întregii familii, distruge sănătatea și poate determina pierderea fericirii eterne.2MCP 583.1

    Stăpânirea de sine pe care o pretinde Cuvântul lui Dumnezeu din partea noastră slujește propriului nostru bine. Ea mărește fericirea familiilor noastre și a tuturor celor din jur. Ea ne înnobilează gusturile, ne sfințește judecata, aduce pacea minții și, în cele din urmă, viața veșnică. Temperamentul natural și pătimaș trebuie menținut sub control. Mântuitorul, care locuiește înăuntrul inimii noastre, ne va întări în fiecare ceas. Îngerii păzitori vor rămâne în preajma noastră și vor duce cu bucurie la cer veștile bune ale progresului nostru în viața divină, iar îngerul raportor va prezenta un raport binevoitor și fericit. — Testimonies for the Church 1:310 (1862).2MCP 583.2

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents