Capitolul 89 — Influențe pozitive asupra minții

Mulțumirea sufletească favorizează sănătatea — Nimic nu tinde să promoveze mai bine sănătatea trupului și a sufletului decât un spirit de mulțumire și laudă la adresa lui Dumnezeu. A rezista melancoliei, simțămintelor și gândurilor de nemulțumire constituie o datorie imperativă — tot atât de mare precum este aceea de a ne ruga. — The Ministry of Healing, 251 (1905).2MCP 797.1

Proprietatea abilităților noastre mintale și fizice — Cu câtă naturalețe ne considerăm proprietarii noștri deplini! Dar Cuvântul inspirat declară: “Voi nu sunteți ai voștri, ... căci ați fost cumpărați cu un preț”. (1 Corinteni 6, 19.20.)... În relația cu semenii noștri, noi suntem deținătorii abilităților mintale și fizice care ne-au fost încredințate. Dar în relația cu Dumnezeu, noi suntem doar beneficiari și administratori ai harului Său. — Letter 44, 1900. (Our High Calling, 40.)2MCP 797.2

Urmăriți să realizați unitatea — Este voia lui Dumnezeu ca iubirea și unitatea frățească să existe în mijlocul poporului Său. Înainte de răstignirea Sa, rugăciunea lui Hristos a fost ca ucenicii Lui să fie una, așa cum El și Tatăl erau una, pentru ca lumea să poată crede că Dumnezeu L-a trimis. Această rugăciune mișcătoare și frumoasă străbate veacurile, ajungând chiar până în zilele noastre; deoarece cuvintele ei spuneau: “Mă rog nu numai pentru ei, ci și pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor”. (Ioan 17, 20.)2MCP 797.3

Deși nu trebuie să sacrificăm un principiu al adevărului, ținta noastră continuă trebuie să fie aceea de a atinge acest stadiu al unității. Aceasta este dovada uceniciei noastre. Isus a spus: “Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții”. (Ioan 13, 35.) Apostolul Petru îndemna biserica: “Fiți cu aceleași gânduri, simțind unii cu alții, iubind ca frații, miloși, smeriți”. (1 Petru 3, 8.) — Patriarchs and Prophets, 520 (1890).2MCP 798.1

Observați ceea ce este pozitiv în mediul înconjurător — Cu toții ați văzut frumoșii nuferi albi care cresc în mijlocul lacurilor. Cât de emoționați am fost, cât am fi dorit și ce eforturi am fi fost dispuși să facem ca să ajungem până la ei! Oricât de mult noroi, murdărie și resturi ar fi existat în jurul florilor, dorința noastră de a le avea nu putea fi distrusă. Ne minunam cum poate fi nufărul atât de frumos și de alb, când în jurul lui există atâta mizerie.2MCP 798.2

Ei bine, acolo există o rădăcină care pătrunde adânc în nisipurile aurii și adună cea mai curată substanță care hrănește nufărul, zămislind floarea pură și imaculată, așa cum o vedem. Nu ar trebui să învățăm din aceasta o lecție? Nufărul ne arată că, deși există multă nelegiuire pretutindeni în jurul nostru, nu suntem nevoiți să ne lăsăm atinși de aceasta. Nu vorbiți despre nelegiuirea și răutatea din lume, ci înălțați-vă gândurile și vorbiți despre Mântuitorul vostru. Nelegiuirea pe care o vedeți în jur vă face să fiți mai fericiți că El este Mântuitorul vostru și că sunteți copiii Lui.2MCP 798.3

Deci, vom privi noi la nelegiuirea din jur și vom cugeta la partea întunecată a lucrurilor? Oricum, nu le putem schimba; așadar, să privim la ceva mai înalt, mai bun și mai nobil. Vorbiți despre acele lucruri care vor lăsa o impresie bună asupra minții și vor înălța fiecare suflet, smulgându-l din această nelegiuire în lumina din înălțimi. — Manuscript 7, 1888.2MCP 798.4

Comemorarea binecuvântărilor — Dacă toate energiile greșit orientate ale minții ar fi dedicate unui subiect unic și important — bogățiile prețioase ale harului lui Dumnezeu primite în viața aceasta — ce diplome de merit ar împodobi încăperile memoriei, comemorând darurile și favorurile lui Dumnezeu.... Atunci am căuta să adunăm comorile spirituale tot atât de perseverent și de stăruitor, ca și cei care trudesc pentru acumularea lucrurilor pământești trecătoare, iar aceasta ar deveni un principiu activ, păstrat cu statornicie în viața de zi cu zi.2MCP 798.5

Puteți fi îndreptățiți să fiți nemulțumiți de starea voastră prezentă, deoarece Domnul deține un cer al binecuvântării și o vistierie încărcată de lucruri bune și plăcute pentru a împlini nevoile sufletului. Astăzi, dorim mai mult har, dorim o înnoire a iubirii lui Dumnezeu și a asigurării bunătății Sale, iar El nu va reține aceste comori cerești de la adevăratul căutător. — Manuscript 22, 1889. (Our High Calling, 188.)2MCP 799.1

Un profit corespunzător darurilor — Fiecărui slujitor îi este încredințată o înzestrare pentru care este răspunzător și diferitele lucrări sunt proporționate în raport cu diferitele noastre abilități. Dumnezeu nu a fost părtinitor în distribuirea darurilor Sale. El a dăruit talentele în conformitate cu puterile deja cunoscute ale slujitorilor Săi și așteaptă din partea lor un profit corespunzător. — Testimonies for the Church 2:282 (1869).2MCP 799.2

O folosire corectă a abilităților fizice și intelectuale — Timpul trebuie folosit în mod judicios, eficient și sub îndrumarea sfințitoare a Duhului Sfânt. Trebuie să înțelegem bine ce este corect și ce este greșit să facem cu proprietățile și cu abilitățile fizice și intelectuale pe care le avem. Dumnezeu este proprietarul de drept al tuturor puterilor încredințate slujitorilor omenești. În lumina propriei Sale înțelepciuni, El stabilește termenii și cadrul în care omul să utilizeze fiecare dar primit de la Dumnezeu. El va binecuvânta folosirea corectă a fiecărei puteri investite pentru slava Numelui Său.2MCP 799.3

Talentul vorbirii, cel al memoriei, al administrării — toate au rolul de a contribui la slava lui Dumnezeu și la înaintarea Împărăției Sale. Dumnezeu ne-a încredințat propriile Sale bunuri, pe care să le administrăm în absența Sa. Fiecare ispravnic are o lucrare specială de îndeplinit în înaintarea Împărăției lui Dumnezeu. Nimeni nu este scutit. — Letter 44, 1900. (Our High Calling, 40.)2MCP 799.4

Dumnezeu dăruiește talentele, omul le cultivă — Noi trebuie să cultivăm talentele pe care ni le-a dat Dumnezeu. Ele sunt daruri și trebuie folosite într-o relație corectă unul cu altul, pentru a alcătui un întreg desăvârșit. Dumnezeu dăruiește talentele, capacitățile minții; omul formează caracterul. Mintea este grădina Domnului, iar omul trebuie să o cultive cu sârguință, pentru a forma un caracter asemănător celui divin. — Letter 73, 1899. (Our High Calling, 106.)2MCP 800.1

Incapacitatea este rezultatul inactivității — Mulți dintre cei care evită efortul creștin se scuză, motivând că nu sunt capabili să îndeplinească lucrarea. Dar oare Dumnezeu i-a făcut incapabili? Nu, niciodată. Această incapacitate a fost produsă de propria lor lipsă de activitate și perpetuată prin alegerea lor deliberată. Ei înfăptuiesc deja, în caracterele lor, rezultatul sentinței: “Luați-i și talantul pe care îl are”.2MCP 800.2

Continua folosire greșită a talentelor lor îi va lipsi întru totul de Duhul Sfânt, care este singura lumină. Sentința “Pe robul acela netrebnic, aruncați-l în întunericul de afară” (Matei 25, 30) nu face decât să pecetluiască alegerea pe care ei înșiși au făcut-o pentru veșnicie. — Christ's Object Lessons, 365 (1900).2MCP 800.3

Asocierea unor elemente diferite — Unitatea în diversitate este planul lui Dumnezeu. Printre urmașii lui Hristos, trebuie să existe o asociere de elemente diferite, adaptate reciproc, fiecare având o lucrare specială pentru Dumnezeu. Fiecare persoană își are locul ei în împlinirea marelui plan de a purta amprenta chipului lui Hristos.... Unul este potrivit pentru a face o anumită lucrare, altul are o lucrare diferită, pentru care este pregătit, altul are încă o lucrare, într-un domeniu diferit; dar fiecare trebuie să fie o completare a celorlalți.... Lucrând în și prin elemente diferite, Duhul lui Dumnezeu va realiza armonia acțiunii.... Trebuie să existe un singur duh călăuzitor — Duhul Celui care este infinit în înțelepciune și în care toate elementele diferite se întâlnesc într-o unitate inegalabilă. — Letter 78, 1894. (Our High Calling, 169.)2MCP 800.4

Inima dezvăluită în caracter — Ceea ce suntem în inima noastră, se va dezvălui în caracter și va avea o influență asupra tuturor celor cu care ne asociem. Cuvintele și acțiunile noastre sunt o mireasmă de viață spre viață sau o mireasmă de moarte spre moarte. Și, la judecată, vom fi aduși față în față cu cei pe care, dacă am fi avut o legătură zilnică cu Dumnezeu și un interes viu și stăruitor pentru salvarea sufletelor lor, i-am fi putut ajuta să meargă pe calea cea dreaptă și sigură, prin cuvinte înțelepte și prin sfaturi. — Letter 27, 1892. (Our High Calling, 241.)2MCP 801.1

Puterea electrizantă asupra minții altora (sfat adresat unui om visător) — Trebuie să cultivi puterea de caracter, deoarece exemplul unui om puternic este vast și pătrunzător și provoacă la imitare. El pare să dețină o putere electrizantă asupra minții altora. Oamenii serioși și perseverenți sunt puțini în această lume. Fiecare lucrător al lui Dumnezeu se va confrunta cu piedici și cu obstacole. Dar trebuie să le învingă în mod hotărât. Lucrătorul energic și perseverent nu va permite să-i fie blocată calea. El va doborî toate barierele.2MCP 801.2

Tu ai nevoie de o energie constantă, fermă și inepuizabilă. Trebuie să te disciplinezi și să realizezi o schimbare totală. Depune toate eforturile și învinge-ți sentimentele copilărești. Trebuie să te hotărăști să nu-ți irosești viața îndeletnicindu-te cu lucruri de nimic. Obiectivele tale sunt bune. Tu cauți în permanență să realizezi ceva, dar nu ajungi la aceasta și nu reușești să-l îndeplinești. Cea mai mare parte a ocupației tale este mai degrabă vorbitul decât acțiunea. Sănătatea ta ar fi cu mult mai bună dacă ai depune o energie mult mai stăruitoare și ai realiza ce ți-ai propus, în ciuda oricăror obstacole. — Letter 33, 1886.2MCP 801.3

Iubirea lui Dumnezeu este dincolo de orice definiție — Iubirea lui Hristos este un lanț de aur care unește ființele omenești limitate, care cred în Isus Hristos, cu Dumnezeul cel Infinit. Iubirea pe care o are Domnul pentru copiii Lui întrece orice cunoștință. Nici o știință nu o poate explica sau defini. Nici o înțelepciune omenească nu o poate intui. Cu cât simțim mai mult influența acestei iubiri, cu atât devenim mai smeriți și mai umiliți. — Letter 43, 1896. (The S.D.A. Bible Commentary 5:1141).2MCP 801.4

Religia modelează întreaga ființă — Adevărata religie își are locul ei propriu în inimă; și ca principiu călăuzitor, ea se exteriorizează, modelând comportamentul, până când întreaga ființă devine asemenea chipului Domnului Hristos; până și gândurile sunt aduse în supunere față de gândurile Domnului Hristos. Dacă acest principiu călăuzitor nu se află în inimă, mintea va fi modelată în asemănare cu mintea lui Satana, realizându-și voința până la ruinarea sufletului. Atmosfera care învăluie sufletele este devastatoare pentru toți cei ce se află în preajmă, indiferent dacă sunt credincioși sau necredincioși. — Letter 8, 1891.2MCP 802.1

Familiarizarea cu natura aduce sănătate trupului, minții și sufletului — Lucrurile din natură sunt binecuvântări ale lui Dumnezeu, oferite pentru a dărui sănătate trupului, minții și sufletului. Ele sunt oferite celor sănătoși pentru a-i păstra sănătoși, iar celor bolnavi pentru a-i face sănătoși. Asociate cu un tratament bazat pe proprietățile apei, ele sunt mai eficiente în restabilirea sănătății decât orice medicament chimic din lume. — Testimonies for the Church 7:76 (1902).2MCP 802.2

Ascultarea aduce odihnă — În supunerea totală față de Domnul Isus Hristos există pace; o pace constantă care inundă sufletul. Ascultarea de Dumnezeu aduce odihna. Ucenicul care calcă umil și smerit pe urmele Răscumpărătorului descoperă o pace și o odihnă pe care lumea nu le poate oferi și pe care lumea nu le poate lua înapoi. “Celui cu inima tare, Tu-i chezășuiești pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine”. (Isaia 26, 3.) — Letter 6, 1893. (Our High Calling, 98.)2MCP 803.1

Umilința conduce la pace — Dacă umilința și smerenia sufletului, care au caracterizat fără încetare viața divinului Fiu al lui Dumnezeu, sunt împărtășite de către adevărații urmași ai Săi, aduc o mulțumire, o pace și o fericire care îi înalță mai presus de sclavia unei vieți artificiale. — The Health Reformer, 1 decembrie, 1871. (Our High Calling, 98.).2MCP 803.2

Iertarea înseamnă pacea sufletului — Ce este “odihna” promisă? Este conștiența faptului că Dumnezeu este loial, că nu îi dezamăgește niciodată pe cei care vin la El. Iertarea Lui este deplină și gratuită, iar acceptarea Lui înseamnă odihnă pentru suflet, odihnă în iubirea Lui. — The Review and Herald, 25 aprilie, 1899. (Our High Calling, 97.)2MCP 803.3

Pacea este rezultatul predării de sine — Când renunțăm la îndreptățirea personală și la toate raționamentele formulate dintr-o perspectivă egoistă, descoperim pacea. Secretul păcii desăvârșite în iubirea lui Isus constă în deplina predare de sine și acceptarea căilor Lui.... Faceți tot ce v-a spus El să faceți și fiți siguri că El va face tot ce a spus că va face.... Ați venit la El, renunțând la toate surogatele voastre, la necredința voastră și la toată îndreptățirea de sine? Veniți la El așa cum sunteți, slabi, neajutorați, pe punctul de a muri. — The Review and Herald, 25 aprilie, 1899. (Our High Calling, 97.)2MCP 803.4

Interesele vitale sunt în stăpânirea voastră — Aduceți-vă aminte că ispita nu este păcat. Aduceți-vă aminte că, oricare ar fi circumstanțele grele în care se poate afla cineva, nimic nu-I poate slăbi cu adevărat puterea sufletului, atâta timp cât el nu cedează ispitei și își păstrează integritatea. Interesele vitale și cele mai importante ale vieții voastre se află în stăpânirea voastră. Nimeni nu vă poate face rău fără propriul vostru consimțământ. Nici toate legiunile satanice nu vă pot răni, decât dacă va deschideți sufletul în fața curselor și săgeților lui Satana. Toată nelegiuirea din jur nu vă poate lăsa nici o pată în suflet și nu vă poate întina cu nimic, dacă în voi nu există o minte întinată. — Letter 14, 1885. (Our High Calling, 94.)2MCP 803.5

Controlul sentimentelor — Noi ne bucurăm datorită lucrurilor nădăjduite, nu datorită celor trăite. Noi știm, în nădejdea slavei lui Dumnezeu, că încercarea lucrează răbdare și experimentăm nădejdea. Ce înseamnă aceasta? Oare, dacă nu simțim ce dorim să simțim, ar trebui să ne impacientăm, rostind cuvinte care dovedesc că avem atributele lui Satana? Nu ne putem permite să vorbim cu asprime și lipsă de amabilitate, deoarece suntem în atenția ființelor cerești și întregul univers privește felul în care luptăm; și cât de mare este durerea pe care o aducem inimii lui Dumnezeu, când Îl negăm în vreun fel! Semnele cuielor de pe mâinile lui Hristos demonstrează că El ne-a săpat în palmele Sale. — Manuscript 16, 1894.2MCP 803.6

Încurajarea reface trupul și sufletul — Vorbiți-le celor suferinzi despre un Mântuitor plin de înțelegere și de milă.... El privește cu compasiune spre cei care consideră cazul lor fără scăpare. Când sufletul este plin de teroare și teamă, mintea nu poate înțelege compasiunea duioasă a lui Hristos. Sanatoriile noastre trebuie să fie niște centre de răspândire a păcii și liniștii pentru mințile tulburate.2MCP 804.1

Dacă puteți inspira speranța și credința mântuitoare celui descurajat, mulțumirea și voioșia vor lua locul descurajării și al neliniștii. Atunci, starea lor fizică poate experimenta schimbări minunate. Domnul Hristos le va reface atât sufletul, cât și trupul și, înțelegând iubirea și simpatia Lui, ei se vor odihni în credință. El este Luceafărul de dimineață, care strălucește în mijlocul întunericului moral al acestei lumi păcătoase. El este Lumina lumii și toți cei care Îi vor dărui inimile vor găsi pace, odihnă și bucurie. — Letter 115, 1905. (Medical Ministry, 109, 110).2MCP 804.2

Creștinul nu este pasiv, ci activ — Un creștin sănătos, care se dezvoltă, nu va fi un primitor pasiv printre semeni. El trebuie să dăruiască în aceeași măsură în care primește. Capacitățile noastre se măresc prin exercitare. Societatea creștină ne va asigura o atmosferă curată pe care să o respirăm, și respirând-o, noi trebuie să fim niște oameni activi. Faptele noastre creștinești, încurajările, gesturile de simpatie și îndrumările pe care le oferim celor care au nevoie de ele, stăpânirea de sine, iubirea, răbdarea și îndelunga răbdare necesare în exercitarea lucrării creștine vor crea în noi înșine credință, ascultare, nădejde și dragoste de Dumnezeu....2MCP 804.3

Pentru întărirea spirituală, este esențial ca sufletul să fie activ. Lucrarea trebuie realizată prin antrenarea într-o activitate spirituală care să folosească la maximum ocaziile de a face bine.... Cu cât cineva este mai credincios în îndeplinirea îndatoririlor creștine, cu atât mai evidentă și mai temeinică va fi dezvoltarea sa. — Letter 1, 1882. (Our High Calling, 260.)2MCP 804.4

Folosirea influenței sociale — Creștinismul vine în contact cu lumea prin intermediul relațiilor sociale. Fiecare bărbat sau femeie care a primit lumina divină trebuie să răspândească această lumină pe cărările întunecoase ale celor ce nu cunosc o cale mai bună. Influența socială, sfințită prin Duhul lui Hristos, trebuie folosită la maximum, pentru a aduce sufletele la Mântuitorul. Domnul Hristos nu trebuie ascuns în inimă asemenea unei comori râvnite, sfinte și dragi, de care să se bucure doar posesorul. Noi trebuie să Îl avem pe Hristos în noi, asemenea unei fântâni din care izvorăsc apele vieții veșnice, înviorându-i pe toți cei care vin în contact cu noi. — The Ministry of Healing, 496 (1905).2MCP 805.1

Puterile latente ale creștinismului — Pe căile obișnuite ale vieții, de multe ori, un om se îndeletnicește cu truda zilnică, fără a fi conștient de capacitățile pe care le are și care, dacă ar fi implicate în acțiune, l-ar înălța pe aceeași treaptă cu cei mai onorați oameni ai lumii. Pentru ca aceste însușiri latente să fie trezite la viață, este necesară atingerea unei mâini înzestrate. Astfel de oameni au fost cei chemați de Isus pentru a-i fi colaboratori, oferindu-le privilegiul asocierii cu El. Printre marii oameni ai lumii, nu a existat niciodată un învățător asemenea Lui. Când au încheiat perioada de educație primită din partea Mântuitorului, ucenicii nu mai erau ignoranți și lipsiți de cultură. Ei deveniseră asemenea Lui în gândire și caracter, iar oamenii au înțeles că fuseseră cu Isus. — The Desire of Ages, 250 (1898).2MCP 805.2

Necesitatea țintelor și a obiectivelor — Să aveți o țintă a vieții, atâta timp cât trăiți. Învăluiți-vă în lumină și strălucire și îndepărtați norii. Căutați să fiți o floare proaspătă și frumoasă în grădina lui Dumnezeu, răspândind parfumul plăcut pretutindeni în jur. Faceți aceasta și nu veți muri cu nici o clipă mai repede; dar, făcând din dureri și frustrări subiectul conversațiilor voastre, prin lamentări și nemulțumiri, vă veți scurta zilele în mod sigur. — The Health Reformer, 1 iunie, 1871.2MCP 805.3

A trăi cu un scop înseamnă fericire — Cei care trăiesc pentru un scop, căutând să facă bine semenilor lor și să-l onoreze și să-l slăvească pe Răscumpărătorul lor, sunt adevărații fericiți de pe pământ, în timp ce oamenii neliniștiți și nemulțumiți, care caută rătăcind ici și colo, sperând să descopere fericirea, se plâng întotdeauna de dezamăgiri. Ei sunt într-o permanentă nevoie, niciodată satisfăcută, deoarece trăiesc doar pentru ei înșiși. Ținta voastră să fie facerea binelui, ca să vă împliniți cu credincioșie partea în viață. — Letter 17, 1872. (Our High Calling, 242.)2MCP 806.1

Folosirea tuturor însușirilor spirituale — Noi trebuie să folosim la maximum toate însușirile spirituale.... Dumnezeu ... nu dorește să rămâneți începători. El dorește să ajungeți pe cele mai înalte trepte, de pe care să pășiți direct în Împărăția Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos. — Manuscript 8, 1899. (Our High Calling, 217.)2MCP 806.2