Capitolul 74 — Îndoielile

Taine pe care nu le putem pătrunde — Cuvântul lui Dumnezeu, asemenea Autorului lui Divin, conține taine care nu vor putea fi niciodată înțelese pe deplin de niște ființe limitate. Pătrunderea păcatului în lume, întruparea Domnului Hristos, nașterea din nou, învierea și multe alte subiecte aflate în Biblie constituie taine mult prea adânci pentru a fi explicate de mintea omenească sau măcar pentru a fi pe deplin înțelese. Dar noi nu avem nici un motiv să punem la îndoială Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că nu putem înțelege tainele providenței Sale.2MCP 671.1

În lumea naturii, suntem înconjurați în mod constant de taine pe care nu le putem pătrunde. Cele mai umile forme de viață constituie o problemă pe care nici cei mai înțelepți filozofi nu o pot dezlega. Oare ar trebui să fim surprinși de faptul că și în lumea spirituală există taine pe care nu le putem înțelege? Dificultatea este cauzată în totalitate de slăbiciunea și îngustimea minții umane. Dumnezeu ne-a oferit în Scripturi dovezi suficiente cu privire la caracterul lor divin, iar noi nu trebuie să ne îndoim datorită faptului că nu putem înțelege toate tainele providenței Sale. — Steps to Christ, 106, 107 (1892).2MCP 671.2

Posibilitatea îndoielii nu este îndepărtată — Deși a oferit dovezi substanțiale în favoarea credinței, Dumnezeu nu va îndepărta niciodată toate motivele necredinței. Toți cei care caută cârlige de care să-și atârne îndoielile le vor găsi. Iar cei care refuză să accepte și să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu, până când orice obiecție va fi îndepărtată și până când nu va mai exista nici o ocazie de îndoială, nu vor veni niciodată la lumină.2MCP 672.1

Neîncrederea în Dumnezeu este o roadă firească a inimii nerenăscute, care se află în vrăjmășie cu El. Dar credința este inspirată de Duhul Sfânt și va aduce rod numai dacă va fi cultivată. Nici un om nu poate ajunge puternic fără un efort hotărât. Dacă este încurajată, necredința se întărește; dar dacă, în loc de a stărui asupra dovezilor pe care Dumnezeu le-a oferit pentru a susține credința lor, oamenii își permit să se preocupe de obiecții mărunte și întrebări fără rost, vor descoperi că îndoielile lor devin tot mai profunde. — The Great Controversy, 527 (1911).2MCP 672.2

Impactul argumentelor convingătoare — Cei care doresc să se îndoiască vor găsi suficiente motive. Dumnezeu nu și-a propus să îndepărteze toate ocaziile favorabile necredinței. El oferă dovezi care trebuie cercetate cu atenție, cu o inimă umilită și cu dispoziția de a se lăsa învățați și toți trebuie să ia decizii întemeiate pe argumente convingătoare. Pentru mintea sinceră, care dorește să creadă, există suficiente dovezi oferite de Dumnezeu; dar cel care întoarce spatele argumentelor convingătoare, din cauza câtorva lucruri mărunte, pe care nu le poate pricepe cu mintea lui limitată, va fi lăsat să rămână în atmosfera rece și înghețată a necredinței și îndoielilor, iar credința lui va fi un eșec. — Testimonies for the Church 5:675, 676 (1889).2MCP 672.3

Nu vă încredeți în simțăminte (sfat adresat unei persoane cuprinse de îndoială) — Marele plan al harului, alcătuit încă de la începutul existenței, prevede ca fiecare suflet împovărat să se încreadă în iubirea lui Dumnezeu. Singura cale de a fi în siguranță acum, când mintea ta este torturată de îndoială, este să nu te încrezi în simțămintele tale, ci să-ți pui încrederea în Dumnezeul cel viu. Tot ce îți cere Dumnezeu este să-ți pui încrederea în El, acceptându-L ca pe un Mântuitor credincios, care te iubește și îți iartă toate greșelile și erorile. — Letter 299, 1904.2MCP 672.4

Nici un gând de îndoială să nu vadă lumina zilei — Vegheați cu aceeași credincioșie cu care Avraam a vegheat jertfa, pentru ca vulturii și păsările de pradă să nu mănânce din darul adus lui Dumnezeu pe altar. Fiecare gând de îndoială trebuie prevenit și respins, deoarece, dacă va fi exprimat în cuvinte, ne va împiedica să vedem lumina. Cuvintele care exprimă onoarea adusă puterilor întunericului alungă întotdeauna lumina. Viața Domnului nostru cel înviat trebuie să se manifeste zilnic în noi. — Letter 7, 1892. (Selected Messages 2:243).2MCP 673.1

Cel ce suferă de îndoială cronică este egocentric — Este o mare nefericire să suferi de îndoială cronică, păstrându-ți gândurile îndreptate fără încetare asupra propriului eu. Dacă privești spre sine, dacă eul este tema gândirii și a conversației tale, nu te poți aștepta să ajungi asemenea chipului lui Hristos. Nu eul este mântuitorul tău. Tu nu deții însușiri răscumpărătoare în tine însuți. “Eul” este un vas prea fragil pentru a purta credința ta. Vasul acesta se va scufunda într-un mod tot atât de sigur, pe cât de sigură este încrederea pe care i-ai acordat-o.2MCP 673.2

Singura cale de a fi în siguranță este aceea de a te îmbarca pe corabia vieții. Isus este Căpitanul ei și nu a pierdut niciodată un pasager.2MCP 673.3

Cum ar putea cel descurajat de îndoială să aștepte ca inima să-i radieze de iubirea lui Hristos? Cum ar putea să se aștepte ca bucuria Lui să rămână în el și să fie deplină, în timp ce își cultivă propriul caracter nedesăvârșit și meditează la el? — Letter 11, 1897.2MCP 673.4

Credință sau necredință — Noi nu suntem conștienți cât de mult pierdem prin necredință. Fără credință, am fi angajați într-o bătălie pierdută. Avem un Mântuitor care înțelege fiecare etapă a vieții noastre. El cunoaște descurajările noastre și știe cu precizie care este ajutorul de care avem nevoie. Domnul dorește să ne încredem în El cu o credință care lucrează prin iubire și purifică sufletul. — Manuscript 41, 1908.2MCP 673.5

Credința se dezvoltă în mijlocul împotrivirii; virtutea își adună puterile prin rezistența contra ispitei. — The Youth's Instructor, 1 aprilie, 1873.2MCP 673.6

Cultivarea credinței — Necredința nu beneficiază de nici o încurajare. Domnul Își manifestă harul și puterea din nou și din nou, iar acest fapt ar trebui să ne învețe că exprimarea, cultivarea și dovedirea credinței sunt întotdeauna folositoare, oricare ar fi circumstanțele. Inimile și mâinile noastre nu trebuie niciodată lăsate să-și piardă energia din cauza sugestiilor insinuate de niște minți suspicioase, cărora le-am permis să semene în inimile noastre semințele îndoielii și ale neîncrederii. — Letter 97, 1898. (The S.D.A. Bible Commentary 7:928).2MCP 673.7

Îndoiala provoacă boli nervoase — Siguranța aprobării lui Dumnezeu este aducătoare de sănătate. Ea întărește sufletul împotriva îndoielii, confuziei și îngrijorării exagerate, care subminează atât de adesea energiile vitale și provoacă cele mai grave și mai devastatoare boli nervoase. Domnul a făgăduit în mod solemn că ochii Săi vor veghea asupra celor neprihăniți și urechile Sale vor asculta rugăciunile lor, în timp ce vor sta împotriva tuturor celor ce fac răul. Dacă alegem o cale care Îl determină pe Dumnezeu să ne stea împotrivă, vom face ca lucrarea noastră să devină foarte grea pe acest pământ. — The Review and Herald, 16 octombrie, 1883. (The S.D.A. Bible Commentary 3:1146).2MCP 674.1

Nici o suspiciune nu trebuie să preia stăpânirea asupra minții — Nici o suspiciune sau neîncredere nu trebuie să preia stăpânirea asupra minții noastre. Nici o teamă de măreția lui Dumnezeu nu trebuie să ne tulbure încrederea. Fie ca Dumnezeu să ne ajute să ne umilim pe noi înșine și să trăim în smerenie. Domnul Hristos S-a dezbrăcat de haina împărătească și a lăsat coroana regală pentru a Se alătura neamului omenesc și pentru a demonstra că ființele umane pot ajunge desăvârșite. Îmbrăcat în veșmintele harului, El a trăit în lumea noastră o viață desăvârșită, pentru a ne dovedi dragostea Lui. Lucrarea Lui ar trebui să facă imposibilă lipsa credinței în El. Domnul a coborât din poziția înaltă pe care o avusese în curțile cerului, pentru a lua asupra Sa natura umană. Viața Lui a fost un exemplu cu privire la ceea ce ar putea fi viețile noastre. Pentru ca nici o teamă de măreția lui Dumnezeu să nu umbrească încrederea noastră în iubirea lui Dumnezeu, Domnul Hristos a devenit un om al durerii și suferinței. O inimă consacrată Lui va deveni asemenea unei harfe sfinte, din care răsună o muzică sacră. — Letter 365, 1904. (Selected Messages 2:254).2MCP 674.2

Nici o scuză pentru a vorbi despre descurajare — “Tatăl ... ne-a izbăvit de sub puterea întunericului.” (Coloseni 1, 13.) Dacă acest fapt este adevărat, ce scuză am avea pentru a vorbi despre descurajare, necredință și îndoială — strângând întunericul în jurul nostru ca pe o manta? Să dăm la o parte umbrele întunecate ce ne învăluie, alungând influențele lui Satana, autorul tuturor îndoielilor și descurajării. Satana se străduiește să învăluie cărările pașilor noștri în umbrele sale întunecoase. Dar credința noastră trebuie să străpungă norii întunecați ai îndoielii și necredinței și să se prindă strâns de brațul lui Hristos, care Se află dincolo de aceștia. — Manuscript 102, 1901.2MCP 674.3

Cum respingea Ellen White umbrele îndoielii — Când Satana își aruncă umbrele lui întunecoase pe calea pașilor mei, eu nu privesc la acestea și nu vorbesc despre ele, deoarece aș aduce slavă lui Satana, vorbind despre el, despre puterea lui și despre perioadele grele prin care trec. Nu, ci eu îmi croiesc drum înainte chiar prin mijlocul întunericului și, prin credință, mă prind cu putere de brațul lui Isus Hristos. Privind la El, “suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă”. Vorbiți despre credință. Fiecare cuvânt de îndoială pe care îl exprimăm constituie o sămânță pe care o semănăm și care va prinde rădăcini adânci în unele inimi. Noi nu dorim să rostim nici măcar un singur cuvânt de îndoială, deoarece prin aceasta îl slăvim pe Satana pentru puterea lui miraculoasă de a ne păstra în supunere față de el. Domnul Hristos m-a cumpărat cu un preț și m-a răscumpărat. Satana nu mai are nici o putere asupra mea. — Manuscript 16, 1894.2MCP 675.1

Idei false cu privire la Dumnezeu — Satana jubilează când îi poate conduce pe copiii lui Dumnezeu în necredință și descurajare. El se delectează să ne vadă îndoindu-ne de Dumnezeu și punând sub semnul întrebării dispoziția și puterea Lui de a ne mântui. Satana simte plăcere atunci când ne temem că Domnul ar putea să ne facă un rău, în providența Sa.2MCP 675.2

Lucrarea lui Satana este aceea de a-l prezenta pe Domnul ca fiind lipsit de compasiune și milă. El răstălmăcește adevărul despre Dumnezeu și umple mintea cu idei false cu privire la El; prea adesea, în loc să medităm la adevărul privitor la Tatăl nostru ceresc, noi ne concentrăm gândurile asupra greșitelor interpretări ale lui Satana și Îl dezonorăm pe Dumnezeu prin lipsa încrederii în El și prin murmurările îndreptate împotriva Lui.2MCP 675.3

Satana caută fără încetare să facă în așa fel, încât viața religioasă să pară o viață nefericită. El dorește ca religia să pară împovărătoare și dificilă, și când creștinul oferă o asemenea reprezentare în propria lui viață, devine, prin necredință, un susținător al minciunilor lui Satana. — Steps to Christ, 116 (1892).2MCP 675.4

Închideți ușa inimii în fața ispitei — Când diavolul vine cu îndoielile și necredința lui, închideți ușa inimii voastre. Închideți-vă ochii, ca să nu fiți absorbiți de întunericul lui. Ridicați-vă privirile în sus. Acolo, puteți vedea lucruri veșnice și veți avea o permanentă putere. Încercarea credinței voastre este mult mai prețioasă decât aurul.... Ea vă va da curaj în luptele Domnului, “căci noi nu avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva stăpânirilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății, care sunt în locurile cerești”. (Efeseni 6, 12.)2MCP 676.1

Satana pretinde supremația acestei lumi. El pretinde că noi suntem proprietatea lui. Deci, îi vom satisface pretențiile? Nu. Eu sunt proprietatea altei Persoane. Eu am fost cumpărată cu un preț, iar lucrarea mea este să-l slăvesc pe Dumnezeu în trupul și sufletul meu. Eu nu am timp să vorbesc despre necredință. Există o credință despre care trebuie să vorbesc. Trebuie să-mi întăresc credința prin exercitare. Și astfel, în timp ce înaintez pe temeiul făgăduințelor lui Dumnezeu, credința mea se dezvoltă și pot să înțeleg și să cresc tot mai mult.2MCP 676.2

Binecuvântați, binecuvântați pe Isus. Eu Îl iubesc pentru că El este mângâierea, speranța, șansa și sursa de putere, atât pentru mine personal, cât și pentru voi. Doresc să vă considerați proprietatea lui Dumnezeu. Întoarceți-vă cu fața către Muntele Sionului și înaintați spre el. Fiți plini de convingerea că acolo se află o comoară pe care puteți să o aveți. — Manuscript 17, 1894.2MCP 676.3

Un singur cuvânt de îndoială pregătește calea pentru următorul — Un singur cuvânt de îndoială, o singură exprimare a unui gând rău pregătesc calea pentru multe altele de acest fel. Este asemenea semănatului care pregătește un seceriș și puțini sunt cei care se pregătesc să-l adune cu grijă. — Letter 117, 1896.2MCP 676.4

Semințele îndoielii rămân îngropate — Cei care sunt tulburați de îndoieli și trec prin dificultăți pe care nu le pot rezolva nu trebuie să învăluie și alte minți vulnerabile în aceeași confuzie. Unii și-au exprimat propria necredință și au transmis-o asupra altora, fără să aibă nici cea mai mică idee despre efectul produs. În anumite situații, impresiile negative au rămas îngropate în mintea altora mult timp, până când aceștia au început să se îndrepte pe o cale greșită și să-i facă loc inamicului. Ca urmare, lumina lui Dumnezeu s-a retras, iar ei au căzut pradă puternicelor ispite ale lui Satana. Atunci, semințele necredinței, care au fost semănate cu atât de mult timp înainte, încep să răsară. Satana le cultivă și aduc roade.2MCP 676.5

Tot ce vine din partea pastorilor, care ar trebui să stea în lumină, are o influență puternică. Și dacă aceștia nu au rămas în mod constant în lumina clară a lui Dumnezeu, Satana i-a folosit ca agenți ai săi, prin care și-a lansat proiectilele distrugătoare asupra minților nepregătite să reziste în fața influenței pastorilor lor. — Testimonies for the Church 1:378 (1863).2MCP 677.1

Datoria de a crede — Aveți încredere în infailibilitatea cuvântului lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este credincios în împlinirea promisiunilor Sale. Așa cum suntem datori să ne mărturisim păcatele, tot astfel suntem datori să credem că Dumnezeu Își va împlini făgăduința. Noi trebuie să-l credem pe Dumnezeu, așa cum credem că o persoană va face exact ce a declarat că va face — să credem că Dumnezeu ne va ierta păcatele.2MCP 677.2

Cum putem ști că Domnul ne iartă cu adevărat și cum putem dovedi profunda mulțumire pe care o avem în Domnul, harul și dragostea pe care El ne-a asigurat că le va manifesta față de inima întristată, dacă nu credem în același timp cuvintele Sale? Oh, cât de mulți trăiesc murmurând, păcătuind, căindu-se, dar întotdeauna sub simțământul apăsător al condamnării! Ei nu cred cuvântul Domnului. Ei nu cred că El va face ceea ce a spus că va face. — Letter 10, 1893.2MCP 677.3

Cauza îndoielii — dragostea față de păcat — Oricât de ascunsă ar fi, în cele mai multe cazuri, cauza îndoielii și a scepticismului este dragostea față de păcat. Învățăturile și restricțiile Cuvântului lui Dumnezeu nu sunt binevenite pentru inima mândră și iubitoare de păcat, iar cei care nu sunt dispuși să asculte cerințele Lui sunt gata să se îndoiască de autoritatea cuvântului. Pentru a ajunge la adevăr, trebuie să nutrim o dorință sinceră de a-l cunoaște și o dispoziție a inimii de a-l asculta. Toți cei care vor studia Biblia în acest spirit vor descoperi dovezile abundente aflate în Cuvântul lui Dumnezeu și vor putea dobândi o înțelegere a adevărurilor care îi vor face înțelepți pentru mântuire. — Steps to Christ, 111 (1892).2MCP 677.4

Cei ce nu veghează asupra propriei vieți. — Cei care nu veghează asupra propriei lor vieți cultivă îndoiala și necredința. Ei trăiesc cu gândul că viețile lor nu vor rezista testului Duhului lui Dumnezeu, atunci când Acesta le va vorbi prin Cuvântul Său sau prin mărturiile pe care le vor primi din partea Duhului Său prin Cuvânt. În loc de a căuta să ajungă mai întâi ei înșiși în armonie cu principiile Evangheliei, acești oameni găsesc greșeli și îi condamnă chiar pe aceia pe care Dumnezeu i-a ales să se ocupe de pregătirea unui popor care să reziste în ziua Domnului. — Manuscript 1, 1883. (Selected Messages 1:45).2MCP 678.1

Îndoielile susținute sunt privite drept fapte sigure — Metodele de educație larg răspândite nu corespund standardului unei adevărate educații. În lecțiile manualelor școlare sunt strecurate dovezi ale necredinței, iar scrierile sfinte ale lui Dumnezeu sunt așezate într-o lumină discutabilă și foarte îndoielnică. Astfel, mintea tinerilor se familiarizează cu sugestiile lui Satana. O dată acceptate, teoriile îndoielnice devin fapte sigure pentru cei care le susțin, iar cercetările științifice sunt derutante din cauza modului în care descoperirile sunt interpretate și răstălmăcite. — The Youth's Instructor, 31 ianuarie, 1895. (Medical Ministry, 90).2MCP 678.2

Ce să facem cu îndoiala — Voi răniți inima lui Hristos când vă îndoiți, în timp ce El ne-a oferit o asemenea dovadă a dragostei Sale, prin faptul că și-a dat viața pentru a ne salva, ca să nu pierim, ci să avem viața veșnică. El ne-a învățat tot ce trebuie să facem. “Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă.” (Matei 11, 28.) — Letter 10, 1893.2MCP 678.3

Când căutăm să-i binecuvântăm pe alții, îndoiala dispare — Mulți se plâng de îndoielile lor și se lamentează că nu au nici o siguranță cu privire la legătura lor cu Dumnezeu. Adesea, acest lucru se datorează faptului că ei nu fac nimic pentru cauza lui Dumnezeu. Să caute cu stăruință să-i ajute și să-i binecuvânteze pe alții, și îndoielile și nesiguranța lor vor dispărea. — Testimonies for the Church 5:395 (1885).2MCP 679.1

Cei care vorbesc fără încetare despre îndoieli și pretind să li se prezinte noi dovezi care să alunge norii necredinței nu se întemeiază pe Cuvânt. Credința lor depinde de circumstanțe; se bazează pe simțăminte. Unica temelie pe care trebuie să zidească cei care doresc cerul trebuie să fie Cuvântul lui Dumnezeu. — Letter 11, 1897.2MCP 679.2

Cu cât vorbiți mai mult despre întuneric, cu atât acesta devine mai dens (sfat adresat unui pastor cuprins de îndoială) — Am văzut îngerii lui Dumnezeu privind cu durere spre tine. Ei te părăsiseră și se îndepărtau de tine întristați, în timp ce Satana și îngerii lui râdeau de tine, exaltând. Dacă ai fi luptat împotriva îndoielilor tale și nu l-ai fi încurajat pe diavol să te ispitească, vorbind despre necredința ta și simțind plăcere să stărui asupra acesteia, nu ai fi atras spre tine un asemenea număr de îngeri căzuți. Tu ai ales să discuți despre întuneric; ai ales să insiști asupra lui; dar, cu cât vorbești mai mult despre întuneric și cu cât te gândești mai mult la el, cu atât întunericul devine mai dens și mai adânc.2MCP 679.3

Tu ai întors spatele fiecărei raze de lumină cerească și o mare prăpastie s-a așternut între tine și Unicul tău ajutor. Dacă înaintezi pe calea pe care ai pornit, te așteaptă blestemul și nenorocirea. Mâna lui Dumnezeu te va opri într-o manieră care nu îți va face plăcere. Mânia Lui nu va rămâne nepăsătoare. Dar acum, El te invită. Te cheamă să te întorci chiar acum la El, fără întârziere, și Domnul te va ierta în harul Său și va vindeca toate alunecările tale. Dumnezeu pregătește un popor deosebit. El îl va curăța, îl va purifica și îl va pregăti pentru înălțarea la cer. Tot ce aparține firii pământești va fi îndepărtat din mijlocul prețioasei comori a lui Dumnezeu, până când aceasta va fi asemenea aurului curățit de șapte ori prin foc. — Testimonies for the Church 1:430, 431 (1864).2MCP 679.4

Lăsați razele luminoase să risipească umbrele îndoielii — Avem nevoie să fim umpluți cu plinătatea lui Dumnezeu și astfel vom avea viață, putere, har și mântuire.2MCP 680.1

Cum putem obține toate aceste binecuvântări? Domnul Hristos a murit pentru ca noi să le putem primi prin credința în Numele Lui. Atunci, de ce să rămânem țintuiți în cuiele de care ne agățăm propriile noastre îndoieli? De ce să umplem încăperile minții cu imaginile întunecoase ale necredinței? De ce să nu lăsăm razele luminoase ale Soarelui neprihănirii să strălucească în cămările inimii și ale minții și să risipească umbrele îndoielii? Să ne întoarcem la Lumină, la Isus, prețiosul nostru Mântuitor.2MCP 680.2

În loc să privim la căderile și defectele unor ființe umane, să contemplăm caracterul Aceluia în care nu există nici o imperfecțiune. Isus este “mai marele între zeci de mii”, Cel “Prea iubit”. Nici un om nu trebuie să fie modelul nostru. Prin singurul Lui Fiu întâi născut, Dumnezeu ne-a dăruit un model desăvârșit și, privind la El, vom fi schimbați după chipul Său. Să privim la Hristos, al cărui tron este mai presus de orice și a cărui slavă umple templul. — Manuscript 66, 1895.2MCP 680.3