Capitolul 61 — Funcțiile vitale ale legilor lui Dumnezeu

(A) Decalogul

Cunoașterea vinovăției — Cunoașterea pe care Dumnezeu nu a dorit ca primii noștri părinți să o dobândească a fost cunoașterea vinovăției. Iar când ei au acceptat afirmația lui Satana, care era falsă, neascultarea și încălcarea legii au pătruns în lumea noastră. Această neascultare față de porunca expresă a lui Dumnezeu și acceptarea minciunilor lui Satana au deschis porțile unui potop de nenorociri, care au invadat lumea. — The Review and Herald, 5 aprilie, 1898.2MCP 562.1

Natura umană a fost subminată — Nefericirea și moartea, cu toate efectele lor, sunt rezultatul încălcării Legii lui Dumnezeu. Prin neascultare, capacitățile omului au fost pervertite, iar egoismul a luat locul iubirii. Natura umană a ajuns atât de degradată, încât a devenit imposibil ca omul să reziste puterii răului, iar ispititorul și-a văzut împlinit planul de a deturna planul divin în crearea omului și de a umple pământul cu suferință și nefericire. Oamenii și-au ales un domn care i-a legat cu lanțuri, târându-i înapoia carului lui ca pe niște prizonieri de război. — Counsels to Parents, Teachers, and Students, 33 (1913).2MCP 562.2

Legea lui Dumnezeu este ușor de înțeles — În Legea lui Dumnezeu nu există mistere. Chiar și cel mai neînzestrat intelect este capabil să înțeleagă regulile care ordonează viața și formează caracterul în conformitate cu Modelul Divin. Dacă copiii oamenilor s-ar strădui, cu toate puterile lor, să respecte această lege, ei ar dobândi o mai mare putere intelectuală și discernământul necesar pentru a înțelege mai bine planurile și scopurile lui Dumnezeu. Acest progres nu se desfășoară doar pe parcursul vieții prezente, ci va continua de-a lungul veacurilor, în veșnicie. — The Review and Herald, 14 septembrie, 1886.2MCP 562.3

Uimitoare prin simplitate — Cât de uimitoare este Legea lui Iehova în simplitatea, în desăvârșirea și vastitatea ei atotcuprinzătoare! În planurile și lucrările lui Dumnezeu există taine pe care mintea limitată nu este capabilă să le înțeleagă. Dar tocmai faptul că nu putem pătrunde secretele infinitei înțelepciuni și puteri ne umple de respect față de Cel Prea Înalt. — The Review and Herald, 14 septembrie, 1886.2MCP 563.1

Armonia desăvârșită dintre Lege și Evanghelie — Legea lui Dumnezeu și Evanghelia lui Isus Hristos se află într-o armonie desăvârșită. Marele Învățător spune: “Eu și Tatăl una suntem”. Evanghelia lui Hristos este Vestea Bună a harului sau favorii prin care omul poate fi eliberat de condamnarea pentru păcat și prin care este făcut în stare să asculte de Legea lui Dumnezeu. Evanghelia ne îndrumă spre codul moral ca fiind o lege a vieții. Iar Legea, prin faptul că pretinde o ascultare precisă, îl îndrumă fără încetare pe cel păcătos spre Evanghelie, pentru a primi iertare și pace.2MCP 563.2

Marele apostol Pavel spune: “Deci, prin credință desființăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea!” (Romani 3, 31.) Și din nou, el declară că “Legea este sfântă, și porunca este sfântă, dreaptă și bună” (Romani 7, 12.) Manifestarea iubirii supreme față de Dumnezeu și manifestarea unei iubiri asemănătoare față de semenii noștri sunt indispensabile, atât pentru a-i da slavă lui Dumnezeu, cât și pentru fericirea umană. — The Review and Herald, 27 septembrie, 1881.2MCP 563.3

O lege completă a vieții — În Legea Sa, Dumnezeu i-a dat omului o lege completă, ce cuprinde toate aspectele vieții. Dacă o va respecta, omul va trăi prin ea, prin meritele lui Hristos. Dacă o va încălca, ea are rolul de a-l condamna. Legea îi îndrumă pe oameni la Domnul Hristos, iar Domnul Hristos îi îndrumă înapoi la Lege. — The Review and Herald, 27 septembrie, 1881. (Our High Calling, 138.)2MCP 563.4

Cuprinzătoare în ceea ce privește cerințele — Așa cum este prezentată în Scripturi, Legea lui Dumnezeu este vastă și cuprinzătoare în cerințele ei. Fiecare principiu este sfânt, drept și bun. Legea îi obligă pe oameni față de Dumnezeu; ea pătrunde până în domeniul gândurilor și al simțămintelor; și va produce o convingere cu privire la păcat în mintea fiecărui om care este conștient de încălcarea cerințelor ei. Dacă legea este aplicată numai la nivelul comportamentului exterior, oamenii nu se vor simți vinovați pentru gândurile, dorințele și planurile lor rele. Dar legea cere ca sufletul însuși să fie curat, iar mintea să fie sfântă, pentru ca gândurile și simțămintele să poată fi în armonie cu standardul iubirii și al neprihănirii. — The Review and Herald, 5 aprilie, 1898. (Selected Messages 2:211).2MCP 564.1

Prin sine însuși, omul este neascultător — Prin sine însuși, omul este un călcător al legilor lui Iehova. Când Domnul poruncește naturii să mărturisească despre lucrurile făcute de El, acestea dovedesc îndată slava lui Dumnezeu. — Manuscript 28, 1898. (The S.D.A. Bible Commentary 3:1144).2MCP 564.2

Toți sunt chemați să asculte de Legea lui Dumnezeu — Exemplul de conformare desăvârșită față de legile lui Dumnezeu, oferit de Domnul Hristos la venirea Sa, este valabil pentru toți — de la Adam, primul om, și până la ultima ființă umană care va trăi pe pământ. El a declarat că misiunea Lui nu a fost aceea de a nimici legea, ci de a o împlini într-o ascultare desăvârșită în toate aspectele ei. În felul acesta, Isus a înălțat legea și a făcut-o demnă de cinste. Prin viața Lui, Domnul a dezvăluit natura spirituală a legii. El a împlinit principiile vaste și profunde ale acestei legi înaintea tuturor ființelor cerești și înaintea lumilor necăzute.2MCP 564.3

Isus Hristos a venit pentru a demonstra faptul că omenescul, unit prin credință cu divinul, poate păzi toate poruncile lui Dumnezeu. El a venit pentru a dovedi în mod clar caracterul neschimbător al legii și pentru a declara că neascultarea și încălcarea legii nu pot fi niciodată răsplătite cu viață veșnică. Hristos a venit ca om, pentru ca prin natura umană să poată realiza o comunicare directă cu ceea ce este uman, în timp ce prin divinitatea Lui să poată aduce omul în legătură cu tronul lui Dumnezeu.2MCP 564.4

Dar, în nici un caz, Domnul nu a venit pentru a micșora obligația oamenilor de a manifesta o ascultare desăvârșită. El nu a anulat validitatea Vechiului Testament, ci a împlinit ceea ce fusese prezis de Însuși Dumnezeu. Isus Hristos nu a venit pentru a-i elibera pe oameni de lege, ci pentru a le crea posibilitatea de a o respecta și de a-i învăța și pe semeni să facă la fel. — The Review and Herald, 15 noiembrie, 1898.2MCP 565.1

Dumnezeu nu-și abrogă propria lege — Domnul nu-I mântuiește pe păcătoși prin abrogarea legii care este temelia guvernării Lui în cer și pe pământ. Dumnezeu este un judecător, un apărător al justiției. Încălcarea Legii lui Dumnezeu, chiar și într-o manieră simplă, în cele mai mici aspecte, este păcat. Dumnezeu nu Se poate dispensa de Legea Lui și nu poate înlătura nici cel mai mic articol, cu scopul de a trece cu vederea păcatul. Justețea, excelența morală a legii trebuia menținute și validate înaintea întregului univers. Și această lege sfântă nu putea fi validată cu nici un alt preț mai mic decât moartea Fiului lui Dumnezeu. — The Review and Herald, 15 noiembrie, 1898.2MCP 565.2

Legea lui Dumnezeu nu a fost anulată de El — Dumnezeu nu Își anulează legea. El nu acționează în contradicție cu prevederile ei. El nu anulează rezultatele păcătuirii, ci le transformă. Prin harul Său, blestemul este transformat în binecuvântare. — Education, 148 (1903).2MCP 565.3