Capitolul 65 — Indolența

Obligația de a dezvolta intelectul la maxima lui capacitate — Dumnezeu pretinde ca însușirile noastre intelectuale să fie cultivate. În planul lui Dumnezeu, slujitorii Săi trebuie să fie mai inteligenți și să aibă un discernământ mai clar decât oamenii lumești. Dumnezeu este nemulțumit de aceia care sunt neglijenți și indiferenți față de nevoia de a deveni niște lucrători eficienți și bine pregătiți din punct de vedere intelectual. Domnul ne poruncește să-l iubim cu toate puterile noastre și cu toată inima noastră. Această lege ne obligă să ne dezvoltăm intelectul până la maxima lui capacitate, pentru a-l iubi pe Creatorul nostru, investind toate capacitățile ființei noastre. — Christ's Object Lessons, 333 (1900).2MCP 602.1

Omul descoperă fericirea în muncă — Edenul era un cer în miniatură, iar Adam găsea multe subiecte de meditație în lucrările lui Dumnezeu. Cu toate acestea, Dumnezeu nu l-a creat pe om numai pentru a contempla lucrările Lui glorioase; și de aceea, nu l-a înzestrat doar cu minte și inimă pentru a medita, ci și cu mâini pentru a lucra. Dacă fericirea omului ar fi putut fi găsită într-o stare de inactivitate, Creatorul nu i-ar fi încredințat lui Adam o lucrare precisă. Omul trebuia să descopere fericirea atât prin meditație, cât și prin muncă fizică. — The Review and Herald, 24 februarie, 1874. (The S.D.A. Bible Commentary 1:1082).2MCP 602.2

Lipsa activității este cel mai mare blestem — Biblia nu oferă nici un argument în favoarea inactivității. Aceasta este cel mai mare blestem care afectează lumea noastră. — Christ's Object Lessons, 343 (1900).2MCP 603.1

Plăcere în îndeplinirea responsabilităților cotidiene — Unii consideră că bogăția și lipsa activității constituie adevărate binecuvântări; dar cei care sunt permanent ocupați și care pornesc cu plăcere la îndeplinirea responsabilităților cotidiene sunt cei mai fericiți oameni și se bucură de cea mai bună sănătate. Oboseala sănătoasă care rezultă dintr-o muncă bine organizată le asigură beneficiile unui somn odihnitor. Atât verdictul prin care Dumnezeu a hotărât ca omul să trudească pentru pâinea cea de toate zilele, cât și făgăduința fericirii și a slavei viitoare au fost rostite de pe același tron și ambele constituie o binecuvântare. — The Youth's Instructor, 5 decembrie, 1901. (My Life Today, 168).2MCP 603.2

Fericirea în îndeplinirea datoriilor încredințate — Adevărata fericire este găsită numai de cei buni și care înfăptuiesc binele. Cei credincioși în împlinirea totală a datoriilor care le-au fost încredințate se bucură de cea mai profundă și mai adevărată satisfacție. — The Youth's Instructor, 5 decembrie, 1901. (My Life Today, 168).2MCP 603.3

Lenevia poate duce la descurajare — Adesea, simțămintele de descurajare nu sunt altceva decât rezultatul leneviei. Inactivitatea îi oferă minții timp pentru a stărui asupra necazurilor imaginare. Mulți oameni, care nu au nici o problemă reală și nici o încercare în prezent, trăiesc în așteptarea unor necazuri viitoare sigure. Dacă ar căuta să ușureze poverile altora, ei ar uita de propriile lor poveri. Munca energică, ce solicită atât puterile fizice, cât și pe cele intelectuale, se va dovedi o binecuvântare inestimabilă pentru minte și trup. — The Signs of the Times, 15 iunie, 1882.2MCP 603.4

Dezvoltarea caracterului — Aduceți-vă aminte că, indiferent de poziția în care slujiți, veți da pe față motivația ce stă la baza dezvoltării caracterului vostru. Indiferent de lucrarea pe care o realizați, executați-o cu sârguință și precizie; învingeți înclinația de a căuta lucrări ușoare. — The Ministry of Healing, 499 (1905).2MCP 603.5

Mintea să fie educată să nu privească la eul personal — Mintea trebuie educată astfel încât să nu privească la eul personal, ci să stăruie asupra unor subiecte înălțătoare și nobile. Nu risipiți orele prețioase ale vieții, visând cu ochii deschiși la cine știe ce lucrări mărețe pe care le veți înfăptui în viitor, în timp ce neglijați micile datorii din prezent. — The Signs of the Times, 15 iunie, 1882.2MCP 604.1

Inactivitatea este dăunătoare sănătății — Bolnavii nu ar trebui să se complacă într-o stare de inactivitate. Aceasta este extrem de dăunătoare sănătății. Ei au nevoie să-și exercite puterea voinței și să învingă aversiunea față de mișcarea fizică și teama de a-și asuma toate responsabilitățile. Până când nu se vor desprinde de această stare de letargie și până când nu se vor angaja în mod energic în activitate, acești suferinzi nu vor avea nici o șansă de a-și redobândi sănătatea. — The Signs of the Times, 15 iunie, 1882.2MCP 604.2

Prea nepăsător pentru a-și folosi talentele — Cei care sunt atât de nepăsători, încât nu conștientizează responsabilitățile ce le revin și nu-și folosesc talentele, nu vor primi binecuvântarea lui Dumnezeu, iar abilitățile pe care le-au avut, le vor fi luate și date lucrătorilor zeloși, care își dezvoltă talanții prin utilizarea lor continuă. — Testimonies for the Church 4:458, 459 (1880).2MCP 604.3

O muncă bine organizată este esențială pentru succes — Unii tineri cred că fericirea supremă constă în a-și petrece viața fără să facă nimic. Ei cultivă o atitudine de ură față de orice lucrare folositoare și îi invidiază pe cei care își dedică viețile amuzamentului și plăcerilor.... Rezultatul unei asemenea concepții și al unui asemenea stil de viață constă în nefericire și necazuri. Inactivitatea și abandonarea responsabilităților au condus la pierzare mulți tineri.2MCP 604.4

O muncă bine organizată este esențială pentru succesul fiecărui tânăr. Dumnezeu nu ar fi adus niciodată asupra unor bărbați și femei un blestem mai mare decât acela care a venit asupra lor prin trăirea unei vieți lipsite de activitate. Inactivitatea va distruge atât sufletul, cât și trupul. Inima, caracterul moral și energiile fizice sunt epuizate. Intelectul suferă, iar inima se deschide în fața ispitei, asemenea unui bulevard, cufundându-se în tot felul de vicii. Cel indolent îl ademenește pe diavol să-l ispitească. — Manuscript 2, 1871. (Our High Calling, 222.)2MCP 604.5

Ravagiile obiceiului indolenței (sfat adresat părinților) — Voi ați fost orbi față de puterea pe care o avea vrăjmașul asupra copiilor voștri. Munca în casă, chiar până la oboseală, nu le-ar fi provocat nici măcar a cincizecea parte din pagubele produse de obiceiul indolenței. Dacă ar fi fost învățați dinainte să-și ocupe timpul cu activități folositoare, ar fi fost salvați de multe dintre pericolele pe care le-au avut de întâmpinat. Ei nu ar fi fost cuprinși de stări de neliniște și de dorința de a schimba atmosfera și de a ieși în societate. Ei ar fi scăpat de multe tendințe vanitoase și de ispita de a se angaja în distracții nefolositoare, în lecturi ușuratice și în conversații frivole și lipsite de sens. Modul în care și-ar fi petrecut timpul le-ar fi adus mai multă satisfacție și ar fi fost mult mai puțin ispitiți să caute compania sexului opus și să-și justifice comportamentul greșit. Vanitatea și iubirea de sine, inutilitatea și păcatele voite sunt rezultatul acestei indolențe. — Testimonies for the Church 4:97, 98 (1876).2MCP 605.1

Folosirea tuturor puterilor — O parte din marea luptă pentru viața veșnică, i-a fost încredințată omului; el trebuie să răspundă la lucrarea Duhului Sfânt. Aceasta necesită un efort serios de a străbate puterile întunericului, iar Duhul lucrează în om, pentru a-l ajuta să reușească. Dar omul nu este o ființă pasivă, care urmează să fie mântuită în timp ce zace în indolență. El este somat să-și pună în mișcare toate resursele și toate însușirile, angajându-se în lupta pentru nemurire; totuși, Dumnezeu este Cel care îi oferă reușita.2MCP 605.2

Nici o ființă umană nu poate fi mântuită, atâta timp cât se află într-o stare de nepăsare. Domnul ne îndeamnă: “Nevoiți-vă să intrați pe ușa cea strâmtă. Căci vă spun că mulți vor căuta să intre și nu vor putea.” (Luca 13, 24.) “Largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, și mulți sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viață, și puțini sunt cei ce o află.” (Matei 7, 13.14.) — Manuscript 16, 1896.2MCP 605.3