Capitolul 33 — Critica și efectele ei

Creștinii trebuie să fie atenți în privința cuvintelor pe care le rostesc. Ei nu trebuie să ducă niciodată rapoarte nefavorabile de la unii din prietenii lor la alții, în special dacă sunt conștienți că între aceștia nu există unitate. Este un lucru crud a face aluzii și a insinua, ca și când tu ai ști multe despre cutare prieten sau cunoștință, lucruri pe care alții nu le știu. Astfel de insinuări merg mai departe și creează impresii și mai nefavorabile, nu doar că faptele sunt relatate în mod exagerat. Câtă vătămare a suferit biserica lui Hristos datorită acestor lucruri! Lipsa de stăpânire de sine și nepăsarea membrilor ei a făcut-o să fie slabă ca apa. Încrederea a fost trădată de membri ai aceleiași biserici și totuși cei vinovați nu au intenționat să facă rău. Lipsa de înțelepciune în alegerea subiectelor de conversație a făcut mult rău.SB 174.1

Conversația trebuie să fie despre lucrurile spirituale și divine; însă a fost altfel. Dacă întovărășirea cu prietenii creștini are ca scop în primul rând îmbunătățirea minții și a inimii, nu vor fi regrete și ei vor putea privi înapoi, asupra întrevederii, cu plăcere și satisfacție. Însă dacă orele sunt petrecute fără rost și în discuții ușuratice, iar timpul prețios este folosit spre a diseca viața și caracterele altora, relațiile prietenești se vor dovedi o sursă a răului, iar influența voastră va fi o mireasmă de moarte spre moarte.^{250Testimonies for the Church 2:186, 187.}SB 174.2