Biserica rămășiței

Viziunea lui Zaharia despre Iosua și îngerul se aplică cu putere deosebită experienței poporului lui Dumnezeu de la momentul final al marii Zile a ispășirii. Biserica rămășiței va fi adusă în mare necaz și strâmtorare. Cei care țin poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus vor simți mânia balaurului și a oștilor sale. Satana socotește lumea ca fiind supusă lui; el a câștigat stăpânirea asupra bisericilor apostaziate; însă aici este o mică grupă care s-a împotrivit stăpânirii lui. Dacă ar putea să-i șteargă de pe fața pământului, triumful lui ar fi deplin. Așa cum a influențat națiunile păgâne să distrugă pe Israel, tot așa în viitorul apropiat el va ațâța puterile nelegiuite ale pământului, ca să nimicească pe poporul lui Dumnezeu. Tuturor oamenilor li se va cere să dea ascultare edictelor omenești, călcând Legea divină. Cei care vor fi credincioși lui Dumnezeu vor fi amenințați, denunțați și scoși de sub protecția legii. Ei vor fi trădați atât de părinți, cât și de frați, rude și prieteni.”SB 352.2

Unica lor speranță este în mila lui Dumnezeu; singura lor apărare va fi rugăciunea. Așa cum Iosua pleda înaintea îngerului, la fel, biserica rămășiței, cu inima zdrobită și cu credință arzătoare, va implora iertare și izbăvire prin Isus, Mijlocitorul ei. Ei sunt pe deplin conștienți de păcătoșenia vieții lor, își văd slăbiciunea și nevrednicia și când privesc la ei înșiși, sunt aproape disperați. Ispititorul stă lângă ei ca să-i acuze, așa cum a stat împotriva lui Iosua. El arată către veșmintele lor murdare, către caracterele lor deficitare. El prezintă slăbiciunea și nesăbuința lor, păcatele și nerecunoștința lor, lipsa lor de asemănare cu Hristos, care L-a dezonorat pe Mântuitorul lor. El se străduiește să le înspăimânte sufletul cu gândul că situația lor este fără nădejde, că pata necurăției lor nu va putea fi îndepărtată niciodată. El speră să le distrugă în așa măsură credința, încât ei să cedeze ispitelor lui, să nu mai fie devotați lui Dumnezeu și să primească semnul fiarei. Satana rostește înaintea Iui Dumnezeu acuzațiile lui față de ei, declarând că datorită păcatelor lor, ei au pierdut dreptul la protecția divină, și pretinde dreptul de a-i nimici ca pe niște călcători ai Legii. El susține că ei merită la fel ca și el excluderea de la favoarea lui Dumnezeu și spune: “Aceștia să fie oamenii care îmi vor lua locul în ceruri și locul îngerilor care s-au unit cu mine? În timp ce susțin că păzesc Legea lui Dumnezeu, îi respectă ei preceptele? Nu au fost ei iubitori mai mult de sine decât de Dumnezeu? Nu au așezat ei interesele lor mai presus de slujirea Lui? Nu au tânjit ei după lucrurile acestei lumi? Privește la păcatele care au marcat viețile lor. Privește la egoismul, răutatea și ura lor unul față de altul”.SB 352.3

Poporul lui Dumnezeu are multe greșeli, în multe privințe. Satana deține o cunoaștere amănunțită a păcatelor pe care i-a ispitit să le comită și el le prezintă pe acestea în cea mai exagerată lumină, spunând: “Mă va alunga Dumnezeu, pe mine și îngerii mei, din prezența Lui, și va răsplăti pe cei care sunt vinovați de aceleași păcate? Tu nu poți face acest lucru, Doamne, dacă ești drept. Tronul tău nu se va mai întemeia pe judecată și neprihănire. Dreptatea cere să se pronunțe sentința împotriva lor.”SB 353.1

Totuși, chiar dacă urmașii lui Hristos au păcătuit, ei nu s-au predat pe ei înșiși sub stăpânirea răului. Au dat la o parte păcatele lor și L-au căutat pe Domnul în umilință și căință, iar Avocatul ceresc pledează în favoarea lor. El, care a suferit cel mai mult de pe urma ingratitudinii lor, care le cunoaște păcatul și totodată pocăința lor, spune: “Domnul să te mustre, Satano. Eu Mi-am dat viața pentru aceste suflete. Ele sunt săpate pe palmele mâinilor Mele.”SB 353.2