Părinți, îndrumați-vă copiii spre Domnul Hristos

Copiii s-ar putea să dorească să facă ceea ce este bine, s-ar putea să-și propună în inimile lor să fie ascultători și buni față de părinții lor sau față de persoanele care îi cresc; însă ei au nevoie de ajutor și încurajare din partea acestora. S-ar putea să ia hotărâri bune; însă, dacă principiile lor nu sunt întemeiate pe legătura lor cu Dumnezeu, iar viețile lor nu sunt influențate de harul înnoitor al lui Dumnezeu, nu vor putea ajunge la țintă.SB 195.3

Părinții ar trebui să-și dubleze eforturile în vederea mântuirii copiilor lor. Ei trebuie să-i învețe cu credincioșie, nu să lase educația pe seama lor. Celor mai mici nu trebuie să li se îngăduie să învețe și binele, și răul, la întâmplare, la gândul că, în viitor, cândva, binele va predomina, iar răul nu va mai avea o influență atât de mare. Răul se va dezvolta mult mai repede decât binele.SB 195.4

Părinților, voi trebuie să începeți să disciplinați mintea copiilor voștri încă de când sunt foarte mici, pentru ca, în cele din urmă, să poată deveni creștini. Toate eforturile voastre să fie spre mântuirea lor. Lucrați ca și când ei v-au fost dați în grijă pentru a deveni nestemate prețioase, care să strălucească în împărăția lui Dumnezeu. Aveți grijă cum îi legănați să doarmă în groapa pieirii, având mentalitatea greșită că nu sunt destul de mari ca să dea socoteală, nu sunt suficient de mari ca să se pocăiască de păcatele lor și să-L mărturisească pe Domnul Hristos.SB 195.5

Părinții trebuie să explice și să simplifice planul de mântuire pentru copiii lor, astfel ca mintea lor fragedă să-l poată înțelege. Copiii de opt, zece sau doisprezece ani sunt destul de mari pentru a discuta împreună cu ei subiectul religiei personale. Nu-i învățați pe copiii voștri având în vedere vreun timp în viitor când ei vor fi suficient de mari, ca să se pocăiască și să creadă adevărul. Dacă sunt învățați în mod corespunzător, chiar copiii cei mai mici pot avea vederi corecte cu privire la starea lor păcătoasă și la planul de mântuire prin Isus Hristos.’ Pastorii sunt în general prea indiferenți față de mântuirea copiilor și ei nu sunt suficient de devotați acestui subiect, cum ar trebui să fie. Adesea trec nefolosite ocazii de aur, când mintea copiilor poate fi impresionată.^{300Testimonies for the Church 1:396-400.}SB 195.6

Tați și mame, vă dați voi seama de răspunderea pe care o aveți? Vă dați voi seama de nevoia de a vă păzi copiii de obiceiuri de nepăsare, obiceiuri demoralizatoare? Îngăduiți copiilor voștri să-și facă doar acele prietenii care să exercite o influență bună asupra caracterelor lor. Nu le permiteți să plece noaptea de acasă fără să știți unde sunt și ce fac. Învățați-i principiile curăției morale. Dacă ați neglijat să-i învățați, cuvânt cu cuvânt, precept după precept, azi un pic, mâine un pic, începeți de îndată să vă faceți datoria. Luați-vă responsabilitatea în serios și lucrați pentru această viață, cât și pentru veșnicie. Nu mai lăsați să treacă nici măcar o zi, neglijându-vă datoria față de copiii voștri. Mărturisiți-le acest lucru, spunându-le că vreți să faceți ceea ce Dumnezeu v-a cerut. Cereți-le să vă susțină și ei. Faceți eforturi stăruitoare pentru a răscumpăra vremea. Nu mai rămâneți în starea bisericii laodiceene. Fac apel la fiecare familie, în Numele Domnului, să se trezească la realitate. Faceți o reformă în biserica din propria voastră casă.^{301Testimonies for the Church 7:66, 67.}SB 196.1