Manifestarea practică a religiei

În mărturisirea credinței noastre, orice altceva decât slujirea activă, serioasă, pentru Domnul nu este decât minciună. Asupra celor care sunt morți în greșeli și păcate va face numai creștinismul, care se manifestă prin lucrare practică, serioasă. Creștinii umili, care se roagă și au credință, cei care arată prin acțiunile lor că cea mai mare dorință a lor este de a face cunoscut adevărul mântuitor, care îi pune Ia probă pe toți oamenii, vor strânge un seceriș bogat de suflete pentru Domnul. Nu există scuză pentru credința atât de slabă a bisericilor noastre, “Întoarceți-vă la cetățuie, prizonieri plini de nădejde.” (Zaharia 9, 12.) Noi putem avea tărie în Hristos. El este Avocatul nostru înaintea Tatălui. El își trimite solii pretutindeni în împărăția Sa pentru a comunica poporului Său voia Sa. El dorește să sfințească, să înalțe și să-i înnobileze pe urmașii Săi. Influența acelora care cred cu adevărat în El va fi o mireasmă de viață spre viață în lume. El ține stelele în mâna Sa dreaptă, iar planul Lui este ca lumina de la El să strălucească prin acestea în lume. În acest fel, dorește să-Și pregătească poporul pentru o slujire mai înaltă, pentru biserica de sus. El ne-a încredințat o mare lucrare. Să o facem cu conștiinciozitate și hotărâre. Să arătăm în viețile noastre ce a făcut adevărul pentru noi.SB 62.5

A fost nevoie de lepădare de sine, sacrificiu de sine, energie neobosită și multă rugăciune pentru realizarea variatelor activități misionare, care funcționează astăzi. Există pericolul ca unii dintre cei care intră acum în acțiune să se mulțumească cu ceea ce fac, simțind că acum nu este nevoie de atât de multă tăgăduire de sine și stăruință, de atât de multă muncă grea și neplăcută, de care au avut parte conducătorii acestei solii, că vremurile s-au schimbat și că, din moment ce acum există mai multe mijloace pentru cauza lui Dumnezeu, nu este necesar ca ei să se expună în situații atât de grele, ca cele cu care s-au confruntat cei de la începutul soliei.SB 63.1

Însă, dacă s-ar dovedi aceeași stăruință și sacrificiu de sine în etapa actuală a lucrării, așa cum a fost la începutul ei, am vedea realizându-se de o sută de ori mai mult decât ceea ce vedem acum.^{49Testimonies for the Church 6:417-419.}SB 63.2

Noi avem o credință nobilă. Ca adventiștii păzitori ai Sabatului, susținem că ascultăm de toate poruncile lui Dumnezeu și că așteptăm venirea Mântuitorului nostru. Credincioșilor lui Dumnezeu, puțini la număr, li s-a încredințat cea mai solemnă solie de avertizare. Noi trebuie să arătăm, prin cuvintele și faptele noastre, faptul că recunoaștem că asupra noastră zace o mare responsabilitate. Lumina noastră trebuie să strălucească atât de clar, încât oamenii să poată vedea că noi Îl slăvim pe Tatăl prin viața noastră de zi cu zi; că noi suntem conectați cu cerul și suntem împreună moștenitori cu Isus Hristos, iar atunci când va veni cu putere și slavă mare, vom fi ca El.^{50Testimonies for the Church 4:16.}SB 63.3