Efectele criticării bisericii și a conducătorilor de instituții

Spiritul de bârfa și clevetire constituie unul din mijloacele speciale ale lui Satana de a semăna discordie și ceartă, de a despărți prieteni și de a submina credința multora în credincioșia celor din funcții de răspundere. Frații și surorile sunt prea mult dispuși să facă cunoscute greșelile despre care ei gândesc că ar exista la alții și în special la aceia care le-au transmis în mod neabătut solii de mustrare și avertizare date lor de Dumnezeu.SB 177.2

Copiii acestor acuzatori ascultă cu urechile mari și primesc otrava nemulțumirii. Părinții, orbiți, închid astfel căile prin care s-ar putea ajunge la inimile copiilor. Prin aceasta, Dumnezeu este dezonorat. Domnul Isus a spus: “Ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut”. (Matei 25, 40.) De aceea Domnul Hristos este batjocorit și disprețuit de către cei care vorbesc de rău pe slujitorii Săi.SB 177.3

Numele slujitorilor aleși ai lui Dumnezeu au fost rostite fără respect și în unele cazuri cu dispreț total de către persoane a căror datorie era să-i susțină pe aceștia. Copiii au fost martori la remarcile lipsite de respect ale părinților lor, în legătură cu mustrările și avertizările solemne ale slujitorilor lui Dumnezeu. Ei au înțeles glumele disprețuitoare și cuvintele batjocoritoare, care le-au ajuns la urechi din când în când, urmarea fiind că, în mintea lor, interesele sfinte și veșnice au fost puse la același nivel cu lucrurile obișnuite ale lumii. Ce lucrare înfricoșătoare fac acești părinți, făcând din copiii lor niște necredincioși, chiar din copilărie! În acest fel, copiii sunt învățați să fie lipsiți de respect și să se răzvrătească împotriva mustrărilor trimise de cer împotriva păcatului.SB 177.4

Declinul spiritual nu poate decât să predomine acolo unde există astfel de rele. Tocmai acești tați și mame, orbiți de către vrăjmașul, se minunează când copiii lor sunt atât de mult înclinați spre necredință și pun la îndoială adevărul Bibliei. Ei se minunează că este atât de greu a fi influențați de cele morale și religioase. Dacă ar putea privi lucrurile cu ochi spirituali, ei ar descoperi de îndată că această stare deplorabilă a lucrurilor este urmarea influenței lor din cămin, rodul geloziei lor și a lipsei lor de încredere, în acest fel, mulți necredincioși se formează chiar în cercul așa-zișilor creștini.SB 177.5

Sunt mulți care au o plăcere deosebită de a vorbi și zăbovi asupra defectelor, fie că sunt reale sau imaginare, ale acelora care poartă răspunderi grele în instituțiile legate de cauza lui Dumnezeu. Ei nu țin cont de binele care s-a făcut, de beneficiile care au urmat eforturilor asidue și devotamentului neclintit față de cauză, ațintindu-și atenția asupra unei greșeli aparente, asupra vreunui lucru care, după ce a fost făcut și a avut anumite urmări, ei își închipuie că ar fi putut fi făcut mai bine și cu rezultate mai bune; când adevărul este, de fapt, că, dacă ar fi fost lăsați să facă ei acel lucru, fie că ar fi refuzat să îl facă în acele condiții descurajatoare, fie că l-ar fi făcut mai rău decât cei care l-au făcut urmând providența lui Dumnezeu.SB 178.1

Însă acești vorbăreți nestăpâniți se leagă de cele mai neplăcute aspecte ale lucrării, întocmai așa cum lichenul se agață de asprimea stâncii. Aceste persoane sunt pipernicite din punct de vedere spiritual, deoarece zăbovesc în mod continuu asupra eșecurilor și greșelilor altora. Din punct de vedere moral, ele sunt incapabile de a discerne faptele bune și nobile, străduințele neafectate de egoism, eroismul adevărat și sacrificiul de sine. Ei nu pot face progrese, devenind mai nobili în viața lor, în nădejdile lor, mai generoși și deschiși în ideile și planurile lor. Nu cultivă acea dragoste care trebuie să caracterizeze viața creștinului. Ei degenerează cu fiecare zi care trece și devin tot mai înguști datorită prejudecăților și vederilor lor. Meschinăria este elementul lor, iar atmosfera care îi înconjoară este otrăvitoare pentru pace și fericire.^{256Testimonies for the Church 4:195, 196.}SB 178.2

Fiecare instituție va trebui să se confrunte cu dificultăți. Încercările sunt îngăduite pentru a pune la încercare inima poporului lui Dumnezeu. Când se abate nenorocirea asupra vreunuia din mijloacele folosite de Domnul, atunci se va vedea cât de multă credință avem în Dumnezeu și în lucrarea Sa. În astfel de vremuri, nimeni nu ar trebui să vadă lucrurile într-o lumină pesimistă și să dea expresie îndoielii și necredinței. Nu-i criticați pe cei care poartă poveri și răspunderi. Nu îngăduiți ca discuțiile din casa voastră să fie otrăvite de criticarea lucrătorilor Domnului. Părinții care îngăduie acest spirit de critică nu aduc înaintea copiilor lor ceea ce îi poate face înțelepți spre mântuire. Cuvintele lor nu fac altceva decât să tulbure credința și încrederea nu numai a copiilor, dar și a celor mai în vârstă.^{257Testimonies for the Church 7:183.}SB 178.3

Administratorii instituțiilor noastre au una din cele mai dificile sarcini și anume aceea de a menține ordinea și de a-i disciplina cu înțelepciune pe tinerii pe care-i au în grijă. Membrii bisericii pot face mult pentru a le susține mâinile acestora. Când tinerii nu doresc să se supună disciplinei instituției sau ori de câte ori se ivesc divergențe între ei și cei ce se ocupă de ei, părinții să nu fie atât de orbiți, încât să fie de partea copiilor lor.SB 178.4

Mai bine, cu mult mai bine ar fi pentru copiii voștri să sufere, mai bine chiar să ajungă în mormânt, decât să fie învățați să trateze cu ușurătate principiile care stau la temelia credincioșiei față de adevăr, față de semenii lor și față de Dumnezeu.^{258Testimonies for the Church 7:185, 186.}SB 178.5