Viziunea despre marea luptă dintre Hristos și Satana

Micuța clădire a școlii dintr-un sat din estul Americii s-a umplut de bărbați și femei în acea zi de duminică după-amiază, de la mijlocul lui martie 1858, când aceștia se adunaseră pentru un serviciu divin. Fratele James White a condus funeraliile unui tânăr, rostind predica. După ce el a terminat de vorbit, Ellen G. White s-a simțit îndemnată să rostească câteva cuvinte celor care plângeau. S-a ridicat în picioare, a vorbit un minut sau două, apoi s-a oprit. Oamenii o priveau ca să prindă următoarele cuvinte de pe buzele ei. Ei au fost puțin surprinși de exclamația: “Slavă lui Dumnezeu!” repetată de trei ori, tot mai accentuat. Sora White era în viziune.SB 10.5

Fratele White a vorbit oamenilor despre viziunile date lui Ellen White. El a explicat că ea primise viziuni încă de când era foarte tânără, de numai 17 ani. Le-a spus că, deși ochii ei erau deschiși și se părea că urmărea ceva în depărtare, ea era cu totul inconștientă de ceea ce se petrecea în jurul ei. El a făcut referire la Numeri 24, 4 și 16, unde citim despre cineva care “aude cuvintele lui Dumnezeu, vede vedenia Celui Atotputernic, cade cu fața la pământ și ai cărui ochi sunt deschiși”.SB 10.6

El a explicat oamenilor că ea nu respira în timp ce era în viziune. Apoi, a deschis la Daniel 10, 17 și a citit experiența acestuia în timp ce avea vedenia: “Puterile m-au părăsit și nu mai am nici o putere”. Apoi, fratele White i-a invitat pe cei care doreau să vină în față și să o examineze pe Ellen G. White. El permitea totdeauna acest lucru și era mulțumit când era prezent vreun medic care o putea examina în timp ce se afla în viziune.SB 10.7

Pe când se îngrămădeau mai aproape, oamenii au văzut că sora White nu respira, totuși inima ei continua să bată normal, iar culoarea obrajilor ei era naturală. A fost adusă o oglindă și a fost ținută înaintea feței ei, însă nici un pic de umezeală nu s-a adunat pe oglindă. Apoi, au adus o lampă pe care au aprins-o și au ținut-o aproape de nasul și gura ei. Flacăra era dreaptă, fără să pâlpâie. Oamenii au putut vedea că ea nu respira. Ea a mers prin cameră, mișcându-și brațele cu grație în timp ce rostea în scurte exclamații ceea ce îi descoperise Domnul. Ca și în cazul lui Daniel, la început a fost o părăsire a puterii naturale, apoi i-a fost dată o putere supranaturală. (Vezi Daniel 10, 7.8.18.19.)SB 11.1

Timp de două ore, Ellen White a fost în viziune. În tot acest timp, ea nu a respirat. Apoi, când viziunea s-a apropiat de încheiere, a inspirat profund, s-a oprit cam un minut, a respirat din nou, apoi a respirat normal, în același timp, a început să recunoască ceea ce era în jurul ei și să devină conștientă de ceea ce se petrecea.SB 11.2

O persoană care a văzut-o adesea pe Ellen White în viziune, sora Martha Amadon, face următoarea descriere: “În timpul viziunii, ochii ei erau deschiși. Ea nu respira, ci făcea mișcări grațioase cu umerii, brațele și mâinile, expresie a ceea ce vedea. Era imposibil ca altcineva să-i miște mâinile sau brațele. Adesea rostea cuvinte separate, alteori propoziții care exprimau celor din jurul ei natura viziunii pe care o avea despre cer sau pământ.SB 11.3

Primul cuvânt pe care îl rostea în viziune era: ‘Slavă’, care răsuna la început, ca fiind rostit de aproape, iar apoi se stingea în depărtare, părând a fi foarte departe. Așa se petrecea uneori....SB 11.4

Nu era excitare între cei prezenți în timpul unei viziuni; nimic care să producă teamă. Era o scenă solemnă, liniștită....SB 11.5

Când viziunea se termina, iar ea nu mai vedea lumina cerească și se afla din nou pe pământ, exclama cu un suspin adânc, în timp ce își relua respirația naturală, ‘Î-N-T-U-N-E-R-I-C’. Apoi era fără vlagă și fără puteri.” Însă trebuie să ne întoarcem la întâmplarea noastră despre viziunea de două ore din clădirea școlii. În legătură cu această viziune, Ellen White a scris mai târziu:SB 11.6

“Majoritatea lucrurilor pe care le văzusem cu zece ani înainte, cu privire la marea luptă a veacurilor dintre Hristos și Satana, au fost repetate și am fost instruită să le scriu.”SB 12.1

În viziune, i se părea că era prezentă la scenele care treceau prin fața ei. La început, se părea că era în ceruri, unde era martoră la căderea lui Lucifer. Apoi, a fost martoră la crearea lumii și i-a văzut pe primii noștri părinți în căminul lor din Eden. I-a văzut cedând în fața ispitirilor șarpelui și pierzând căminul lor din grădină. Într-o succesiune rapidă, istoria Bibliei a trecut prin fața ei. A văzut experiența patriarhilor și profeților lui Israel. A fost martoră la viața și moartea Mântuitorului nostru Isus Hristos și la înălțarea Lui la cer, unde de atunci ne slujește ca Mare Preot.SB 12.2

După aceea, i-a văzut pe ucenici pornind să vestească solia Evangheliei până la capătul pământului. Imediat după aceasta, a urmat apostazia din Evul Mediu. A văzut în viziune Reforma religioasă când bărbați și femei nobile au stat de partea adevărului cu prețul vieții lor, și a fost condusă până la scenele judecății care a început în ceruri, în 1844, și durează până în zilele noastre; apoi, a fost luată în viitor și a văzut revenirea lui Hristos pe norii cerului. A fost martoră la scenele din timpul mileniului și de pe pământul reînnoit.SB 12.3

După ce a avut în fața ei aceste reprezentări vii și s-a întors acasă, sora White a înțeles că trebuie să scrie ceea ce a văzut și a auzit în viziune. Cam la șase luni după aceea, a ieșit de sub tipar o carte mică, de 219 pagini, purtând titlul The Great Controversy Between Christ and His Angels and Satana and his Angels. (Marea lupta dintre Hristos și îngerii Săi și Satana și îngerii lui.)SB 12.4

Cărticica a fost primită cu entuziasm, deoarece descria viu experiența pe care o avea înainte biserica și demasca planurile lui Satana și modul în care el avea să încerce să inducă în eroare biserica și lumea în ultimul conflict de pe pământ. Cât de mulțumiți erau adventiștii că Dumnezeu le vorbea în aceste timpuri din urmă prin Spiritul Profetic, așa cum El promisese că o va face.SB 12.5

Relatarea despre marea luptă, redată pe scurt în micul volum Spiritual Gifts (Daruri spirituale) a fost mai târziu retipărită în partea a doua a lucrării Early Writings (Scrieri Timpurii) unde poate fi găsită și astăzi.SB 12.6

Însă pe măsură ce biserica creștea și timpul se scurgea, Domnul a descoperit în multe viziuni succesive istoria marii lupte, cu mai multe detalii, iar Ellen White a scris-o din nou, între anii 1870 și 1884, în patru volume, numite The Spirit of Profecy. (Spiritul Profeției.) Cartea The Story of Redemption (Istoria Mântuirii) prezintă cele mai importante părți ale istoriei marii lupte, extrase din aceste cărți. Această carte, publicată în multe limbi, aduce înaintea multor oameni ceea ce a fost arătat în aceste viziuni ale marii lupte. Mai târziu, și cele cinci volume din Conflict of the Ages Series (seria Conflictul veacurilor) — Patriarhi și profeți; Profeți și regi; Hristos, Lumina lumii; Istoria Faptelor apostolilor și Tragedia veacurilor — Ellen White a prezentat în detaliu întreaga istorie a conflictului dintre bine și rău.SB 12.7

Aceste volume, care sunt o relatare paralelă a Bibliei de la creațiune până la perioada creștină și care duc istoria până la încheierea timpului, dau o mare lumină și încurajare. Ele îi ajută pe adventiști să devină “copii ai luminii” și “copii ai zilei”. Noi vedem în această experiență împlinirea făgăduinței: “Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Și descopere taina Sa slujitorilor Săi prooroci”. (Amos 3, 7.)SB 13.1

Scriind despre felul cum a ajuns lumina la ea, Ellen White spune: “Prin luminarea Duhului Sfânt, scenele îndelungatului conflict dintre bine și rău i-au fost descoperite scriitoarei acestor pagini. Din timp în timp, mi-a fost îngăduit să privesc, în diferite veacuri, la lucrarea marii lupte dintre Hristos, Prințul vieții, Autorul mântuirii noastre și Satana, prințul răului, autorul păcatului, cel dintâi care a călcat Legea sfântă a lui Dumnezeu.... Pe măsură ce Duhul lui Dumnezeu a prezentat în fața minții mele marile adevăruri ale Cuvântului Său și scenele din trecut și viitor, mi s-a poruncit să fac cunoscut și altora ceea ce mi-a fost descoperit astfel, să scriu pe îndelete istoria luptei din veacurile trecute și în special să o prezint în așa fel, încât să arunc o lumină asupra apropiatei lupte din viitor.”SB 13.2