Capitolul 19 — Nu vă căsătoriți cu necredincioși

Există în lumea creștină o indiferență surprinzătoare, alarmantă, față de învățătura din Cuvântul lui Dumnezeu cu privire la căsătoria dintre credincioși și necredincioși. Mulți care pretind că-L iubesc pe Dumnezeu și se tem de El, aleg să urmeze propriile lor înclinații, în loc să ia aminte la sfatul înțelepciunii Nemărginite. Într-o problemă ce afectează în mod vital fericirea și bunăstarea ambelor părți, atât pentru lumea aceasta, cât și pentru cea viitoare, rațiunea, judecata și teama de Dumnezeu sunt lăsate la o parte; iar stăpânirea o au impulsul orb și hotărârea încăpățânată.SB 120.1

Bărbați și femei, care de altfel sunt sensibili și conștiincioși, nu iau în seamă sfatul; ei sunt surzi la apelurile și rugămințile prietenilor, rudelor și slujitorilor lui Dumnezeu. Un cuvânt de avertizare este socotit ca amestec impertinent, iar prietenul care este suficient de credincios, rostind această obiecție, este tratat ca dușman. Aceasta este ceea ce urmărește Satana. El ademenește sufletul care este vrăjit, îndrăgostit nebunește. Rațiunea Iasă să cadă hățurile stăpânirii de sine pe grumazul poftei pătimașe; patima nesfințită pune stăpânire până ce, prea târziu, victima se trezește într-o viață de mizerie și sclavie. Acesta nu este un tablou plăsmuit de imaginație, ci o realitate. Dumnezeu nu sfințește acele uniri prin căsătorie pe care le-a interzis în mod expres.SB 120.2

Domnul a poruncit Israelului din vechime să nu se unească prin căsătorii cu națiunile idolatre din jurul lor. “Să nu te unești prin căsătorie cu ele; să nu-ți dai fiicele după fiii lor”. Este dat și motivul. Înțelepciunea Infinită, văzând dinainte urmarea acestor uniri, declară: “Căci ele vor îndepărta pe fiul tău de a Mă urma și va sluji altor dumnezei; astfel mânia Domnului se va revărsa asupra ta și te va nimici dintr-o dată”. “Căci tu ești un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău; căci Domnul Dumnezeul tău te-a ales ca să fii un popor deosebit, al Lui, mai presus de oricare popor de pe fața pământului”. Și în Noul Testament există interziceri asemănătoare în ce privește căsătoria creștinilor cu păgânii. Apostolul Pavel, în prima sa epistolă către Corinteni, spune: “Soția este legată prin lege câtă vreme trăiește bărbatul ei; însă dacă bărbatul ei moare, este liberă să se căsătorească cu cine vrea; numai în Domnul”. Apoi, în cea de-a doua epistolă, el scrie: “Nu vă înjugați la un jug nepotrivit cu cei necredincioși; căci ce legătură este între neprihănire și fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? Ce înțelegere poate fi între Hristos și Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios? Cum se împacă templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Domnul: ‘Eu voi locui și voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, și ei vor fi poporul Meu’. De aceea: ‘Ieșiți din mijlocul lor și despărțiți-vă de ei, zice Domnul, nu vă atingeți de ceea ce este necurat și vă voi primi. Eu vă voi fi Tată și voi îmi veți fi fii și fiice, zice Domnul cel Atotputernic”.SB 120.3

Niciodată poporul lui Dumnezeu nu trebuie să se aventureze pe terenul interzis. Căsătoria între credincioși și necredincioși este interzisă de Dumnezeu. însă prea adesea inima neconvertită urmează dorințele ei firești și sunt întemeiate astfel căsătorii nesfințite. Datorită acestui lucru, mulți bărbați și femei sunt fără nădejde și fără Dumnezeu în lume. Aspirațiile lor nobile s-au năruit; printr-un lanț de circumstanțe, ei sunt prinși în cursa lui Satana. Aceia care sunt conduși de pasiune și impuls vor avea de cules o recoltă amară în această viață, iar calea lor poate sfârși prin pierderea sufletului lor.SB 121.1

Aceia care susțin că sunt de partea adevărului calcă în picioare voința lui Dumnezeu atunci când se căsătoresc cu necredincioși; ei pierd darul harului Său și depun eforturi amare în vederea pocăinței. Cel necredincios s-ar putea să aibă un caracter moral excelent, însă faptul că el sau ea nu a răspuns cerințelor lui Dumnezeu și a neglijat o mântuire atât de mare, constituie un motiv suficient de întemeiat pentru ca să nu se realizeze această unire. Caracterul celui necredincios s-ar putea să fie asemenea acelui tânăr căruia Domnul i-a adresat cuvintele: “Îți mai lipsește un singur lucru”; pentru că, într-adevăr, un singur lucru îi mai lipsea.SB 121.2