Urmările stricăciunii morale

Unii din cei cu mari pretenții în privința credinței lor nu înțeleg păcatul masturbării și urmările sigure ale acestuia. Obiceiul înrădăcinat de prea mult timp le-a orbit înțelegerea. Ei nu-și dau seama de păcătoșenia extrem de mare a acestui păcat înjositor, care le vlăguiește organismul și distruge puterea nervoasă a creierului lor. Principiul moral este foarte slab atunci când are de-a face cu obiceiul înrădăcinat. Soliile solemne ale cerului nu pot impresiona cu forța inima care nu este fortificată împotriva acestui viciu degradant. Nervii sensibili ai creierului și-au pierdut tonusul lor sănătos prin excitare nesănătoasă pentru satisfacerea dorinței nenaturale după îngăduințe senzuale.^{168Testimonies for the Church 2:347.}SB 109.5

Stricăciunea morală a produs cele mai mari rele care au dus la degradarea neamului omenesc. Ea este practicată în măsură alarmantă și duce la boli dincolo de orice descriere cu putință.SB 110.1

Părinții, în general, nu-i bănuiesc pe copiii lor că ar înțelege ceva cu privire la acest viciu. În foarte multe cazuri, părinții sunt cei care păcătuiesc. Ei au abuzat de privilegiile lor maritale și, prin îngăduință, și-au întărit patimile animalice. Iar pe măsură ce acestea s-au întărit, facultățile morale și intelectuale au slăbit. Spiritualul a fost înfrânt de animalic. Copiii se nasc cu înclinații animalice puternic dezvoltate, propria amprentă a caracterului părinților fiindu-le transmisă lor. Copiii născuți din acești părinți vor prelua aproape întotdeauna în mod natural obiceiurile dezgustătoare ale viciului secret. Păcatele părinților vor trece asupra copiilor pentru că părinții le-au dat acestora amprenta propriilor lor înclinații păcătoase.SB 110.2

Cei care se dedau cu totul acestui viciu distrugător atât al sufletului, cât și al trupului, rareori își pot găsi odihna până ce nu împărtășesc și celor cu care se întovărășesc acest păcat secret. Se stârnește de îndată curiozitatea, iar cunoștința despre acest viciu trece de la tânăr la tânăr, de la copil la copil, până ce de-abia dacă găsești vreunul care să fie necunoscător al practicării acestui păcat degradant.^{169Testimonies for the Church 2:391, 392.}SB 110.3

Practicarea obiceiurilor secrete distruge cu siguranță forțele vitale ale organismului. Orice acțiune vitală nenecesară va fi urmată de depresie pe măsură. Printre tineri, capitalul vital, creierul, este atât de mult epuizat de la o vârstă fragedă, încât se ajunge la deficiențe și o mare epuizare, care expun organismul la boli de tot felul.SB 110.4

Dacă obiceiul este practicat de la vârsta de cincisprezece ani în sus, natura va protesta împotriva abuzului pe care l-a suferit și va continua să sufere, iar ei va trebui să plătească pedeapsa pentru călcarea legilor ei, în special la vârsta de la treizeci la patruzeci și cinci de ani, prin diferite dureri în organism și diverse boli, cum ar fi afecțiuni ale ficatului și plămânilor, nevralgii, reumatism, boli ale coloanei vertebrale, ale rinichilor și tumori canceroase. Unele părți ale mașinăriei fine a naturii ies din funcțiune, lăsând o sarcină mai greu de îndeplinit pentru părțile care rămân, ceea ce perturbă rânduiala desăvârșită a naturii; iar uneori, are loc chiar o prăbușire a organismului, urmarea fiind moartea.SB 110.5

A lua viața cuiva dintr-o dată nu constituie un păcat mai mare în ochii Cerului decât acela de a o distruge încet, dar sigur. Persoanele care își fac ele însele rău, distrugându-se, vor suferi pedeapsa aici și, dacă nu se pocăiesc pe deplin, nu vor fi primiți la sfârșit în ceruri, tot așa cum nu vor fi primiți nici cei care curmă viața dintr-o dată. Voia lui Dumnezeu stabilește legătura dintre cauză și efectele ei.SB 110.6

Nu socotim că toți tinerii care sunt slabi sunt vinovați de aceste obiceiuri rele. Există și dintre aceia care au o inimă curată, sunt onești, dar suferă din alte cauze pe care ei nu le pot controla.SB 110.7

Viciul secret este distrugătorul celor mai bune hotărâri, al celor mai serioase străduințe și al puterii voinței în vederea formării unui caracter bun. Toți cei care au simțământul adevărat a ceea ce înseamnă să fii creștin, știu că urmașii lui Hristos au obligația, ca ucenici ai Săi, să-și aducă toate pasiunile, puterile lor fizice și facultățile mintale în desăvârșită supunere față de voința Sa. Cei care sunt stăpâniți de patimile lor nu pot fi urmași ai lui Hristos. Ei sunt mult prea devotați slujirii stăpânului lor, cel de la care provin toate relele, ca să poată renunța la obiceiurile lor stricate și să aleagă să-L slujească pe Hristos.^{170Child Guidance, 444-446.}SB 111.1

Când tinerii adoptă obiceiuri josnice la o vârstă fragedă, ei nu vor mai dobândi niciodată forța de a-și dezvolta pe deplin și în mod corect caracterul fizic, intelectual și moral.^{171Testimonies for the Church 2:351.}SB 111.2

Singura speranță pentru cei ce practică obiceiuri stricate este să se lase pentru totdeauna de ele, dacă pun într-adevăr vreun preț pe sănătate în această viață și pe mântuirea pentru viața care va urma. Când aceste obiceiuri au fost îngăduite mai mult timp, se cere un efort hotărât pentru a rezista ispitei și a refuza îngăduința stricată.^{172Child Guidance, 464.}SB 111.3

Unica siguranță pentru copiii noștri împotriva oricăror practici vicioase este aceea de a căuta să fie primiți în turma lui Hristos și de a fi luați în grijă de Păstorul cel bun și credincios. El îi va scăpa de orice rău, îi va feri de orice primejdie, dacă vor asculta de glasul Său. El spune : “Oile Mele aud glasul Meu ... și Mă urmează”. În Hristos, ei vor găsi pășune, vor dobândi tărie și speranță și nu vor fi tulburați de dorințe neastâmpărate după lucruri care să distragă mintea și să satisfacă inima. Ei au găsit mărgăritarul de mare preț și au pace. Plăcerile lor sunt curate, liniștite, înalte, cerești. Ele nu lasă în urmă gânduri amare și nici remușcări. Astfel de plăceri nu dăunează sănătății și nu produc deprimare, ci sunt sănătoase.^{173Child Guidance, 467.}SB 111.4