Capitolul 53 — Cina Domnului

Simbolurile casei Domnului sunt simple și ușor de înțeles, iar adevărurile reprezentate de ele sunt de cea mai adâncă semnificație pentru noi.^{545Evangelism, 273.}SB 298.1

Domnul Hristos Se afla în punctul de trecere dintre două sisteme și între cele două mari sărbători ale lor. El, Mielul Cel fără pată al lui Dumnezeu, era gata să Se aducă pe Sine ca jertfă pentru păcat și astfel avea să aducă la un final sistemul tipurilor și ceremoniilor care, timp de patru mii de ani, au arătat către moartea Sa. Pe când mânca Paștele cu ucenicii Săi, El a instituit, în locul acestuia, serviciul care avea să constituie memorialul marelui Său sacrificiu. Sărbătoarea națională a iudeilor avea să fie dată la o parte pentru totdeauna. Rânduiala pe care a instituit-o Domnul Hristos avea să fie îndeplinită de urmașii Săi din toate țările și din toate veacurile.SB 298.2

Paștele fusese rânduit ca o comemorare a eliberării lui Israel din robia egipteană. Dumnezeu a poruncit ca, an de an, când copiii aveau să întrebe ce înseamnă această rânduială, să li se prezinte ce s-a întâmplat în acel moment în istorie. Astfel, minunata eliberare avea să fie păstrată proaspătă în mintea tuturor. Rânduiala Cinei Domnului a fost dată pentru a se comemora marea eliberare care s-a realizat prin moartea lui Hristos. Până când El va veni a doua oară cu putere și mare slavă, va fi sărbătorită această rânduială. Ea este mijlocul prin care marea Sa lucrare pentru noi este menținută proaspătă în mintea noastră.SB 298.3

Exemplul Domnului Hristos ne arată că nu trebuie interzisă participarea la Cina Domnului. Este adevărat că păcatul pe față îi exclude pe cei vinovați. Aceasta ne învață cu claritate Duhul Sfânt. (Vezi 1 Corinteni 5, 11.) însă, în afară de aceasta, nimeni nu trebuie să fie judecat. Dumnezeu nu a lăsat pe seama oamenilor cine se poate prezenta la aceste ocazii. Căci cine ar putea citi inima? Cine poate deosebi neghina de grâu? “Fiecare să se cerceteze pe sine și așa să mănânce din pâinea aceasta și să bea din paharul acesta”. Căci “oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul și sângele Domnului. Căci cine mănâncă și bea, își mănâncă și bea osânda lui însuși, dacă nu deosebește trupul Domnului”. (1 Corinteni 11, 27.28.29.)SB 298.4

Nimeni nu trebuie să se lipsească de participarea la ceremonialul comuniunii, dacă s-ar putea să fie prezenți unii din cei care sunt nevrednici. Fiecare ucenic este chemat să participe în mod public și astfel să dea mărturie că îl acceptă pe Hristos ca Mântuitor personal.SB 298.5

Împărțind ucenicilor Săi pâinea și vinul, Domnul Hristos S-a angajat să le fie El însuși Mântuitor. El le-a încredințat noul legământ, prin care toți cei care îl primesc pe El devin copii ai lui Dumnezeu și moștenitori împreună cu Hristos. Prin acest legământ, orice binecuvântare pe care cerul o poate acorda pentru această viață și viața viitoare era a lor. Acest legământ avea să fie ratificat cu sângele lui Hristos. Iar rânduiala acestui sacrament avea să mențină viu în mintea ucenicilor sacrificiul infinit, făcut pentru fiecare dintre ei în mod individual, ca parte a marelui întreg al omenirii decăzute.SB 298.6