Capitolul 47 — Păzirea Sabatului sfânt al lui Dumnezeu

Păzirea Sabatului atrage după sine mari binecuvântări și Dumnezeu dorește ca Sabatul să fie pentru noi o zi de bucurie. A fost bucurie la instituirea Sabatului. Dumnezeu a privit cu plăcere la lucrarea mâinilor Lui. El a spus despre toate lucrurile pe care le-a făcut că erau “foarte bune”. (Geneza 1, 31.) Cerurile și pământul erau cuprinse de bucurie. “Stelele dimineții izbucneau în cântări de bucurie și toți fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie.” (Iov 38, 7.) Deși păcatul a intrat în lume pentru a strica lucrarea desăvârșită a Lui, Dumnezeu ne dă încă Sabatul ca o mărturie că Cel Atotputernic, infinit în bunătate și îndurare, a creat toate lucrurile. Tatăl nostru ceresc dorește ca, prin păzirea Sabatului, să se păstreze între oameni cunoașterea despre Sine. El dorește ca Sabatul să ne îndrepte mintea spre El, ca fiind adevăratul și viul Dumnezeu și pentru ca, prin cunoașterea Lui, să putem avea viață și pace.SB 261.1

Când Domnul a eliberat pe poporul Său, Israel, din Egipt și i-a încredințat Legea Sa, El i-a învățat că, prin păzirea Sabatului, trebuia să se deosebească de oamenii idolatri. Aceasta era ceea ce făcea distincție între cei ce recunoșteau suveranitatea lui Dumnezeu și cei care refuzau să-L accepte ca Rege și Creator al lor. “Acesta va fi între Mine și copiii lui Israel un semn veșnic” a spus Domnul. “Copiii lui Israel să păzească Sabatul, prăznuindu-l, ei și urmașii lor, ca un legământ necurmat.” (Exod 31, 16.17.)SB 261.2

După cum Sabatul a fost un semn care îi distingea pe israeliți atunci când au ieșit din Egipt spre a intra în Canaan-ul pământesc, la fel acesta este un semn care deosebește acum pe poporul lui Dumnezeu, când acesta iese din lume spre a intra în odihna cerească. Sabatul este un semn al relației care există între Dumnezeu și poporul Său, un semn că ei cinstesc Legea Sa. Acesta face distincție între supușii ei credincioși și călcătorii ei.SB 261.3

Din stâlpul de nor, Domnul Hristos a proclamat cu privire la Sabat: “Să țineți Sabatele Mele; căci acesta va fi între Mine și voi, și urmașii voștri, un semn după care se va cunoaște că Eu sunt Domnul care vă sfințesc”, (Exod 31, 13.)SB 261.4

Sabatul dat lumii ca semn al lui Dumnezeu, ca fiind Creator, constituie de asemenea un semn că El este Cel care sfințește. Puterea care a creat toate lucrurile este puterea care și recreează omul după asemănarea Lui. Pentru cei care sfințesc ziua Sabatului, aceasta este semnul sfințirii. Adevărata sfințire înseamnă armonie cu Dumnezeu, a fi una cu El în caracter. Aceasta este primită prin ascultarea de acele principii care constituie transcrierea caracterului Său sfânt. Iar Sabatul este semnul ascultării. Cel care ascultă din toată inima porunca a patra va asculta de toată Legea. El este sfințit prin ascultare.SB 261.5

Atât nouă, cât și lui Israel, Sabatul ne-a fost dat “ca un legământ veșnic”. Pentru cei care respectă ziua lui cea sfântă, Sabatul este un semn că Dumnezeu îi recunoaște ca popor ales al Lui. Este o garanție că El își va îndeplini față de ei legământul Său. Fiecare suflet care acceptă semnul guvernării lui Dumnezeu se așază sub acest legământ divin, veșnic. El își pune speranțele în lanțul de aur al ascultării, fiecare verigă a acestuia constituind o făgăduință.^{471Testimonies for the Church 6:349, 350.}SB 262.1