Puterea exemplului

În epistola lui Pavel către Tit, capitolul 2,13.14, scrie: „...așteptând fericita noastră nădejde și arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor Isus Hristos. El S-a dat pe Sine însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege și să-Și curățească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune”. Această măreață lucrare trebuie să fie dusă la îndeplinire doar de aceia care vor să se lase curățiți, să fie deosebiți, și care manifestă râvnă pentru fapte bune. Dar cât de mulți se trag înapoi de la procesul de curățire! Nu sunt dispuși să trăiască adevărul, nu vor să pară deosebiți, ciudați, în ochii lumii. Tocmai acest amestec cu lumea ne distruge spiritualitatea, curăția și zelul. Satana își exercită în mod constant puterea, pentru a amorți sensibilitatea celor care fac parte din poporul lui Dumnezeu, astfel încât conștiința lor să nu fie sensibilă la rău, iar semnul de deosebire dintre ei și lume să dispară.1M 274.3

Am primit adesea scrisori în care eram întrebată cu privire la îmbrăcăminte, iar unii nu au înțeles corect ceea ce am scris. Tocmai categoria care mi-a fost prezentată ca adoptând modele lumii a fost foarte înceată, chiar ultima, în a se lăsa schimbată sau reformată. O altă categorie, a celor care sunt lipsiți de bun gust și dezordonați în îmbrăcăminte, a profitat de ceea ce am scris și a trecut în extrema cealaltă; considerând că ei erau cu totul în afara pericolului mândriei, au început să-i considere pe cei care se îmbracă îngrijit și ordonat ca fiind mândri. Unii au considerat că ciudățeniile și lipsa de îngrijire în ceea ce privește îmbrăcămintea sunt o virtute specială. Aceștia se poartă în așa fel, încât distrug singuri influența pe care ar putea să o aibă asupra celor necredincioși. Ei îi dezgustă pe cei cărora ar putea să le fie de folos.1M 275.1

În timp ce au mustrat mândria și copierea modei lumii, viziunile i-au mustrat și pe aceia care sunt neglijenți în ceea ce privește înfățișarea lor și care nu sunt curați și îngrijiți nici în ceea ce privește corpul lor și nici în ceea ce privește îmbrăcămintea. În special mi-a fost arătat că aceia care mărturisesc adevărul prezent trebuie să aibă o grijă deosebită ca, în Sabat, să se înfățișeze înaintea lui Dumnezeu în așa fel, încât să arate că Îl respectă pe Creatorul care a sfințit și onorat această zi într-un mod special. Toți aceia care au o anumită considerație față de Sabat trebuie să își păstreze corpul curat, să fie ordonați și îngrijiți în ceea ce privește îmbrăcămintea; pentru că ei urmează să se înfățișeze înaintea unui Dumnezeu gelos, care este ofensat de o înfățișare murdară și dezordonată și care observă orice semn al lipsei de respect. Unii au considerat că este greșit să porți pe cap altceva decât o pălărie de soare. Astfel de persoane cad în cealaltă extremă. Nu poate fi considerată mândrie dacă porți o bonetă simplă, curată, din paie sau din mătase. Credința noastră, dacă este trăită, ne va conduce să fim atât de simpli în îmbrăcăminte și de plini de râvnă pentru fapte bune, încât vom fi priviți ca deosebiți. Dar atunci când pierdem gustul pentru o îmbrăcăminte curată și îngrijită, noi de fapt părăsim adevărul, pentru că adevărul niciodată nu înjosește, ci întotdeauna înnobilează. Cei necredincioși îi privesc pe păzitorii Sabatului ca fiind oameni din categoria de jos, iar atunci când aceștia sunt neglijenți în îmbrăcăminte, bădărani și neciopliți în ceea ce privește manierele, influența lor nu face altceva decât să-i întărească pe cei necredincioși în convingerea lor.1M 275.2

Aceia care susțin că sunt creștini în aceste zile de pe urmă, care sunt pline de pericole, și nu urmează Modelul umil, care a dat dovadă de atâta tăgăduire de sine, se așază singuri în rândurile vrăjmașului. El îi consideră supușii lui, iar ei îi slujesc și îi împlinesc planurile în aceeași măsură ca oricare dintre supușii lui, pentru că lor doar le merge numele că trăiesc, dar sunt morți. Alții îi iau ca exemplu și, urmându-i, pierd cerul, în timp ce, dacă nu ar fi pretins că sunt creștini, exemplul lor nu ar fi fost urmat. Acești pretinși creștini, neconsacrați, nu sunt conștienți de greutatea influenței pe care o exercită. Ei fac ca lupta să fie cu mult mai aspră pentru aceia care vor să fie poporul deosebit al lui Dumnezeu. În Tit 2,15, Pavel se referă la cei care așteaptă venirea lui Hristos: „Spune lucrurile acestea, sfătuiește și mustră cu deplină putere. Nimeni să nu te disprețuiască”.1M 276.1

Atunci când prezentăm mărturia împotriva mândriei și a adoptării modelor lumii, suntem întâmpinați cu tot felul de scuze și de justificări. Unii aduc drept scuză exemplul altora. Sora cutare poartă crinolină; dacă pentru mine este rău să port, atunci este rău și pentru ea. Copiii aduc drept scuză exemplele altor copii, ai căror părinți sunt păzitori ai Sabatului. Fratele A este diacon al bisericii. Fiicele lui poartă crinolină, și atunci, de ce ar fi lucrul acesta mai greșit pentru mine, decât este pentru ele? Aceia care, prin exemplul lor, le oferă creștinilor neconsacrați argumente împotriva celor care vor să fie deosebiți de lume sunt o piedică în calea celor slabi; ei vor trebui să dea socoteală înaintea lui Dumnezeu pentru exemplul pe care l-au dat. Adeseori sunt întrebată: „Ce părere ai despre cercurile din metal pentru rochii?” Eu răspund: „V-am dat lumina care mi-a fost dată și mie în această privință. Mi s-a arătat că acestea sunt o rușine și că nu ar trebui să acordați nici cea mai mică susținere unei mode care a devenit atât de ridicolă.”1M 276.2

De multe ori sunt surprinsă să aud că „Sora White spune că nu este ceva greșit să purtăm cercuri mici”. Nimeni nu m-a auzit vreodată spunând acest lucru. După ce am văzut tot ceea ce mi-a fost arătat în legătură cu cercurile pentru rochii, nimic nu m-ar putea determina vreodată să dau chiar și cea mai mică încurajare ca cineva să le poarte. Stofele matlasate, grele, și crinolinele sunt cu totul nenecesare. Cel care ne-a creat nu a intenționat niciodată ca noi să ajungem să ne deformăm cu cercuri pentru rochii sau cu altceva de felul acesta. Dar poporul lui Dumnezeu s-a lăsat atât de mult călăuzit de invențiile și de modele lumii, încât acum nu mai vrea să trăiască independent de ele. Atunci când studiez Scripturile, sunt îngrijorată pentru cei care sunt Israelul lui Dumnezeu în aceste zile din urmă. Ei sunt îndemnați să fugă de idolatrie. Eu mă tem că sunt adormiți și că se conformează atât de mult lumii, încât le va fi foarte greu să discearnă cine Îi slujește lui Dumnezeu și cine nu-I slujește. Distanța dintre Hristos și poporul Său se mărește, iar cea dintre acesta din urmă și lume se micșorează. Semnele de deosebire dintre cei care susțin că fac parte din poporul lui Dumnezeu și lume aproape că au dispărut. Ca și Israelul din vechime, ei urmează urâciunile popoarelor din jurul lor.1M 277.1

Din ceea ce mi-a fost arătat, crinolinele sunt o urâciune. Ele sunt indecente, iar poporul lui Dumnezeu greșește dacă urmează sau susține, într-o măsură oricât de mică, această modă. [Femeile] care susțin că fac parte din poporul ales, deosebit, al lui Dumnezeu ar trebui să renunțe la crinoline, iar viața lor practică ar trebui să fie o mustrare la adresa celor care le poartă. Unele pot invoca drept scuze avantajele pe care acestea le oferă. Eu am călătorit mult și am văzut un mare număr de inconveniente legate de purtarea de cercuri. Cele care susțin necesitatea purtării acestora pe motive de sănătate le poartă iarna, când sunt mai dăunătoare chiar decât fustele grele, matlasate. În timp ce călătoream, cu trenul sau cu trăsura, am fost adesea nevoită să exclam: „O, Modestie, cum de nu roșești?” Am văzut mari mulțimi îngrămădindu-se să urce în vagoane și, ca să poată înainta, femeile trebuiau să-și ridice crinolinele într-un mod care era indecent. Iar expunerea corpului era de zece ori mai mare la cele care purtau cercuri, decât la cele care nu purtau. Dacă nu ar fi fost vorba despre modă, cele care își expuneau corpul cu atâta indecență ar fi fost fluierate, ca semn de dezaprobare; dar modestia și decența trebuie să fie sacrificate zeului modei. Fie ca Domnul să-Și izbăvească poporul din acest teribil păcat! Dumnezeu nu Se va îndura de cei care vor să fie sclavi ai modei. Chiar presupunând că ar exista anumite avantaje în privința purtării cercurilor pentru rochii; oare lucrul acesta ar fi o dovadă că este bine să le purtăm? Așteptați ca moda să se schimbe, și avantajele acestea nu vor mai fi menționate. Fiecare copil al lui Dumnezeu are datoria să întrebe: „Prin ce mă deosebesc eu de lume?” Mai bine să suferim anumite inconveniente, dar să știm că suntem de partea cea bună. Ce cruce poartă cei care fac parte din poporul lui Dumnezeu? Ei se amestecă în totul cu lumea, se împărtășesc de spiritul ei, se îmbracă, vorbesc și se poartă ca ea.1M 277.2

Citiți 1 Timotei 2,9.10: „Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu rușine și sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase”. Și 1 Petru 3,3-5: „Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăția nepieritoare a unui duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu. Astfel se împodobeau odinioară sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu și le erau supuse bărbaților lor”.1M 278.1

Puterea exemplului este mare. Sora A se aventurează să poarte cercuri mici. Sora B spune: Nu este mai greșit pentru mine, dacă port cercuri, decât este pentru sora A; și începe să poarte cercuri puțin mai mari. Sora C imită exemplul surorilor A și B și poartă cercuri puțin mai mari decât ale surorilor A și B, dar toate susțin că cercurile lor sunt mici.1M 278.2

Părinții care vor să-și învețe copiii că este rău să urmeze moda lumii au o luptă grea de dus. Ei sunt întâmpinați, din partea acestora, cu argumentul: „Dar, mamă, surorile A, B și C poartă cercuri; dacă este greșit pentru mine, este greșit și pentru ele”. Ce pot să spună părinții? Ei trebuie să le dea un exemplu bun copiilor lor și, cu toate că exemplul pretinșilor urmași ai lui Hristos îi face pe copii să creadă că părinții lor sunt mult prea exigenți și aspri în restricțiile pe care li le pun, Dumnezeu va binecuvânta eforturile acestor părinți conștiincioși. Dacă părinții nu iau o atitudine hotărâtă, fermă, copiii lor vor fi luați de curent, deoarece Satana și îngerii lui răi lucrează asupra minții lor, iar exemplul creștinilor neconsacrați face ca eforturile pentru biruirea răului să fie pentru ei și mai grele. Cu toate acestea, cu credință în Dumnezeu și cu rugăciuni stăruitoare, părinții credincioși trebuie să meargă înainte pe calea aspră a datoriei. Drumul crucii duce întotdeauna înainte și în sus. Și, pe măsură ce înaintăm pe el, căutând lucrurile de sus, trebuie să ne îndepărtăm la o distanță din ce în ce mai mare de lucrurile care aparțin acestui pământ. În timp ce lumea și oamenii firești aleargă în jos, spre moarte, cei care urcă muntele vor trebui să depună toate eforturile, pentru că, altfel, vor fi trași în jos împreună cu ei.1M 278.3

Copiii lumii sunt numiți copii ai întunericului. Ei sunt orbiți de dumnezeul acestei lumi și sunt stăpâniți de spiritul prințului întunericului. Ei nu se pot bucura de lucrurile cerești. Copiii luminii sunt legați de lucrurile de sus. Ei lasă în urmă lucrurile acestei lumi. Ei împlinesc porunca: „Ieșiți din mijlocul lor și despărțiți-vă de ei”. Aici avem o făgăduință condiționată: „Și Eu vă voi primi”. De la început, Domnul Hristos Și-a ales un popor, pe care l-a scos din lume și căruia i-a cerut să fie aparte și să nu aibă nicio legătură cu faptele neroditoare ale întunericului. Dacă Îl iubesc pe Dumnezeu și păzesc poruncile Lui, cei care fac parte din acest popor nu vor fi prieteni cu lumea și nici nu vor iubi plăcerile ei. Nu poate exista nicio legătură între Hristos și Belial.1M 279.1

Profetul Ezra și alți slujitori credincioși ai comunității iudaice au fost uluiți atunci când căpeteniile poporului au venit la ei spunând: „Poporul lui Israel, preoții și leviții nu s-au despărțit de popoarele acestor țări și au făcut urâciunile lor”. „După tot ce mi s-a întâmplat din pricina faptelor rele și a marilor greșeli pe care le-am făcut, măcar că, Tu, Dumnezeule, nu ne-ai pedepsit după fărădelegile noastre, se cuvine ca, acum, când ne-ai păstrat pe acești oameni scăpați, să începem iarăși să călcăm poruncile Tale, și să ne încuscrim cu aceste popoare urâcioase? N-ar izbucni atunci iarăși mânia Ta împotriva noastră, până acolo încât ne-ar nimici fără să lase nici rămășiță, nici robi izbăviți? Doamne, Dumnezeul lui Israel, Tu ești drept, căci astăzi noi suntem o rămășiță de robi izbăviți. Iată-ne înaintea Ta ca niște vinovați și din această pricină nu putem sta înaintea Ta.” (Ezra 9,1.13-15)1M 279.2

2 Cronici 36,14-16: „Toate căpeteniile preoților și poporul au înmulțit și ei fărădelegile după toate urâciunile neamurilor; și au pângărit Casa Domnului, pe care o sfințise El în Ierusalim. Domnul, Dumnezeul părinților lor, a dat din vreme trimișilor Săi însărcinarea să-i înștiințeze, căci voia să cruțe pe poporul Său și locașul Său. Dar ei și-au bătut joc de trimișii lui Dumnezeu, I-au nesocotit cuvintele și au râs de prorocii Lui, până când mânia Domnului împotriva poporului Său a ajuns fără leac”.1M 280.1

Leviticul 18,26.27: „Păziți dar legile și poruncile Mele și nu faceți niciuna din aceste spurcăciuni, nici băștinașul, nici străinul care locuiește în mijlocul vostru. Căci toate aceste spurcăciuni le-au făcut oamenii din țara aceasta, care au fost înaintea voastră în ea, și astfel țara a fost pângărită”.1M 280.2

Deuteronomul 32,16-22: „L-au întărâtat la gelozie prin dumnezei străini, L-au mâniat prin urâciuni. Au adus jertfe dracilor, unor idoli care nu sunt dumnezei, unor dumnezei pe care nu-i cunoșteau, dumnezei noi, veniți de curând, de care nu se temuseră părinții voștri. Ai părăsit Stânca cea care te-a născut și ai uitat pe Dumnezeul, care te-a întocmit. Domnul a văzut lucrul acesta și S-a mâniat, S-a supărat pe fiii și pe fiicele Lui. El a zis: ‘Îmi voi ascunde Fața de ei și voi vedea care le va fi sfârșitul, căci sunt un neam stricat, sunt niște copii necredincioși. Mi-au întărâtat gelozia prin ceea ce nu este Dumnezeu, M-au mâniat prin idolii lor deșerți; și Eu îi voi întărâta la gelozie printr-un popor care nu este un popor. Îi voi mânia printr-un neam fără pricepere. Căci focul mâniei Mele s-a aprins și va arde până în fundul locuinței morților, va nimici pământul și roadele lui, va arde temeliile munților”.1M 280.3

Citim aici avertizările pe care Dumnezeu le-a dat Israelului din vechime. Nu a fost voia Sa ca ei să rătăcească atât de mult timp prin pustie; El ar fi vrut să-i ducă imediat în Țara Făgăduită, dacă ei s-ar fi supus și le-ar fi plăcut să se lase conduși de El; dar, pentru că ei atât de des L-au întristat în pustie, El a jurat, în mânia Lui, că nu vor intra în odihna Lui, cu excepția celor doi care Îl urmaseră întru totul. Dumnezeu i-a cerut poporului Său să se încreadă doar în El. Nu dorea ca ei să primească ajutor de la aceia care nu Îi slujeau Lui.1M 281.1

Vă rog să citiți Ezra 4,1-5: „Vrăjmașii lui Iuda și Beniamin au auzit că fiii robiei zidesc un templu Domnului, Dumnezeului lui Israel. Au venit la Zorobabel și la capii de familii și le-au zis: ‘Să zidim și noi cu voi, căci și noi chemăm ca și voi pe Dumnezeul vostru, și-I aducem jertfe din vremea lui Esar-Hadon, împăratul Asiriei, care ne-a adus aici.’ Dar Zorobabel, Iosua și ceilalți capi ai familiilor lui Israel le-au răspuns: ‘Nu se cuvine să zidiți împreună cu noi Casa Dumnezeului nostru; ci noi singuri o vom zidi Domnului, Dumnezeului lui Israel, cum ne-a poruncit împăratul Cir, împăratul perșilor.’ Atunci, oamenii țării au muiat inima poporului lui Iuda; l-au înfricoșat ca să-l împiedice să zidească și au mituit cu preț de argint pe sfetnici ca să-i zădărnicească lucrarea”.1M 281.2

Ezra 8,21-23: „Acolo, la râul Ahava, am vestit un post de smerire înaintea Dumnezeului nostru, ca să cerem de la El o călătorie fericită pentru noi, pentru copiii noștri și pentru ce era al nostru. Mi-era rușine să cer împăratului o oaste de însoțire și călăreți, ca să ne ocrotească împotriva vrăjmașului pe drum, căci spusesem împăratului: ‘Mâna Dumnezeului nostru este spre binele lor, peste toți cei ce-L caută, dar puterea și mânia Lui sunt peste toți cei ce-L părăsesc!’ Pentru aceasta am postit și am chemat pe Dumnezeul nostru. Și El ne-a ascultat.”1M 282.1

Profetul și acești înaintași nu considerau poporul țării ca fiind închinători ai adevăratului Dumnezeu și, cu toate că aceștia pretindeau că le sunt prieteni și s-au oferit să-i ajute, nu au îndrăznit să se unească sau să se asocieze cu ei în ceva legat de închinarea la Dumnezeu. Atunci când se pregăteau să meargă la Ierusalim pentru a construi Templul lui Dumnezeu și să restaureze închinarea la El, ei nu i-au cerut ajutor împăratului, ca să-i însoțească pe drum, ci, cu post și rugăciune, L-au căutat pe Domnul pentru ajutor. Ei credeau că Dumnezeu avea să-i apere și să-i susțină pe slujitorii Săi în eforturile lor de a-I sluji. Creatorul tuturor lucrurilor nu are nevoie de ajutorul vrăjmașilor Săi pentru a stabili închinarea față de El. El nu cere jertfa nelegiuirii și nici nu acceptă darurile celor care au alți dumnezei în afară de Domnul.1M 282.2

Adeseori auzim remarca: „Voi sunteți prea exclusiviști”. Ca popor, noi vom face orice sacrificii pentru a-i salva pe oameni sau a-i conduce la adevăr. Dar să ne unim cu ei, să iubim lucrurile pe care ei le iubesc și să fim prieteni cu lumea nu îndrăznim, pentru că atunci am fi în vrăjmășie cu Dumnezeu.1M 282.3

Citind următoarele pasaje biblice vom vedea cum privea Dumnezeu vechiul Israel:1M 282.4

Psalmi 135,4: „Căci Domnul și-a ales pe Iacov, pe Israel, ca să fie al Lui.”1M 282.5

Deuteronomul 14,2: „Căci tu ești un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău și Domnul Dumnezeul tău te-a ales ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe fața pământului.”1M 282.6

Deuteronomul 7,6.7: „Căci tu ești un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău; Domnul Dumnezeul tău te-a ales, ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe fața pământului. Nu doar pentru că întreceți la număr pe toate celelalte popoare S-a alipit Domnul de voi și v-a ales, căci voi sunteți cel mai mic dintre toate popoarele.”1M 283.1

Exod 33,16: „Cum se va ști că am căpătat trecere înaintea Ta, eu și poporul Tău? Oare nu când vei merge Tu cu noi și când prin aceasta vom fi deosebiți, eu și poporul Tău, de toate popoarele de pe fața pământului?”1M 283.2

Cât de des s-a răzvrătit vechiul Israel și cât de des a fost pedepsit, primind judecățile lui Dumnezeu, și mii au fost uciși, pentru că nu au ascultat poruncile lui Dumnezeu, care îi alesese! Israelul lui Dumnezeu din aceste zile de pe urmă se află într-un continuu pericol de a se asemăna cu lumea și de a pierde toate semnele care arată că este poporul ales al lui Dumnezeu. Citiți din nou Tit 2,13-15. Am ajuns aici, în timpul sfârșitului, când Dumnezeu Își curățește pentru El Însuși un popor care să fie deosebit. Oare să-L provocăm și noi, așa cum a făcut Israelul din vechime? Să atragem mânia Lui asupra noastră prin faptul că ne îndepărtăm de El și ne amestecăm cu lumea, urmând urâciunile popoarelor care sunt în jurul nostru?1M 283.3

Domnul i-a pus deoparte pentru El pe cei care sunt evlavioși; această consacrare față de Dumnezeu și această separare de lume au fost în mod clar prezentate atât în Vechiul, cât și în Noul Testament. Există un zid de despărțire pe care Domul Însuși l-a ridicat între lucrurile acestei lumi și cele pe care El le-a ales din lumea aceasta, ca să le sfințească pentru Sine. Chemarea și caracterul copiilor lui Dumnezeu sunt distincte, perspectivele lor sunt distincte, iar aceste particularități îi deosebesc de ceilalți oameni. Toți aceia care fac parte din poporul lui Dumnezeu de pe pământ alcătuiesc un singur trup, de la începutul și până la sfârșitul timpului. Ei au un singur Cap, care conduce și stăpânește corpul. Aceleași cerințe care au fost valabile în dreptul Israelului din vechime sunt valabile și în dreptul poporului lui Dumnezeu de astăzi, ca să fie separat de lume. Marele Cap al bisericii nu S-a schimbat. Experiența creștinilor din aceste zile se aseamănă foarte mult cu călătoriile vechiului Israel. Vă rog să citiți 1 Corinteni 10, în special de la versetul 6 la versetul 15:1M 283.4

„Și aceste lucruri s-au întâmplat ca să ne slujească nouă drept pilde, pentru ca să nu poftim după lucruri rele, cum au poftit ei. Să nu fiți închinători la idoli, ca unii dintre ei, după cum este scris: ‘Poporul a șezut să mănânce și să bea; și s-au sculat să joace.’ Să nu curvim, cum au făcut unii din ei, așa că într-o singură zi au căzut douăzeci și trei de mii. Să nu ispitim pe Domnul, cum L-au ispitit unii din ei, care au pierit prin șerpi. Să nu cârtiți, cum au cârtit unii din ei, care au fost nimiciți de Nimicitorul. Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde, și au fost scrise pentru învățătura noastră, peste care au venit sfârșiturile veacurilor. Astfel dar, cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă. Nu v-a ajuns nici o ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Și Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita a pregătit și mijlocul să ieșiți din ea, ca s-o puteți răbda. De aceea, prea iubiții mei, fugiți de închinarea la idoli. Vă vorbesc ca unor oameni cu judecată: judecați voi singuri ce vă spun.”1M 284.1

1 Ioan 3,1: „Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Și suntem. Lumea nu ne cunoaște, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El.”1M 284.2

1 Ioan 2,15-17: „Nu iubiți lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieții nu sunt de la Tatăl, ci din lume. Și lumea și pofta ei trec, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.”1M 284.3

2 Petru 2,20: „În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăși și sunt biruiți de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi.”1M 284.4

Iacov 4,4: „Suflete preacurvare! Nu știți că prietenia lumii este vrăjmășie cu Dumnezeu? Așa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaș cu Dumnezeu.”1M 285.1

Iacov 1,27: „Religia curată și neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani și pe văduve în necazurile lor și să ne păzim neîntinați de lume.”1M 285.2

Tit 2,12: „...și ne învață s-o rupem cu păgânătatea și cu poftele lumești și să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate și evlavie.”1M 285.3

Romani 12,2: „Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți, prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită.”1M 285.4

Ioan 17,14.15.17: „Le-am dat Cuvântul Tău și lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume. Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzești de cel rău.” „Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.”1M 285.5

Luca 6,22.23: „Ferice de voi, când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî și vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului! Bucurați-vă în ziua aceea și săltați de veselie, pentru că răsplata voastră este mare în cer; căci tot așa făceau părinții lor cu prorocii.”1M 285.6

Ioan 15,16-19: „Nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi; și v-am rânduit să mergeți și să aduceți roadă, și roada voastră să rămână, pentru ca orice veți cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea. Vă poruncesc aceste lucruri, ca să vă iubiți unii pe alții. Dacă vă urăște lumea, știți că pe Mine M-a urât înaintea voastră. Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteți din lume și pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăște lumea.”1M 285.7

1 Ioan 4,4.5: „Voi, copilașilor, sunteți din Dumnezeu și i-ați biruit, pentru că Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume. Ei sunt din lume, de aceea vorbesc ca din lume și lumea îi ascultă.”1M 286.1

1 Ioan 2,5.6: „Dar cine păzește Cuvântul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârșită; prin aceasta știm că suntem în El. Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască și el cum a trăit Isus.”1M 286.2

1 Petru 2,9: „Voi însă sunteți o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor, pe care Dumnezeu Și l-a câștigat ca să fie al Lui, ca să vestiți puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.”1M 286.3

Când citim Cuvântul lui Dumnezeu, cât de clar se vede că aceia care fac parte din poporul Său trebuie să fie deosebiți și diferiți de lumea necredincioasă din jurul lor. Poziția noastră este importantă și înfricoșătoare; trăind în zilele din urmă, cât de important este să imităm exemplul lui Hristos și să trăim așa cum a trăit El: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze”. Nu trebuie să ne lăsăm călăuziți sau stăpâniți de părerile sau de înțelepciunea oamenilor. Întotdeauna acestea ne îndepărtează de cruce. Slujitorii lui Hristos nu-și au nici căminul și nici comoara aici. Ce bine ar fi ca toți să poată înțelege că doar pentru că Domnul nostru stăpânește ni se îngăduie să locuim în pace și în siguranță în mijlocul dușmanilor noștri. Nu este privilegiul nostru să pretindem favoruri speciale din partea lumii. Noi trebuie să consimțim să fim săraci și disprețuiți printre oameni, până când lupta se va sfârși și biruința va fi câștigată. Cei care sunt mădularele trupului lui Hristos sunt chemați să iasă din lume și să se despartă de prietenia și de spiritul ei; tăria și puterea lor stau în faptul că sunt aleși și acceptați de Dumnezeu.1M 286.4

Fiul lui Dumnezeu este moștenitorul tuturor lucrurilor și stăpânirea și slava acestei lumi I-au fost promise Lui. Cu toate acestea, El a venit în această lume fără bogăție sau splendoare. Lumea nu a înțeles unitatea care exista între El și Tatăl; desăvârșirea și slava caracterului Său divin au fost ascunse de ea. De aceea, El a fost „disprețuit și părăsit de oameni” și „noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu și smerit”. Așa cum a fost Hristos în lume, la fel sunt și urmașii Lui. Ei sunt fii ai lui Dumnezeu și împreună moștenitori cu Hristos, iar împărăția și stăpânirea le aparțin. Lumea nu le înțelege caracterul și chemarea sfântă; nu pricepe faptul că ei au fost adoptați în familia lui Dumnezeu. Unirea și părtășia lor cu Tatăl și cu Fiul nu se văd și, în timp ce privește la umilința lor și la ocara aruncată asupra lor, lumea nu vede ceea ce sunt ei în realitate sau ceea ce vor fi. Ei sunt aici niște străini. Lumea nu-i cunoaște și nici nu apreciază motivele care îi animă.1M 287.1

Lumea se pregătește pentru distrugere. Dumnezeu îi va mai îngădui pe păcătoși încă foarte puțin. Ei trebuie să bea până la drojdie paharul mâniei Lui, neamestecate cu milă. Cei care vor fi moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună moștenitori cu Hristos ai moștenirii nemuritoare vor fi deosebiți. Da, atât de deosebiți, încât Dumnezeu va pune un semn asupra lor ca fiind ai Lui, întru totul ai Lui. Oare credeți voi că Dumnezeu va primi, va onora și va recunoaște un popor atât de amestecat cu lumea, încât doar numele pe care îl poartă îl deosebește de ea? Citiți din nou Tit 2,13-15. În curând, se va ști cine este de partea Domnului, cine nu se va rușina de Isus. Aceia care nu au curajul moral să ia în mod conștient poziție în fața celor necredincioși, să părăsească modele lumii și să imite viața de tăgăduire de sine a Domnului Hristos înseamnă că se rușinează de El și nu iubesc exemplul Său.1M 287.2