Numărul 3—Mărturie Pentru Biserică

Fii plin de râvnă și pocăiește-te!

Dragi frați și surori, Domnul mi-a arătat în viziune câteva lucruri cu privire la biserică, în actuala ei stare, descrisă de cuvântul „căldicel” — lucruri pe care vi le voi relata. În viziune, biserica a fost prezentată în fața mea. Îngerul i-a spus bisericii: „Isus îți vorbește: ‘Fii plin de râvnă și pocăiește-te!’” Am văzut că această lucrare trebuie să fie luată în serios. Sunt lucruri pentru care este nevoie de pocăință. Înclinația spre lume, egoismul și lăcomia au distrus spiritualitatea și viața poporului lui Dumnezeu.1M 143.1

În ultimii câțiva ani, pericolul pentru poporul lui Dumnezeu a fost iubirea de lume. Din aceasta au izvorât păcatele egoismului și lăcomiei. Cu cât obțin mai mult din această lume, cu atât sufletul li se leagă mai mult de ea și doresc din ce în ce mai mult. Îngerul a spus: „Este mai ușor să treacă o cămilă prin urechile acului, decât să intre un bogat în Împărăția lui Dumnezeu”. Și, cu toate acestea, mulți care susțin a crede că noi avem de transmis ultimul mesaj de avertizare pentru lume se străduiesc cu toate energiile lor să se așeze într-o poziție din care să fie mai ușor pentru o cămilă să treacă prin urechile acului, decât pentru ei să intre în Împărăție.1M 143.2

Aceste comori pământești sunt binecuvântări, atunci când sunt bine folosite. Cei care le dețin ar trebui să-și dea seama că ele le sunt împrumutate de Dumnezeu și că ei ar trebui să își cheltuie cu bucurie mijloacele pe care le au pentru înaintarea cauzei Lui. Ei nu își vor pierde răsplata aici. Vor fi priviți cu bunăvoință de îngerii lui Dumnezeu și, astfel, își vor aduna o comoară în cer.1M 143.3

Am văzut că Satana îi urmărește pe cei care au o fire egoistă și lacomă, dintre cei care pretind că au adevărul, și îi va ispiti aruncând în calea lor prosperitatea și oferindu-le bogățiile pământului. El știe că, dacă nu-și vor birui temperamentul natural, ei se vor poticni și vor cădea, din cauza faptului că îl iubesc pe Mamona și se închină idolului banilor. Satana își atinge de multe ori această țintă. Dragostea puternică pentru lumea aceasta învinge sau înăbușă dragostea pentru adevăr. Împărățiile lumii le sunt oferite și ei își apucă nerăbdători comoara și cred că au prosperat în chip minunat. Satana triumfă, deoarece planul lui a reușit. Ei au renunțat la iubirea pentru Dumnezeu de dragul iubirii pentru lumea aceasta.1M 144.1

Am văzut că cei care prosperă astfel pot să zădărnicească planul lui Satana, dacă își înving lăcomia egoistă, așezând pe altarul lui Dumnezeu tot ce au. Iar atunci când văd unde este nevoie de mijloace pentru înaintarea cauzei adevărului și pentru ajutorarea văduvelor, a orfanilor și a celor nefericiți, ei trebuie să dea cu bucurie, adunându-și, în felul acesta, o comoară în cer.1M 144.2

Ascultați sfatul Martorului Credincios! Cumpărați aur curățit prin foc, ca să vă îmbogățiți, haine albe, ca să vă îmbrăcați, și alifie pentru ochi, ca să vedeți. Faceți eforturi! Aceste comori prețioase nu ne vor cădea în brațe, fără să depunem niciun efort. Noi trebuie să fim aceia care să le cumpărăm — să fim „plini de râvnă și să ne pocăim” de starea noastră încropită. Trebuie să ne trezim și să ne vedem greșelile, să ne cercetăm, ca să ne vedem păcatele și să ne pocăim de ele.1M 144.3

Am văzut că frații care dețin averi trebuie să facă ceva pentru a se dezlipi de aceste comori pământești și a-și învinge dragostea pe care o au pentru lume. Mulți dintre ei iubesc această lume, își iubesc comorile, dar nu vor să recunoască acest lucru. Ei trebuie să fie plini de râvnă și să se pocăiască de lăcomia lor egoistă, pentru ca dragostea pentru adevăr să poată întrece toate celelalte lucruri. Am văzut că mulți dintre cei care au bogății vor pierde ocazia de a cumpăra aur, haine albe și alifie pentru ochi. Râvna lor nu are o intensitate și o seriozitate proporționale cu valoarea scopului pe care îl urmăresc.1M 144.4

Am văzut cum se străduiesc acești oameni pentru bogățiile pământești, de ce râvnă dau dovadă, de câtă stăruință, câtă energie consumă pentru a obține o comoară pământească ce în curând nu va mai fi! Ce calcule reci își fac! Întocmesc planuri și trudesc de dimineața până seara, sacrificându-și tihna și confortul pentru comori pământești. Dacă ar manifesta același zel pentru a obține aurul, hainele albe și alifia pentru ochi, ar intra în posesia acestor comori de dorit și și-ar asigura viața, viața veșnică în Împărăția lui Dumnezeu. Am văzut că, dacă sunt oameni care au nevoie de alifie pentru ochi, atunci aceștia sunt cei care au bogății pământești. Mulți dintre ei sunt orbi față de starea în care se află, orbi față de legătura lor atât de strânsă cu lumea aceasta. O, dacă ar putea să vadă!1M 145.1

„Iată, Eu stau la ușă și bat; dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el și el cu Mine”. Am văzut că mulți și-au adunat atât de mult moloz la ușa inimii, încât nu o mai pot deschide. Unii au de îndepărtat disensiuni dintre ei și frații lor. Alții trebuie să-și îndepărteze mai întâi temperamentul rău, lăcomia egoistă, înainte de a putea să deschidă ușa. Alții au rostogolit lumea la ușa inimii lor și, astfel, au baricadat-o. Tot acest moloz trebuie să fie îndepărtat, și de-abia apoi vor putea deschide ușa, ca să intre Mântuitorul.1M 145.2

O, cât de prețioasă era această făgăduință, când mi-a fost arătată în viziune! „Voi intra la el, voi cina cu el și el cu Mine.” O, iubire, minunată iubire a lui Dumnezeu! Deși suntem în starea aceasta de încropeală și plini de păcate, El ne spune: „Întoarceți-vă la Mine și Eu Mă voi întoarce la voi și vă voi ierta abaterile”. Cuvintele acestea au fost repetate de înger de mai multe ori. „Întoarceți-vă la Mine și Eu Mă voi întoarce la voi și vă voi ierta abaterile.”1M 145.3

Am văzut că unii se întorceau cu bucurie. Alții nu lăsau ca această solie adresată bisericii laodiceene să aibă influență asupra lor. Ei vor continua să se abată, ca și înainte, și vor fi vărsați din gura Domnului. Doar aceia care se pocăiesc și sunt plini de râvnă vor primi aprobarea lui Dumnezeu.1M 146.1

„Celui ce va birui, îi voi da să șadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum și Eu am biruit și am șezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.” Putem să biruim. Da, pe deplin, întru totul. Isus a murit ca să deschidă o cale de scăpare pentru noi, ca să putem birui orice temperament și orice înclinație rea, orice păcat, orice ispită și, la sfârșit, să putem sta alături de El.1M 146.2

Este privilegiul nostru să avem credință și mântuire. Puterea lui Dumnezeu nu s-a micșorat. Am văzut că puterea Lui ne este acordată cu tot atâta generozitate astăzi, ca și mai înainte. Dar biserica lui Dumnezeu și-a pierdut credința de a o cere, energia de a lupta ca și Iacov, strigând: „Nu te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta!” Credința durabilă, răbdătoare, este pe cale de a dispărea. Ea trebuie să prindă viață din nou în inima poporului lui Dumnezeu. Binecuvântarea lui Dumnezeu trebuie să fie cerută. Credința, credința vie ne conduce mereu în sus, către Dumnezeu și către slavă; necredința ne conduce în jos, către întuneric și moarte.1M 146.3

Am văzut că gândirea unora din biserică nu este îndreptată în direcția cea bună. Există unii, care, din cauza firii lor ciudate, au criteriile lor aparte, după care își măsoară frații. Și, dacă cineva nu este întru totul de acord cu ei, imediat apare conflictul în tabără. Unii strecoară țânțarul și înghit cămila.1M 146.4

Aceste păreri preconcepute au fost prea mult tolerate și încurajate. S-a căutat paiul din ochiul celuilalt. Și când nu au existat probleme reale în biserică, s-au fabricat unele. Gândurile celor din biserică și ale slujitorilor Domnului sunt abătute de la Dumnezeu și de la cer, ca să zăbovească asupra întunericului. Satana este încântat să vadă aceste lucruri, tresaltă de bucurie. Dar nu acestea sunt încercările prin care va fi curățită biserica și care, la sfârșit, vor spori puterea poporului lui Dumnezeu.1M 146.5

Am văzut că unii se ofilesc și mor din punct de vedere spiritual. Ei trăiesc de o vreme doar pentru a veghea ca frații lor să țină calea cea dreaptă — urmărind fiecare greșeală, ca să le-o reproșeze. Dar, făcând astfel, ei nu sunt preocupați de Dumnezeu, nici de cer și nici de adevăr, ci doar de ceea ce vrea Satana să-i preocupe — viața altora. Propriul lor suflet este neglijat; rareori își văd sau își simt propriile greșeli, pentru că sunt preocupați să urmărească greșelile altora, mai mult decât să privească la propriul suflet sau să-și cerceteze propria inimă. Atenția le este captivată cu totul de îmbrăcămintea unei persoane, de boneta sau de șorțul cuiva. Trebuie să discute când cu acesta, când cu celălalt, despre aceste lucruri, și astfel de subiecte le sunt suficiente ca să îi țină ocupați câteva săptămâni. Am văzut că toată religia unora dintre aceste suflete sărmane constă în a privi îmbrăcămintea și purtarea altora și în a le găsi greșeli. Dacă nu fac o reformă în viața lor, pentru oamenii aceștia nu va fi loc în cer, pentru că vor găsi greșeli chiar și la Domnul.1M 147.1

Îngerul a spus: „A-ți pune viața în rânduială cu Dumnezeu este o lucrare personală”. Este o lucrare între Dumnezeu și propriul nostru suflet. Dar atunci când oamenii sunt atât de preocupați de greșelile altora, nu mai pot avea grijă și de ei înșiși. Aceste persoane exigente cu alții, căutătoare de greșeli în alții, adeseori se vindecă de acest obicei, dacă li se cere să meargă direct la cei pe care îi consideră greșiți. Le este atât de greu să facă acest lucru, încât preferă să renunțe la părerea lor, decât să meargă. Dar este ușor să-ți dai frâu liber la gură și să vorbești când de unul, când de celălalt, când cel acuzat nu este de față.1M 147.2

Unii consideră că este greșit să se încerce să se păstreze ordinea în închinarea adusă lui Dumnezeu. Dar mi s-a arătat că nu există niciun pericol în a păstra ordinea în biserica lui Dumnezeu. Am văzut că lui Dumnezeu nu-I place dezordinea, confuzia, și că trebuie să existe ordine atât atunci când ne rugăm, cât și atunci când cântăm. Nu ar trebui să venim la casa lui Dumnezeu ca să ne rugăm pentru membrii familiilor noastre, decât dacă un sentiment profund ne conduce să facem acest lucru chiar în timp ce Duhul lui Dumnezeu lucrează la inima lor pentru a-i convinge. În general, locul potrivit pentru a ne ruga pentru familia noastră este la altarul familial. Atunci când cei pentru care ne rugăm sunt plecați, cămăruța noastră este locul cel mai potrivit pentru a ne ruga lui Dumnezeu pentru ei. Atunci când ne aflăm în casa lui Dumnezeu, trebuie să ne rugăm pentru o binecuvântare potrivită pentru acel moment și să așteptăm ca Dumnezeu să ne asculte rugăciunea și să ne răspundă. Astfel de întâlniri vor fi interesante și pline de viață.1M 147.3

Am văzut că toți ar trebui să cânte atât cu sufletul, cât și cu mintea. Lui Dumnezeu nu-i place lipsa de armonie și nici când nu se înțeleg cuvintele cântării. Lui îi place întotdeauna ceea ce este corect făcut, nu incorect. Și cu cât poporul lui Dumnezeu cântă mai corect și mai armonios, cu atât I se aduce Lui mai multă slavă și cu atât biserica are mai mult de câștigat și cei necredincioși sunt mai mult influențați spre bine.1M 148.1

Mi-a fost arătată ordinea, ordinea desăvârșită a cerului, și am fost încântată să ascult muzica desăvârșită de acolo. După ce am revenit din viziune, modul în care se cântă aici mi s-a părut strident și disonant. Am văzut grupuri de îngeri care stăteau într-un careu de lumină, fiecare având câte o harpă de aur. La capătul harpei era un instrument cu care se acorda harpa sau se schimbau tonurile. Degetele lor nu se năpusteau în mod neglijent asupra corzilor, ci atingeau cu grijă diferite corzi, pentru a produce anumite sunete. Întotdeauna există un înger care conduce, care atinge primul harpa și dă tonul, și apoi toți se unesc în muzica înălțătoare și desăvârșită a cerului. Nu poate fi descrisă. Este melodioasă, cerească, divină, în timp ce fiecare chip reflectă lumina de pe chipul lui Isus, strălucind cu o slavă de nedescris.1M 148.2

Estul și Vestul1M 148.3

Stimați frați: Domnul mi-a arătat în viziune anumite lucruri referitoare la Est și Vest pe care simt că este de datoria mea să vi le prezint. Am văzut că Dumnezeu a deschis calea pentru răspândirea adevărului prezent în Vest. Este nevoie de mult mai multă putere pentru a-i mișca pe oamenii din Est, decât pe cei din Vest și, în prezent, în Est nu se poate realiza prea mult. Acum trebuie să depunem eforturi speciale acolo unde se pot obține cele mai bune rezultate.1M 148.4

Oamenii din Est au auzit proclamarea celei de-a doua veniri a lui Hristos și au văzut, în mare măsură, manifestarea puterii lui Dumnezeu, dar apoi au căzut din nou într-o stare de indiferență și de falsă siguranță, astfel că, în prezent, este aproape imposibil să mai ajungem la inima lor. După ce s-au făcut eforturi deosebite în Est, folosindu-se cele mai bune daruri, s-a realizat foarte puțin.1M 149.1

Am văzut că oamenii din Vest sunt mult mai ușor de sensibilizat decât cei din Est. Ei nu au avut lumina adevărului și nu au respins-o, iar inimile lor sunt mai sensibile și mai deschise față de adevăr și față de Duhul lui Dumnezeu. Inimile multora dintre cei din Vest sunt deja pregătite pentru a primi cu nerăbdare adevărul, astfel că, atunci când slujitorii lui Dumnezeu merg să lucreze acolo pentru salvarea sufletelor prețioase, deschiderea acestora poate să-i încurajeze mult în lucrarea lor dificilă. Oamenii sunt nerăbdători să asculte și mulți primesc adevărul, astfel că darul pe care Dumnezeu li l-a dat slujitorilor Săi este folosit și întărit. Ei văd că eforturile lor sunt încununate de succes.1M 149.2

Am văzut că în Vest s-a realizat de zece ori mai mult decât în Est, cu același efort, și că este deschisă calea pentru un succes și mai mare. Am văzut că în prezent se poate face mult în Wisconsin, și chiar mai mult în Illinois, și că trebuie să fie depuse eforturi pentru răspândirea adevărului în Minnesota și în Iowa. Va avea efect asupra multor inimi de acolo. În viziune a fost desfășurat înaintea mea un câmp de lucru mare, foarte mare, în care nu s-a intrat până acum; dar nu se oferă suficient ajutor și sacrificiu de sine pentru a acoperi măcar pe jumătate locurile în care oamenii sunt toți gata să audă adevărul, iar mulți să îl primească.1M 149.3

Trebuie să se intre în câmpuri de lucru noi, cu totul noi; mulți vor trebui să meargă la luptă pe banii lor, să intre în aceste câmpuri așteptându-se să-și suporte singuri toate cheltuielile. Am văzut că aici este o ocazie bună pentru cei pe care Domnul i-a pus administratori ai Lui, să-și facă partea lor și să-i susțină pe cei care duc adevărul în aceste locuri. Ar trebui să fie un mare privilegiu pentru acești ispravnici să-I înapoieze lui Dumnezeu ceea ce Îi aparține. Făcând astfel, ei vor împlini o datorie prevăzută în Scriptură și se vor elibera de o parte din comorile lor pământești, care acum sunt o povară pentru mulți cei care au din abundență. În același timp, ei vor adăuga astfel la comoara lor din cer.1M 149.4

Am văzut că în Est cortul nu trebuie să fie dus mereu și mereu în același loc. Dacă este nevoie, cei care însoțesc cortul trebuie să se străduiască să pornească la luptă pe cheltuiala lor; ei trebuie să așeze cortul acolo unde adevărul încă nu a fost prezentat, iar lucrătorii vor veni.1M 150.1

Am văzut că a fost o greșeală să se meargă an de an în același loc și să se folosească mereu aceleași daruri. Dacă este posibil, trebuie obținute darurile cele mai potrivite. Ar fi bine și s-ar realiza mai mult, dacă s-ar ține mai puține adunări în corturi și dacă s-ar lucra cu forțe mai multe, cu mai mulți oameni, fiecare punând la lucru diferite daruri. Apoi, ar trebui să se zăbovească mai mult într-un loc unde interesul a fost trezit. S-a dat dovadă de prea multă grabă în strângerea și mutarea cortului. Unii au început să fie impresionați în mod favorabil și este nevoie ca eforturile să fie continuate acolo, până când mintea lor se lămurește pe deplin și ei trec de partea adevărului. În multe locuri unde a fost așezat cortul, pastorii rămân până când prejudecățile încep să dispară și unii încep să asculte cu mintea eliberată de părerile preconcepute; dar tocmai atunci cortul este strâns și trimis într-un alt loc. Acest lucru se repetă, se consumă timp și sunt cheltuiți bani, iar slujitorii lui Dumnezeu nu văd prea multe rezultate obținute în urma sezonului de corturi. Doar puțini sunt aduși la cunoașterea adevărului, iar slujitorii lui Dumnezeu, văzând prea puține roade care să-i bucure și să-i încurajeze și care să apeleze la darul pe care ei îl au de oferit, slăbesc în tărie, în spiritualitate și în putere, în loc să crească.1M 150.2

Am văzut că în Vest trebuie să fie depuse eforturi speciale în lucrarea cu corturi, pentru că îngerii lui Dumnezeu pregătesc mințile oamenilor de acolo, ca să primească adevărul. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu i-a inspirat pe unii din Est să se mute în Vest. Cu darurile lor pot realiza mai mult în Vest decât în Est. Povara lucrării este în Vest și este foarte important ca slujitorii lui Dumnezeu să folosească această ocazie deschisă de El.1M 150.3

Mi s-a arătat că, atunci când solia va crește mult în putere, providența lui Dumnezeu va deschide și va pregăti calea pentru ca și în Est să se realizeze mai mult decât se poate realiza în prezent. Atunci, Dumnezeu îi va trimite cu putere pe unii dintre slujitorii Lui, ca să meargă în locuri în care acum nu se poate face nimic sau se poate face foarte puțin, iar unii dintre cei care acum sunt indiferenți se vor trezi și vor trece hotărât de partea adevărului.1M 151.1

Am văzut că Dumnezeu i-a avertizat pe aceia care s-au mutat din Est în Vest. El le-a arătat care este datoria lor și că obiectivul lor nu trebuie să fie acela de a se îmbogăți, ci acela de a le face bine semenilor lor, de a-și trăi vizibil credința și de a le spune celor din jur că nu lumea aceasta este căminul lor.1M 151.2

Avertizarea ar fi fost suficientă, dacă i s-ar fi acordat atenție; dar mulți nu au luat în seamă ceea ce le arătase Dumnezeu. Ei au alergat încoace și-ncolo și s-au îmbătat de spiritul lumii. „Privește înapoi”, a spus îngerul, „și cântărește tot ce a arătat Dumnezeu în legătură cu cei care se mută din Est în Vest”. Ați ascultat? Am văzut că ați acționat cu totul contrar învățăturilor lui Dumnezeu, ați cumpărat mult și, în loc ca faptele voastre să le spună celor din jur că voi sunteți în căutarea unei țări mai bune, ele au declarat clar că și căminul, și comoara voastră sunt aici. Faptele voastre v-au contrazis credința.1M 151.3

Și aceasta nu este totul. Iubirea care ar trebui să existe între frați lipsește. „Sunt eu păzitorul fratelui meu?” — aceasta a fost atitudinea manifestată; în inimile fraților există un spirit egoist, plin de lăcomie. În loc să fie preocupați de binele fraților și să se îngrijească de aceștia, s-a dat pe față un spirit egoist, pe care Dumnezeu îl disprețuiește. Cei care fac declarații înalte cu privire la credința lor și care susțin că fac parte din poporul deosebit al lui Dumnezeu, afirmând că sunt plini de zel pentru fapte bune, ar trebui să fie nobili și generoși și să fie întotdeauna preocupați să le dea întâietate fraților lor, nu să-și caute propriul folos. Generozitatea dă naștere la generozitate. Egoismul dă naștere la egoism.1M 151.4

Am văzut că, vara trecută, spiritul care a predominat a fost acela de a aduna cât mai mult posibil din această lume. Poruncile lui Dumnezeu nu au fost respectate. Noi slujim Legea lui Dumnezeu cu mintea noastră, dar mințile multora au slujit, de fapt, lumii. Și, în timp ce mintea le-a fost ocupată cu lucrurile acestui pământ și cu slujirea de sine, ei nu au putut să slujească Legii lui Dumnezeu. Sabatul nu a fost ținut. Mulți au continuat lucrul celor șase zile și în ziua a șaptea. De multe ori s-a luat o oră sau chiar mai multe, de la începutul Sabatului sau de la încheierea lui.1M 152.1

Unii dintre păzitorii Sabatului, care spun lumii că ei așteaptă venirea lui Isus și că sunt convinși că noi avem de transmis ultimul mesaj de har, își dau frâu liber pornirilor firești și fac schimb de mărfuri și comerț, ajungând să fie renumiți, printre cei necredincioși, pentru priceperea lor de a face tranzacții, pentru că sunt foarte subtili și întotdeauna, în orice afacere pe care o încheie, caută să iasă ei în câștig. Ar fi mai bine să iasă puțin în pierdere, dar să exercite o influență mai bună în mijlocul lumii și între frații lor, arătând că această lume nu este dumnezeul lor.1M 152.2

Am văzut că frații trebuie să manifeste interes unii față de alții. În special aceia care au fost binecuvântați cu sănătate ar trebui să fie preocupați și să se îngrijească și de aceia care nu se bucură de o sănătate bună. Ar trebui să îi ajute. Să nu uite lecția pe care a dat-o Isus prin pilda samariteanului milos.1M 152.3

Isus a spus: „Să vă iubiți unii pe alții, cum v-am iubit Eu”. Cât de mult? Dragostea Sa nu poate fi exprimată în cuvinte. El a părăsit slava pe care o avea la Tatăl înainte de crearea lumii. El a fost „străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El și prin rănile Lui suntem tămăduiți”. A îndurat cu răbdare batjocura și disprețul. Priviți la agonia Sa din grădină, când S-a rugat ca paharul să fie îndepărtat de la El! Priviți-I suferințele de pe Calvar! Și toate acestea pentru omul vinovat și pierdut. Și Isus a spus: „Să vă iubiți unii pe alții, cum v-am iubit Eu”. Cât de mult? Ei bine, suficient de mult, încât să-ți dai viața pentru un frate. Și s-a ajuns oare până acolo, încât eul să fie satisfăcut, iar Cuvântul lui Dumnezeu să fie neglijat? Dumnezeul lor este lumea. Ei slujesc lumea, iubesc lumea, iar dragostea de Dumnezeu au pierdut-o. Dacă iubiți lumea, dragostea Tatălui nu este în voi.1M 153.1

Cuvântul lui Dumnezeu a fost neglijat. În el sunt avertizări pentru cei care fac parte din poporul lui Dumnezeu, cu privire la pericolele care îi pândesc. Dar ei au atât de multe griji și preocupări, încât nu-și iau timp să se roage. Există doar o formă goală, lipsită de putere. Isus S-a rugat și, vai, cât de stăruitoare erau rugăciunile Sale! Și El era Fiul preaiubit al lui Dumnezeu!1M 153.2

Dacă Isus a dat dovadă de atâta stăruință, dacă S-a rugat cu atâta energie și chin sufletesc, cu cât mai mult aceia pe care El i-a chemat să fie moștenitori ai mântuirii și care depind întru totul de Dumnezeu pentru putere trebuie să se prindă cu tot sufletul de Dumnezeu, în lupta lor, și să spună: „Nu Te voi lăsa să pleci, până nu mă vei binecuvânta!” Dar am văzut că inimile oamenilor au fost supraîmpovărate de grijile vieții și că L-au neglijat pe Dumnezeu și Cuvântul Său.1M 153.3

Am văzut că este mai ușor să treacă o cămilă prin urechile acului, decât să intre un om bogat în Împărăție. „Nu vă strângeți comori pe pământ, unde le mănâncă moliile și rugina și unde le sapă și le fură hoții; ci strângeți-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina și unde hoții nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră.”1M 153.4

Am văzut că adevărul trebuie să fie prezentat în puterea Duhului. Aduceți-i pe oameni în punctul în care să ia o decizie. Arătați-le importanța adevărului — aceasta poate însemna viața sau moartea. Cu zelul cuvenit, scoateți sufletele din foc. Dar, vai, ce influență distrugătoare au avut anumiți oameni care susțin că Îl așteaptă pe Domnul lor, dar care sunt proprietari ai unor terenuri vaste și atractive! Fermele au predicat mai tare, da, mult mai tare decât cuvintele lor, că lumea aceasta este căminul lor. Ziua hotărârilor este amânată. Pacea și siguranța domnesc. O, ce influență distrugătoare, nimicitoare! Dumnezeu urăște această atașare de lume. „Îndepărtați-vă de ea, îndepărtați-vă!”, au fost cuvintele îngerului.1M 154.1

Mi-a fost arătat că toți trebuie să aibă ca singură țintă slava lui Dumnezeu. Cei care au proprietăți și-au găsit mult prea ușor scuze pe seama soției și a copiilor. Dar am văzut că Dumnezeu nu Se lasă batjocorit. Atunci când El vorbește, trebuie să fie ascultat. Dacă soția sau copiii le stau în cale sau îi trag înapoi, ei trebuie să le spună așa cum i-a spus Isus lui Petru: „Înapoia Mea, Satano!” De ce mă ispitiți să rețin de la Dumnezeu ceea ce Îi aparține de drept și să-mi pierd sufletul? Să aveți ca singură țintă slava lui Dumnezeu.1M 154.2

Am văzut că mulți vor trebui să învețe ce înseamnă să fii creștin — că nu este vorba de un simplu nume, ci trebuie să ai gândul care era în Hristos și să te supui voinței lui Dumnezeu în toate lucrurile. În special cei tineri, care nu au știut niciodată ce înseamnă privațiunile și dificultățile, care au o voință puternică, pe care nu vor să o lase să se plece în fața slavei lui Dumnezeu, în special ei au o mare lucrare de făcut. Ei sunt foarte liniștiți, până când ceva vine în contradicție cu voința lor; atunci, își pierd controlul. Ei nu sunt preocupați de voia lui Dumnezeu. Nu caută să afle cum ar putea să-I aducă cel mai bine slavă lui Dumnezeu, să contribuie la înaintarea cauzei Lui sau să facă bine altora. Ci, în centrul preocupărilor lor, stă eul, eul lor și cum poate fi acesta mulțumit. O astfel de religie nu valorează nici cât un pai. Cei care o au vor fi cântăriți și găsiți prea ușori.1M 154.3

Adevăratului creștin îi place să aștepte și să caute învățăturile lui Dumnezeu și călăuzirea Duhului Său. Dar pentru mulți, religia este doar o formă. Lipsește evlavia dătătoare de viață. Mulți se încumetă să spună „voi face aceasta sau aceea”, sau „nu voi face aceasta”; dar nu se gândesc deloc și nici nu se tem că-L supără pe Dumnezeu. Am văzut că cei descriși astfel nu pot intra în cer așa cum sunt. Ei se pot amăgi singuri că vor fi mântuiți, dar Dumnezeu nu-Și găsește plăcerea în ei. Viața lor nu este plăcută înaintea Lui. Rugăciunile lor sunt o ofensă la adresa Lui.1M 155.1

Acum, Domnul Hristos îi invită: „Fiți plini de râvnă și pocăiți-vă”. El îi îndeamnă cu bunătate și cu credincioșie să cumpere aur, haine albe și alifie pentru ochi. Ei pot alege fie să fie plini de râvnă și să aibă parte din belșug de mântuire, fie să fie vărsați din gura Domnului, ca fiind dezgustători, și să fie îndepărtați de la El. Dumnezeu nu va răbda la nesfârșit. El este plin de milă și de îndurare, dar, la un moment dat, Duhul Său cel Sfânt va fi întristat pentru ultima oară. Glasul cel dulce al îndurării nu se va mai auzi. Ultimele lui șoapte prețioase se vor stinge încet, iar cei descriși mai sus vor fi lăsați să-și urmeze propriile căi și să facă faptele pe care le-au ales.1M 155.2

Am văzut că aceia care susțin că așteaptă venirea Domnului nu trebuie să cultive un spirit avar și egoist. Unii dintre cei care au fost chemați să vestească adevărul și să vegheze asupra sufletelor ca unii care trebuie să dea socoteală au irosit un timp prețios pentru a economisi atât de puțin, când timpul lor valora cu mult mai mult decât ceea ce au câștigat. Lui Dumnezeu nu-I place lucrul acesta. Este adevărat că trebuie practicată economia, însă mulți au exagerat, până când au ajuns la zgârcenie, neavând alt scop decât să-și sporească bogățiile, care în scurt timp le vor mistui trupul precum focul, dacă ei nu vor folosi, ca niște administratori credincioși, așa cum trebuie, bunurile pe care li le-a încredințat Domnul lor.1M 155.3