Îmbrăcămintea de reformă

Ca răspuns la scrisorile în care numeroase surori mă întreabă în legătură cu lungimea potrivită a rochiei de reformă, pot să spun că, în această parte a statului Michigan, noi am adoptat o lungime uniformă a rochiei, de aproximativ 22,5 cm de la pământ. Folosesc ocazia de a răspunde acestor întrebări pentru a economisi timpul care mi-ar fi fost necesar ca să răspund la atât de multe scrisori. Ar fi trebuit să vorbesc mai demult, dar am așteptat să văd ceva definit, în această privință, în The Health Reformer. Recomand cu toată convingerea uniformitatea în lungime și aș spune că 22,5 cm se apropie foarte mult de părerea mea.1M 520.1

Călătorind din loc în loc, descopăr că îmbrăcămintea de reformă nu este corect reprezentată și simt că ar trebui spus ceva mai clar, mai bine definit, ca să existe unitate de vederi în această privință. Stilul acesta de îmbrăcăminte nu este răspândit și, din acest motiv, cele care îl adoptă trebuie să dea dovadă de bun gust, să fie curate și îngrijite. Am vorbit odată despre acest lucru, dar unii nu au urmat sfatul dat. Între păzitoarele Sabatului, trebuie să existe uniformitate în ceea ce privește lungimea rochiei de reformă. Cele care devin deosebite prin adoptarea acestei rochii nu trebuie să gândească nicio clipă că nu ar fi nevoie să dea dovadă de ordine, bun gust și îngrijire. Înainte de a adopta îmbrăcămintea de reformă, surorile noastre trebuie să facă rost de tipare pentru pantalonii și sacourile fără mâneci care se poartă împreună cu aceasta. Este mult în defavoarea reformei în îmbrăcăminte să avem persoane care să introducă în societate un stil care are nevoie de schimbare în toate privințele, pentru a putea reprezenta corect îmbrăcămintea de reformă. Surorilor, așteptați până când puteți purta această îmbrăcăminte așa cum este potrivit.1M 520.2

În unele locuri există o mare împotrivire față de rochia scurtă. Dar atunci când văd unele dintre rochiile pe care le poartă surorile noastre, nu mă mir că oamenii sunt dezgustați de această îmbrăcăminte și o condamnă. Acolo unde rochia arată așa cum ar trebui să arate, orice om sincer este constrâns să recunoască faptul că este modestă și comodă. În unele dintre bisericile noastre, am văzut tot felul de rochii de reformă, și totuși niciuna nu corespundea descrierii care mi-a fost prezentată. Unele apar îmbrăcate cu pantaloni albi de muselină, cu mâneci albe, cu rochie de culoare închisă, din muselină de lână, și pe deasupra cu un sacou fără mâneci, asemănător cu rochia. Alte surori poartă o rochie din stambă, cu pantaloni croiți după un model propriu, nu după „tipar”, fără apret sau întăritură care să le dea o formă, lipindu-se astfel de picioare. Cu siguranță că nu există nimic în aceste rochii care să dea dovadă de bun gust sau de îngrijire. O astfel de rochie nu se recomandă prin nimic persoanelor cu judecată și cu bun simț. În toate privințele, o astfel de rochie este respingătoare, urâtă.1M 521.1

Surorile care au soți împotrivitori mi-au cerut sfatul cu privire la adoptarea rochiei scurte împotriva dorinței soților lor. Le sfătuiesc să aștepte. Eu nu consider că problema îmbrăcămintei este la fel de importantă ca Sabatul. În ceea ce-l privește pe cel din urmă, nu poate exista nicio ezitare. Dar împotrivirea pe care multe femei ar putea să o întâmpine, dacă adoptă reforma în îmbrăcăminte, ar fi mult mai dăunătoare pentru sănătate decât beneficiile pe care le-ar aduce rochia. Mai multe dintre aceste surori mi-au spus: „Soțului meu îi place rochia ta; el spune că nu are niciun cuvânt de reproș împotriva ei”. Lucrul acesta m-a determinat să văd necesitatea ca surorile noastre să reprezinte corect reforma în îmbrăcăminte, dând dovadă, în ceea ce privește hainele pe care le poartă, de curățenie, de ordine și de uniformitate. Voi avea tipare pregătite, pe care să le pot lua cu mine atunci când călătoresc, pentru a le da surorilor cu care mă întâlnesc sau pe care să le trimit prin poștă tuturor acelora care le comandă. Adresa noastră va fi publicată în Review.1M 521.2

Cele care adoptă rochia scurtă trebuie să dea dovadă de bun gust în alegerea culorilor. Cele care nu pot să cumpere îmbrăcăminte nouă trebuie să facă tot posibilul să dea dovadă de bun gust și de ingeniozitate în repararea hainelor vechi, făcându-le să arate din nou noi. Aveți grijă în mod special ca pantalonii și rochia să aibă aceeași culoare și să fie confecționate din același material; altfel, veți arăta ciudat, caraghios. Hainele vechi trebuie să fie recroite după un tipar corect și aranjate cu gust, astfel încât să arate ca noi. Vă rog stăruitor, surorile mele, nu vă faceți tipare după propriile voastre idei. Cu toate că există tipare bune și gusturi bune în ceea ce privește îmbrăcămintea, există și tipare greșite și gusturi nepotrivite.1M 521.3

Rochia de tipul acesta nu necesită cercuri și sper că nu va fi stricată niciodată prin adăugarea acestora. Surorile noastre nu trebuie să poarte mai multe fuste și jupoane, pentru ca rochia să fie distanțată de corp. Aceasta se așază mult mai bine atunci când cade firesc peste forma corpului, doar peste un jupon subțire sau două. Catifeaua este un material excelent pentru fusta exterioară; aceasta își păstrează consistența și este rezistentă. Dacă se poartă jupoane, acestea trebuie să fie foarte subțiri. Jupoanele sau fustele matlasate nu sunt necesare. Cu toate acestea, am văzut că sunt purtate adesea și uneori atârnă urât de sub rochie. Aceasta dă o imagine indecentă, dezordonată. Jupoanele albe, purtate cu rochii de culoare închisă, nu se potrivesc pentru o rochie scurtă. Aveți grijă în mod deosebit să aveți jupoanele curate și îngrijite; confecționați-le dintr-un material bun și, în orice caz, să fie cu cel puțin 7,5 cm mai scurte decât rochia. Dacă totuși se poartă ceva pe dedesubt, pentru a ține rochia înfoiată, să fie ceva suficient de scurt, la cel puțin 22-45 cm de la tivul rochiei sau al fustei exterioare. Dacă se pune un șnur rigid sau altceva de felul acesta pe marginea juponului, acesta va îndepărta de corp doar poalele rochiei, făcând-o să arate nepotrivit atunci când cea care o poartă se așază pe scaun sau când se apleacă.1M 522.1

Nimeni nu trebuie să se teamă că voi face din reforma în îmbrăcăminte unul dintre subiectele mele principale, atunci când călătorim din loc în loc. Cei care m-au ascultat vorbind pe această temă trebuie să acționeze pe baza luminii care le-a fost dată deja. Eu mi-am făcut datoria; mi-am dat mărturia, iar cei care m-au auzit și au citit ceea ce am scris trebuie ca acum să-și asume responsabilitatea de a primi sau de a respinge lumina dată. Dacă aleg să fie niște ascultători uituci și nu niște împlinitori cu fapta, o fac pe propriul risc și vor da socoteală înaintea lui Dumnezeu pentru calea pe care au ales-o. Eu spun foarte clar ceea ce am de spus. Nu voi ruga pe nimeni și nici nu voi condamna pe nimeni. Nu aceasta este lucrarea care mi-a fost desemnată. Dumnezeu îi cunoaște pe copiii Săi smeriți, binevoitori și ascultători și îi va răsplăti după credincioșia cu care au împlinit voia Sa. Pentru multe surori, reforma în îmbrăcăminte este prea simplă, prea modestă ca să fie adoptată. Ele nu pot să înalțe crucea. Dumnezeu lucrează prin mijloace simple pentru a-i separa și deosebi pe copiii Săi de lume; dar unii s-au îndepărtat atât de mult de simplitatea lucrării și de căile lui Dumnezeu, încât sunt mai presus de lucrare, nu cuprinși în ea.1M 522.2

Mi-a fost atrasă atenția asupra pasajului din Numeri 15,38-41: „Vorbește-le copiilor lui Israel și spune-le să-și facă, din neam în neam, un ciucure la colțurile veșmintelor lor și să pună un fir albastru peste ciucurele acesta din colțurile veșmintelor. Când veți avea ciucurele acesta, să vă uitați la el și să vă aduceți aminte de toate poruncile Domnului, ca să le împliniți și să nu urmați după poftele inimilor voastre și după poftele ochilor voștri, ca să vă lăsați târâți la curvie. Să vă aduceți astfel aminte de poruncile Mele, să le împliniți, și să fiți sfinți pentru Dumnezeul vostru. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care v-am scos din țara Egiptului, ca să fiu Dumnezeul vostru”. Aici, Dumnezeu poruncește clar o îmbrăcăminte foarte simplă pentru copiii lui Israel, cu scopul de a-i deosebi de popoarele idolatre din jurul lor. Atunci când aveau să privească la îmbrăcămintea lor deosebită, aveau să-și aducă aminte că ei sunt poporul care păzește poruncile lui Dumnezeu și că El lucrase în mod minunat ca să-i scoată din robia egipteană pentru a-I sluji Lui, pentru a fi poporul Lui sfânt. Ei nu trebuiau să slujească propriilor dorințe sau să imite popoarele idolatre din jurul lor, ci să rămână un popor distinct, deosebit, astfel încât toți aceia care îi vedeau să spună: Aceștia sunt cei pe care Dumnezeu i-a scos din țara Egiptului, care țin legea Celor Zece Porunci. Un israelit era recunoscut imediat ce era văzut, deoarece Dumnezeu, prin mijloace simple, îl făcea deosebit, ca fiind al Lui.1M 523.1

Porunca dată de Dumnezeu copiilor lui Israel, de a pune un fir albastru pe veșmintele lor, nu urma să aibă o influență directă asupra sănătății, ci doar aceea că Dumnezeu avea să-i binecuvânteze prin ascultare, iar firul avea să le păstreze în memorie cerințele înalte ale lui Iehova și să-i împiedice, astfel, să se amestece cu alte popoare, participând alături de acestea la ospețele și la bețiile lor, unde se consumau carne de porc și alte alimente dăunătoare sănătății. Dumnezeu dorește ca poporul Său să adopte reforma în îmbrăcăminte nu numai pentru a-l deosebi de lume ca „popor al Său deosebit”, ci și pentru că o reformă în îmbrăcăminte este esențială pentru sănătatea fizică și mintală. În mare măsură, cei care sunt poporul lui Dumnezeu și-au pierdut caracterul deosebit și au început treptat să se ia după cei din lume și să se amestece cu ei, până când, în multe privințe, au ajuns asemenea lor. Lucrul acesta nu-I place lui Dumnezeu. El îi îndeamnă, așa cum i-a îndemnat pe copiii lui Israel din vechime, să iasă din lume și să abandoneze practicile idolatre, să nu se lase conduși de inima lor (deoarece este nesfințită) sau de ochii lor, care i-au făcut să se îndepărteze de Dumnezeu și să se alăture lumii.1M 523.2

Trebuie să se întâmple ceva care să slăbească legătura dintre poporul lui Dumnezeu și lume. Rochia de reformă este simplă și sănătoasă, dar, cu toate acestea, există o cruce de purtat odată cu ea. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru cruce și mă plec cu bucurie să o iau asupra mea. Noi ne-am unit atât de mult cu lumea, încât am pierdut din vedere crucea și nu suferim de dragul lui Hristos.1M 524.1

Nu ar trebui să ne dorim să inventăm ceva doar ca să avem o cruce de purtat; dar dacă Dumnezeu ne dă o cruce, trebuie să o purtăm cu bucurie. Prin acceptarea crucii, noi ne deosebim de lume, care nu ne iubește, ci râde de caracterul nostru deosebit. Domnul Hristos a fost urât de lume, pentru că nu era din lume. Se pot aștepta urmașii Săi să fie tratați mai bine decât a fost tratat Învățătorul lor? Dacă trecem prin viață fără să primim critici sau să întâmpinăm împotrivire din partea lumii, ar trebui să ne alarmăm, deoarece conformarea noastră cu lumea ne face să ne asemănăm atât de mult cu ea, încât nu mai există nimic prin care să îi stârnim invidia sau răutatea; nu există acea confruntare dintre două spirite opuse. Lumea disprețuiește crucea: „Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării: dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 1,18). „În ce mă privește, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită față de mine și eu față de lume!” (Galateni 6,14)1M 524.2