Soțiile pastorilor

Am văzut soțiile pastorilor. Unele dintre ele nu le sunt de niciun folos soților lor, deși susțin solia celui de-al treilea înger. Ele sunt preocupate mai mult de propriile dorințe și plăceri, decât de voia lui Dumnezeu sau de modul în care ar putea să susțină brațele soților lor, prin rugăciuni înălțate cu credință și printr-o purtare atentă. Mi-a fost arătat că unele dintre ele sunt atât de îndărătnice și de egoiste, încât Satana le folosește ca instrumente ale lui și lucrează prin ele ca să distrugă influența și utilitatea soților lor. Ele își iau libertatea să se plângă și să murmure, atunci când trec prin dificultăți. Uită de suferințele pe care le-au îndurat creștinii din vechime de dragul adevărului și consideră că ele trebuie să-și aibă dorințele lor și drumul lor și să-și urmeze propria voință. Uită de suferințele îndurate de Isus, Învățătorul lor. Uită de Omul Durerii, care a fost obișnuit cu suferința — de Cel care nu a avut unde să-Și plece capul. Nu vor să-și aducă aminte de fruntea sfântă, străpunsă de o coroană de spini. Uită de Cel care, purtându-Și singur crucea pe Calvar, a căzut epuizat sub povara ei. Nu doar povara crucii de lemn, ci și povara păcatelor lumii a fost asupra Lui. Ele uită de piroanele bătute cu cruzime în mâinile și în picioarele Lui delicate și de strigătul Lui sfâșietor, de moarte: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” După toată această suferință îndurată pentru ele, acestea refuză cu încăpățânare să sufere de dragul lui Hristos.1M 139.1

Am văzut că aceste persoane se amăgesc singure. Ele nu au nicio contribuție în cadrul lucrării. Au parte de adevăr, dar adevărul nu are parte de ele. Când adevărul, solemnul și importantul adevăr, va avea influență asupra lor, eul va muri; atunci, cuvintele lor nu vor mai fi: „Voi merge acolo, nu voi sta aici”, ci întrebarea care le va frământa va fi: „Unde dorește Dumnezeu să merg? Unde pot să-L onorez cel mai mult și unde eforturile noastre unite pot face cel mai mult bine?” Voința lor se va cufunda în voința lui Dumnezeu. Încăpățânarea și lipsa de consacrare de care dau dovadă unele soții de pastor vor fi un motiv de poticnire pentru cei păcătoși; sângele unor suflete va fi pe veșmintele lor. Unii pastori au dat o mărturie puternică în ceea ce privește datoria și greșelile bisericii; dar aceasta nu a avut efectul așteptat, deoarece tocmai partenerele lor de viață aveau nevoie de acea mărturie directă și mustrarea s-a întors asupra lor cu o mare greutate. Ei s-au lăsat influențați și trași în jos de soțiile lor, care le-au afectat judecata înțeleaptă, astfel că eficiența și influența lor s-au pierdut; ei și-au pierdut speranța și sunt descurajați, dar nu își dau seama care este adevărata sursă a necazului lor. Aceasta se află chiar în casa lor.1M 140.1

Aceste surori au o legătură strânsă cu lucrarea lui Dumnezeu, din moment ce El i-a chemat pe soții lor să predice adevărul prezent. Dacă au fost cu adevărat chemați de Dumnezeu, acești slujitori vor simți importanța adevărului. Ei stau între cei vii și cei morți și trebuie să vegheze asupra sufletelor, pentru că vor da socoteală. Solemnă este chemarea lor, iar soțiile lor pot fi o mare binecuvântare sau un mare blestem pentru ei. Ele îi pot încuraja, atunci când sunt descurajați; îi pot mângâia, atunci când sunt abătuți și îi pot îndemna să privească în sus și să se încreadă cu totul în Dumnezeu, atunci când credința li se clatină. Sau, dimpotrivă, pot să privească la partea întunecată a lucrurilor, să considere că trec prin greutăți, neavând credință în Dumnezeu, vorbindu-le soților lor despre necazurile și despre necredința lor, cultivând un spirit de nemulțumire și de cârtire și fiind pentru ei o povară grea sau chiar un blestem.1M 140.2

Am văzut că soțiile pastorilor trebuie să-și ajute soții în lucrul lor și să fie atente și exigente în ceea ce privește influența pe care o exercită, deoarece sunt privite cu atenție și de la ele se așteaptă mai mult decât de la ceilalți. Modul în care se îmbracă trebuie să fie un exemplu. Viața lor, vorbirea lor trebuie să fie un exemplu, răspândind o mireasmă de viață, și nu una de moarte. Mi-a fost arătat că ele trebuie să se poarte cu umilință și cu blândețe, dar în mod demn, fără să se angajeze în conversații cu privire la lucruri care nu îndreaptă mintea spre cer. Întrebarea care să le preocupe trebuie să fie: „Cum pot să îmi salvez propriul suflet și să fiu un mijloc de salvare și pentru ceilalți?” Mi-a fost arătat că, în această privință, Dumnezeu nu acceptă nicio lucrare făcută cu inima împărțită. El vrea o implicare cu toată inima și cu tot interesul; altfel, nu acceptă nimic. Influența lor vorbește hotărât, inconfundabil, fie în favoarea adevărului, fie împotriva lui. Ele fie adună împreună cu Isus, fie risipesc. O soție nesfințită este cel mai mare blestem pe care îl poate avea un pastor. Acei servi ai lui Dumnezeu care au fost și încă sunt în această situație nefericită, de a avea o astfel de influență distrugătoare în propriul cămin, trebuie să se roage și să vegheze îndoit, să ia o poziție fermă și hotărâtă și să nu lase ca această negură să îi doboare. Ei trebuie să se prindă tot mai strâns de Dumnezeu, să fie fermi și hotărâți, să-și conducă bine familia și să trăiască astfel, încât să poată avea parte de aprobarea lui Dumnezeu și de ocrotirea îngerilor. Dar dacă ei cedează dorințelor soțiilor lor neconsacrate, dezaprobarea lui Dumnezeu va fi atrasă asupra casei lor. Chivotul lui Dumnezeu nu poate să rămână în casa aceea, deoarece ei le îngăduie și le susțin în păcatele lor.1M 141.1

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu gelos. Este un lucru îngrozitor să te joci cu El. În vechime, Acan a poftit o placă de aur și o manta babiloniană și le-a ascuns, și tot Israelul a suferit, a trebuit să fugă din fața dușmanilor lui. Și când Iosua a întrebat care era cauza acelei înfrângeri, Domnul a spus: „Scoală-te, sfințește poporul. Spune-le: Sfințiți-vă pentru mâine. Căci așa zice Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘În mijlocul tău este un lucru dat spre nimicire, Israele; nu vei putea să ții piept vrăjmașilor tăi, până nu veți scoate lucrul dat spre nimicire din mijlocul vostru’”. Acan păcătuise și Dumnezeu l-a nimicit pe el și toată casa lui, cu tot ce avea, și a îndepărtat blestemul de la Israel.1M 142.1

Mi-a fost arătat că Israelul lui Dumnezeu trebuie să se ridice și să-și înnoiască puterea în Dumnezeu, înnoindu-și și păzind legământul încheiat cu El. Lăcomia, egoismul, iubirea de bani și iubirea de lume — toate se găsesc în rândurile păzitorilor Sabatului. Aceste rele distrug spiritul de sacrificiu în mijlocul poporului lui Dumnezeu. Cei care nutresc această lăcomie în inima lor nu sunt conștienți de ea. Lăcomia a câștigat stăpânire asupra lor în mod imperceptibil și, dacă nu este smulsă din rădăcină, nimicirea lor va fi la fel de sigură precum cea a lui Acan. Mulți au luat jertfa de pe altarul lui Dumnezeu. Ei iubesc lumea, iubesc câștigul și bogăția ei, și, dacă nu se produce în ei o schimbare radicală, vor pieri împreună cu lumea. Dumnezeu le-a împrumutat mijloace materiale; acestea nu sunt ale lor, ci Dumnezeu i-a făcut administratori peste ele. De aceea ei consideră că acestea le aparțin și își fac din ele comori. Dar, vai, cât de repede, când mâna plină de generozitate a lui Dumnezeu se va îndepărta de la ei, totul le va fi luat într-o clipă! Trebuie să existe dispoziția de a face sacrificii pentru Dumnezeu, acea tăgăduire de sine de dragul adevărului. O, cât de slab și de fragil este omul! Cât de plăpând este brațul lui! Am văzut că, în curând, trufia omului va fi doborâtă la pământ și mândria lui va fi umilită. Regi și nobili, bogați și săraci, toți deopotrivă se vor pleca și plăgile nimicitoare ale lui Dumnezeu vor cădea peste ei.1M 142.2