Asemănarea cu lumea

Mi-a fost arătată asemănarea cu lumea a unora care susțineau că sunt păzitori ai Sabatului. Vai, am văzut că aceasta este o dezonoare pentru numele pe care și-l atribuie și pentru cauza lui Dumnezeu. Ei își dezmint mărturisirea de credință. Ei cred că nu sunt ca lumea, dar se aseamănă atât de mult cu ea în ceea ce privește îmbrăcămintea, conversațiile și faptele, încât nu există nicio deosebire. I-am văzut pe aceștia împodobindu-și bietele trupuri muritoare, care în orice moment pot fi atinse de degetul lui Dumnezeu și întinse pe patul de suferință. Vai, și atunci când li se apropie ultima clipă, când sunt cuprinși de chinul morții, marea întrebare este: „Sunt eu pregătit să mor? Sunt pregătit să mă înfățișez înaintea lui Dumnezeu la judecată și viața mea să fie analizată?” Întrebați-i atunci ce valoare are împodobirea trupului și dacă simt ce înseamnă să fii pregătit ca să te înfățișezi înaintea lui Dumnezeu, și vă vor spune că, dacă ar putea să dea timpul înapoi și să trăiască din nou trecutul, și-ar schimba viața, s-ar feri de nebunia lumii, de deșertăciunea și de mândria ei, și-ar îmbrăca trupul în veșminte modeste și ar fi un exemplu pentru toți cei din jurul lor. Ar trăi spre slava lui Dumnezeu.1M 133.1

De ce este atât de greu să duci o viață umilă, de tăgăduire de sine? Deoarece aceia care se declară creștini nu au murit față de lume. Este ușor să trăim astfel după ce am murit. Dar mulți încă tânjesc după prazul și ceapa din Egipt. Ei sunt înclinați să se îmbrace și să se poarte cât mai mult posibil asemenea lumii și totuși să meargă în cer. Unii ca aceștia urmează o altă cale într-acolo. Ei nu intră pe poarta cea strâmtă și nu urmează pe calea cea îngustă.1M 133.2

Mi-a fost arătat grupul celor prezenți la Conferință. Îngerul a spus: „Unii vor ajunge hrană pentru viermi , alții vor suferi cele șapte plăgi finale, în timp ce unii vor trăi și vor rămâne pe pământ și vor fi luați la venirea lui Isus”.1M 134.1

Solemne au fost aceste cuvinte, rostite de înger. L-am întrebat de ce atât de puțini erau interesați de binele lor veșnic, de ce atât de puțini se pregăteau pentru ultima clipă. El mi-a spus: „Pământul îi atrage, comorile lui li se par a avea valoare”. Găsesc suficiente lucruri cu care să-și încarce mintea și nu au timp să se pregătească pentru cer. Satana este mereu gata să-i cufunde tot mai adânc în greutăți; îndată ce vreo îngrijorare sau vreo neclaritate este îndepărtată din minte, el le trezește o dorință nesfântă după mai multe dintre lucrurile acestui pământ și, astfel, timpul lor trece și, când este prea târziu, își dau și ei seama că nu au câștigat nimic de valoare. Au alergat după himere și au pierdut viața veșnică. Unii ca aceștia nu vor avea nicio scuză.1M 134.2

Mulți se îmbracă asemenea lumii ca să aibă o influență. Dar, prin aceasta, ei fac o greșeală tristă și fatală. Dacă vor să aibă o influență adevărată, mântuitoare, să trăiască potrivit mărturisirii lor de credință, să-și arate credința prin faptele lor neprihănite și să facă să se vadă clar deosebirea dintre creștin și lume. Am văzut că, prin cuvintele lor, prin modul de a se îmbrăca și prin faptele lor ei trebuie să vorbească în favoarea lui Dumnezeu. Atunci, o influență sfântă se va revărsa asupra tuturor și toți vor cunoaște că ei au fost cu Isus. Cei necredincioși vor vedea că adevărul pe care îl mărturisim are o influență sfântă și că încrederea în venirea lui Hristos afectează caracterul omului. Dacă cineva vrea ca influența lui să vorbească în favoarea adevărului, să trăiască acest adevăr și să imite, astfel, Modelul cel umil.1M 134.3

Am văzut că Dumnezeu urăște mândria, că toți cei mândri și toți cei ce fac răul vor fi ca miriștea și că ziua care vine îi va arde. Am văzut că solia celui de-al treilea înger trebuie să lucreze precum aluatul în multe inimi care susțin că o cred și să le îndepărteze mândria, egoismul, lăcomia și iubirea de lume.1M 134.4

Isus vine; va găsi El un popor care se aseamănă lumii? Îi va recunoaște El pe acești oameni ca fiind poporul Său, pe care Și l-a curățit pentru Sine Însuși? O, nu. Nimeni, în afară de cei curați și sfinți, nu va fi recunoscut ca fiind al Său. Cei care au fost curățați și albiți prin suferință și care s-au păstrat separați, neîntinați de lume, aceștia vor fi ai Săi.1M 135.1

Când am văzut îngrozitorul fapt că poporul lui Dumnezeu se asemăna cu lumea, fără ca între cei care susțin că sunt ucenicii blândului și smeritului Isus și cei necredincioși să existe vreo altă deosebire, în afară de numele pe care îl poartă, sufletul meu a simțit un chin profund. Am văzut că Isus a fost rănit și dezonorat în fața tuturor. Văzând, cu tristețe, că cei care mărturisesc că sunt poporul lui Dumnezeu iubesc lumea, se fac părtași spiritului ei și îi urmează moda, îngerul a spus: „Îndepărtați-vă de ea! Îndepărtați-vă! Pentru ca partea voastră să nu fie afară din cetate, împreună cu cei fățarnici și cu necredincioșii. Mărturisirea voastră de credință vă va aduce mai multă suferință și pedeapsa voastră va fi mai mare, pentru că ați cunoscut voia Lui, dar nu ați împlinit-o”.1M 135.2

Cei care pretind a crede solia celui de-al treilea înger aduc adeseori prejudicii cauzei lui Dumnezeu prin ușurătatea lor, prin glumele și lipsa lor de seriozitate. Mi s-a arătat că răul acesta este prezent pretutindeni în rândurile noastre. Ar trebui să existe umilință înaintea Domnului; Israelul lui Dumnezeu trebuie să-și sfâșie inima, nu hainele. Simplitatea copilărească este rareori văzută; se ține seama mai mult de aprobarea oamenilor, decât de dezaprobarea lui Dumnezeu. Îngerul a spus: „Puneți-vă inima în rânduială, ca să nu fiți chemați la judecată și fragilul fir al vieții să vi se curme, iar voi să coborâți în mormânt nepregătiți pentru judecată. Sau, în cazul în care nu veți fi culcați în mormânt, dacă nu vă împăcați cât mai curând cu Dumnezeu și nu vă despărțiți de lume, inima voastră se va împietri și mai mult și vă veți bizui pe un sprijin fals, pe o așa-zisă pregătire, și vă veți descoperi greșeala prea târziu ca să vă mai asigurați o speranță bine întemeiată”.1M 135.3

Am văzut că unii dintre cei care pretind că sunt păzitori ai Sabatului petrec ore întregi, care sunt mai rău decât irosite, în a studia moda, pentru a-și împodobi bietul trup muritor. Când vă străduiți să arătați ca lumea, cât mai frumos cu putință, aduceți-vă aminte că același trup, în numai câteva zile, poate să ajungă hrană pentru viermi. Și, în timp ce vă preocupați să îl împodobiți după gustul vostru și să plăceți ochiului, sunteți pe moarte din punct de vedere spiritual. Dumnezeu urăște mândria voastră deșartă, nelegiuită, și vă consideră niște morminte văruite, pline pe dinăuntru de putreziciune și de necurății.1M 136.1

Mamele dau un exemplu de mândrie copiilor lor și, în felul acesta, seamănă o sămânță care va răsări și va aduce roade. Secerișul va fi îmbelșugat și sigur. Ceea ce seamănă, aceea vor secera. Recolta nu va întârzia. Am văzut, părinților, că vă este mai ușor să îi învățați pe copiii voștri lecția mândriei, decât lecția umilinței. Satana și îngerii lui stau chiar lângă voi, ca să facă astfel încât faptele voastre sau cuvintele pe care li le adresați să aibă succes în a-i încuraja să se îmbrace în așa fel, încât, în mândria lor, să se amestece cu cei care nu sunt sfinți. O, părinților, chiar voi sădiți în inima voastră un spin, pe care îl veți simți adesea cu multă durere. Când veți dori să ștergeți această lecție tristă pe care le-ați dat-o copiilor voștri, veți descoperi că este foarte greu. Vă va fi imposibil să faceți acest lucru. Veți putea să le refuzați acele lucruri care le satisfac mândria, dar aceasta va continua să trăiască în inimă, tânjind să fie satisfăcută; și nimic nu poate ucide această mândrie, în afară de Duhul lui Dumnezeu, care acționează repede și este plin de putere. Când Acesta Își găsește drum spre inimă, va lucra asemenea aluatului și va smulge mândria din rădăcină.1M 136.2

Am văzut că atât tinerii, cât și bătrânii neglijează Biblia. Ei nu fac din această carte obiectul lor de studiu și regula lor de viață, așa cum ar trebui. În special cei tineri se fac vinovați de această neglijență. Majoritatea sunt gata și își găsesc timp din belșug să citească aproape orice altă carte. Dar Cuvântul care îndreaptă către viață, către viața veșnică, nu este cercetat și studiat zilnic. Această carte prețioasă, importantă, care îi va judeca în ziua cea de pe urmă, aproape că nu este studiată deloc. Povești fără valoare sunt citite cu atenție, în timp ce Biblia este neglijată. Vine o zi, o zi de negură și de întuneric mare, când toți vor dori să fi cunoscut adevărurile clare și simple ale Cuvântului lui Dumnezeu, ca să poată avea, în umilință, și totuși cu hotărâre, un fundament pentru speranța lor. Mi s-a arătat că, prin acest fundament al speranței, ei trebuie să-și întărească sufletul pentru teribila luptă care îi așteaptă. Fără el, nu vor fi pregătiți și nu vor putea rămâne neclintiți și hotărâți.1M 136.3

Părinții ar face mai bine să ardă poveștile și romanele care le intră în casă. Le-ar face un mare bine copiilor. Încurajați-i să citească aceste cărți de povești și va fi ca și când i-ați lăsa să fie cuprinși de o vrajă. Aceasta le va rătăci și otrăvi mintea. Părinților, am văzut că, dacă nu vă treziți și nu vegheați pentru binele veșnic al copiilor voștri, aceștia vor fi cu siguranță pierduți, din cauza neglijenței voastre. Iar posibilitatea ca acești părinți necredincioși să fie ei înșiși salvați este foarte mică. Părinții trebuie să dea un exemplu. Ei trebuie să exercite în familiile lor o influență sfântă. Trebuie să se îmbrace cu modestie, diferit de lumea din jurul lor. Dacă țin la interesele veșnice ale copiilor lor, ei trebuie să mustre mândria în aceștia, să o mustre cu credincioșie și să nu o încurajeze nici prin cuvânt și nici prin faptă. O, ce mândrie mi-a fost arătată în cei care susțin că sunt poporul lui Dumnezeu! A crescut cu fiecare an, până când, acum este imposibil să îi deosebești pe cei care se declară așteptători păzitori ai Sabatului de toată lumea din jurul lor. Am văzut că această mândrie trebuie smulsă din familiile noastre.1M 137.1

Se cheltuie foarte mult pe panglici și pe dantele pentru bonete, pe gulere și pe alte articole inutile, pentru împodobirea trupului, în timp ce Isus, Împăratul slavei, care Și-a dat viața ca să ne răscumpere, a purtat o coroană de spini. Astfel a fost împodobit capul sfânt al Învățătorului nostru. El a fost „om al durerii și obișnuit cu suferința”. „El a fost străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El și prin rănile Lui suntem tămăduiți.” Și totuși, chiar aceia care pretind că au fost spălați prin sângele lui Isus, care a curs pentru ei, își îmbracă și își împodobesc bietele trupuri muritoare și îndrăznesc să susțină că sunt urmași ai Modelului sfânt și umil, care S-a tăgăduit pe Sine. O, dacă ar putea toți să vadă acest lucru așa cum îl vede Dumnezeu și cum mi-a fost arătat mie! Mi s-a părut prea greu să îndur chinul sufletesc pe care l-am simțit când l-am văzut! Îngerul a spus: „Cei care alcătuiesc poporul lui Dumnezeu sunt deosebiți; pe aceștia El Și-i curăță pentru Sine”. Am văzut că înfățișarea exterioară este un indiciu pentru ceea ce se află în inimă. Când în exterior atârnă panglici, gulere și tot felul de lucruri inutile, aceasta arată clar că în inimă este iubirea pentru toate aceste lucruri; dacă nu se curăță de întinarea lor, aceste persoane nu-L vor putea vedea niciodată pe Dumnezeu, pentru că doar cei cu inima curată Îl vor vedea.1M 138.1

Am văzut că securea trebuie să fie înfiptă la rădăcina copacului. O astfel de mândrie nu trebuie îngăduită în biserică. Aceste lucruri Îl despart pe Dumnezeu de poporul Său, îndepărtează chivotul de la el. Israel doarme, îngăduind în mijlocul lui mândria, moda și asemănarea cu lumea. În fiecare lună, avansează în mândrie, în lăcomie, în egoism și în iubire de lume. Dacă inima lor ar fi influențată de adevăr, atunci ei ar fi morți față de lume și ar lăsa deoparte panglicile, dantelele și gulerele; și, dacă sunt morți, râsul, batjocurile și disprețul celor necredincioși nu-i vor afecta. Ei vor simți o dorință aprinsă să se separe de lume, asemenea Învățătorului lor. Nu vor mai imita mândria ei, moda sau obiceiurile ei. În fața lor va fi mereu nobila țintă de a-L slăvi pe Dumnezeu și de a câștiga moștenirea nepieritoare. Această perspectivă va înăbuși toate pornirile firii pământești. Dumnezeu va avea un popor aparte, deosebit de lume. Și atunci când în cineva se trezește dorința de a imita moda lumii, pe care nu și-o stăpânește imediat, Dumnezeu încetează să-l mai recunoască drept copil al Său. Astfel de oameni sunt copiii lumii și ai întunericului. Ei poftesc după prazul și după ceapa din Egipt, adică doresc să se asemene cu lumea cât mai mult posibil; făcând astfel, cei care pretind că s-au îmbrăcat cu Hristos, în realitate s-au dezbrăcat de El și demonstrează că sunt străini de harul Său și străini de blândul și umilul Isus. Dacă L-ar fi cunoscut, ei s-ar fi purtat într-un chip demn de El.1M 138.2