Prin ce se înșală singuri cei bogați

Unora dintre cei care susțin a crede adevărul le lipsește discernământul și dau greș în a aprecia valoarea morală. Persoanele care se laudă cu credincioșia lor față de cauza lui Dumnezeu și consideră că au ajuns să cunoască tot ceea ce merită să fie cunoscut nu sunt smerite cu inima. Poate că dispun de bani și de proprietăți și lucrul acesta li se pare suficient, ca să le asigure o anumită influență asupra unora; dar aceasta nu-i va înălța cu nimic în fața lui Dumnezeu. Banii au putere și exercită o mare influență. Desăvârșirea caracterului și valoarea morală sunt adeseori trecute cu vederea, dacă îi aparțin unui om sărac. Dar de ce L-ar interesa pe Dumnezeu banii sau proprietățile? Toate turmele și cirezile, de pe mii de dealuri, sunt ale Lui. Lumea întreagă și tot ce este pe ea Îi aparțin. Locuitorii pământului sunt ca lăcustele înaintea Lui. Oamenii și bogățiile nu sunt, pentru El, mai mult decât praful de pe cântar. El nu are în vedere fața omului.1M 535.1

Oamenii bogați privesc adesea la bogățiile lor și spun: Prin înțelepciunea mea am dobândit această avere. Dar cine le-a dat putere să câștige bogății? Dumnezeu le-a dăruit capacitățile pe care le posedă, dar ei, în loc să-I dea Lui slavă, și-o atribuie lor înșiși. El îi va pune la încercare și va doborî în țărână slava lor; le va lua puterea și le va risipi averile. În loc de binecuvântare, vor avea parte de blestem. O faptă rea sau o atitudine de exploatare, o abatere de la calea cea dreaptă nu trebuie să fie tolerată mai mult la cel care are bogății decât la cel care nu are. Toate bogățiile pe care le-au avut vreodată bogații din această lume nu ar avea suficientă valoare, încât să acopere chiar și cel mai mic păcat înaintea lui Dumnezeu; acestea nu vor fi acceptate ca răscumpărare pentru nelegiuire. Pocăința, adevărata umilință, o inimă zdrobită și un duh smerit — doar acestea vor fi primite de Dumnezeu. Și niciun om nu poate avea adevărata umilință înaintea lui Dumnezeu, dacă aceasta nu este manifestată înaintea altora. El nu acceptă nimic mai puțin decât pocăința, mărturisirea păcatelor și părăsirea lor.1M 535.2

Mulți oameni bogați și-au câștigat averile prin tranzacții în care au dat dovadă de lăcomie, din care ei au obținut avantaje profitând de semenii sau de frații lor mai săraci; și tocmai acești oameni se mândresc și se laudă cu iscusința și cu priceperea lor în afaceri. Dar blestemul lui Dumnezeu va cădea asupra oricărui ban dobândit în felul acesta și asupra profitului astfel obținut de mâinile lor. Atunci când mi-au fost arătate aceste lucruri, am înțeles tăria și importanța cuvintelor Mântuitorului nostru: „Este mai ușor să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un bogat în Împărăția lui Dumnezeu”. Cei care posedă abilitatea de a câștiga bani trebuie să vegheze continuu, ca nu cumva spiritul lor de acaparare să îi conducă la a nu mai fi cu totul cinstiți. În felul acesta, mulți cad în ispită, în lăcomie, și primesc mai mult pentru un anumit lucru decât este valoarea reală a acestuia, sacrificând principiile nobile, ale generozității și bunăvoinței, pentru un câștig josnic.1M 536.1

Mi-a fost arătat că mulți dintre cei care pretind că sunt păzitori ai Sabatului iubesc atât de mult lumea și lucrurile care sunt în lume, încât s-au lăsat corupți de spiritul și de influența ei; din caracterele lor a dispărut asemănarea divină și s-au strecurat în locul ei însușiri diabolice, transformându-le, astfel încât să slujească scopurilor lui Satana, să fie instrumente ale nelegiuirii. Apoi, în contrast cu aceștia, mi-au fost arătați oameni harnici, cinstiți și săraci, care sunt mereu gata să-i ajute pe cei care au nevoie de ajutor, care sunt gata mai degrabă să suporte ei dezavantaje din partea fraților lor bogați, decât să manifeste un asemenea spirit de zgârcenie și de lăcomie ca aceștia; oameni care prețuiesc o conștiință curată și corectă, chiar și în lucrurile mici, ca fiind mai de preț decât bogățiile. Ei sunt atât de binevoitori să-i ajute pe alții, atât de dornici să facă tot binele care le stă în putere, încât nu adună bogății; averile lor pământești nu sporesc. Dacă există vreun obiectiv care să facă apel la generozitate, care să necesite bani sau eforturi, ei sunt primii care să fie interesați și să răspundă la apel și, de multe ori, fac mai mult decât le stă în putere și se lipsesc singuri de unele bunuri de care au nevoie, pentru a le putea face bine altora.1M 536.2

Pentru că acești oameni nu se pot lăuda prea mult în privința comorilor pământești, s-ar putea să fie priviți de ceilalți ca fiind lipsiți de pricepere, de judecată și de înțelepciune. Ei pot fi considerați ca lipsiți de o valoare specială și poate că influența lor nu este prețuită de oameni; dar cum îi privește Dumnezeu pe acești oameni sărmani, dar înțelepți? Ei sunt considerați prețioși în ochii Lui și, cu toate că nu-și sporesc comorile pământești, ei își adună în cer o comoară nepieritoare și, făcând astfel, dau dovadă de o înțelepciune cu atât de mult superioară aceleia a așa-zișilor creștini înțelepți, calculați și avari, cu cât divinul, dumnezeiescul, este superior pământescului, firescului și demonicului. Pentru Dumnezeu, cel mai mult prețuiește valoarea morală. Un caracter creștin nepătat de lăcomie, liniștit, blând și umil este mai de preț în ochii Săi decât aurul cel mai pur, chiar și decât aurul din Ofir.1M 537.1

Oamenii bogați trebuie să fie puși la probă mai mult decât au fost puși vreodată. Dacă trec testul și își biruiesc defectele de caracter, dacă, asemenea unor ispravnici credincioși ai lui Hristos, Îi înapoiază lui Dumnezeu ceea ce este al Lui, le vor fi adresate cuvintele: „Bine, rob bun și credincios; ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!”1M 537.2

Apoi, atenția mi-a fost îndreptată asupra parabolei ispravnicului necredincios: „Și Eu vă zic: Faceți-vă prieteni cu ajutorul bogățiilor nedrepte, pentru ca, atunci când veți muri, să vă primească în corturile veșnice. Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios și în cele mari și cine este nedrept în cele mai mici lucruri este nedrept și în cele mari. Deci, dacă n-ați fost credincioși în bogățiile nedrepte, cine vă va încredința adevăratele bogății? Și dacă n-ați fost credincioși în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?”1M 537.3

Dacă oamenii nu Îi înapoiază lui Dumnezeu ceea ce El le-a încredințat pentru a folosi spre slava Sa și, în felul acesta, Îl jefuiesc, vor înregistra o pierdere totală. El le-a împrumutat mijloace pe care ei să le investească în profit, nepierzând nicio ocazie de a face bine, și, în felul acesta, să-și poată aduna o comoară în ceruri. Dar dacă, asemenea omului care a primit un singur talant, îl ascund, de teamă că Dumnezeu va lua ceea ce ei au câștigat prin talantul lor, ei nu vor pierde doar răsplata care îi va fi dată în final ispravnicului credincios, ci și capitalul pe care Dumnezeu li l-a încredințat, ca să lucreze cu el. Pentru că L-au jefuit pe Dumnezeu, ei nici nu și-au adunat o comoară în ceruri și vor pierde și comoara de pe pământ. Ei nu au nici locuință pe pământ, nici un Prieten în ceruri, care să îi primească în locuința veșnică a celor neprihăniți.1M 538.1

Domnul Hristos declară: „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul și va iubi pe celălalt; sau va ține la unul și va nesocoti pe celălalt. Nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona” — nu-I puteți sluji și lui Dumnezeu, și bogățiilor voastre. „Fariseii, de asemenea, care erau iubitori de bani, au auzit aceste lucruri și își băteau joc de El.” Observați cuvintele pe care li le adresează Domnul Hristos: „Voi căutați să vă arătați neprihăniți înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaște inimile: pentru că ceea ce este înălțat între oameni [adică bogățiile dobândite prin exploatare, prin înșelăciune, prin îmbogățire peste măsură, prin fraudă sau pe orice altă cale necinstită] constituie o urâciune în ochii lui Dumnezeu”. Apoi, Domnul Hristos prezintă două personaje: omul bogat, care era îmbrăcat în purpură și în in subțire și ducea o viață de belșug și de lux în fiecare zi, și Lazăr, care trăia într-o sărăcie jalnică, respingător la înfățișare, cerșind cele câteva firimituri pe care bogatul le disprețuia. Mântuitorul arată valoarea pe care o aveau cei doi în ochii Săi. Cu toate că Lazăr se afla într-o stare atât de deplorabilă și de înjositoare, el avea adevărata credință, adevărata valoare morală, pe care Dumnezeu le-a văzut și pe care le considera atât de prețioase, încât l-a luat pe acest sărman și disprețuit suferind și l-a așezat în poziția cea mai înaltă, în timp ce bogatul onorat de oameni și iubitor de confort a fost alungat din prezența lui Dumnezeu și aruncat într-o mizerie și într-o suferință de nedescris. Dumnezeu nu a apreciat bogățiile acestui om bogat, deoarece el nu avea adevărata valoare morală. Caracterul lui era cu totul lipsit de valoare. Bogățiile lui nu l-au recomandat înaintea lui Dumnezeu și nici nu au avut nicio influență în a-i asigura favoarea Sa.1M 538.2

Prin această parabolă, Domnul Hristos voia să-i învețe pe ucenicii Săi să nu judece sau să aprecieze oamenii după bogățiile pe care le dețin sau după onorurile pe care le primesc de la semenii lor. Așa procedau fariseii care, deși aveau bogății și onoruri lumești, erau fără valoare în ochii lui Dumnezeu și, mai mult decât atât, erau disprețuiți și respinși de El, alungați din prezența Lui ca unii care Îi produceau dezgust, deoarece nu aveau valoare morală sau tărie de caracter. Ei erau corupți, păcătoși și respingători în ochii Lui. Săracul, disprețuit de semenii lui și considerat de aceștia dezgustător, avea preț în ochii lui Dumnezeu, deoarece avea tărie morală și valoare, ceea ce îl califica pentru a fi condus în societatea îngerilor curați și sfinți și pentru a fi moștenitor al lui Dumnezeu și împreună moștenitor cu Hristos.1M 539.1

În îndemnul pe care i-l dă, Pavel îl avertizează pe Timotei cu privire la o categorie de oameni care nu prețuiesc cuvintele sănătoase și care apreciază în mod greșit bogățiile: „Dacă-i învață cineva pe oameni o învățătură deosebită și nu se ține de cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Hristos și de învățătura care duce la evlavie, este plin de mândrie și nu știe nimic: ba încă are boala cercetărilor fără rost și a certurilor de cuvinte, din care se nasc pizma, certurile, clevetirile, bănuielile rele, zadarnicele ciocniri de vorbe ale oamenilor stricați la minte, lipsiți de adevăr și care cred că evlavia este un izvor de câștig. Ferește-te de astfel de oameni. Negreșit, evlavia însoțită de mulțumire este un mare câștig. Căci noi n-am adus nimic în lume și nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea. Dacă avem, dar, cu ce să ne hrănim și cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns. Cei ce vor să se îmbogățească, dimpotrivă, cad în ispită, în laț și în multe pofte nesăbuite și vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd și pierzare. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; și unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credință și s-au străpuns singuri cu o mulțime de chinuri. Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri, și caută neprihănirea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea, blândețea. Luptă-te lupta cea bună a credinței; apucă viața veșnică la care ai fost chemat, și pentru care ai făcut acea frumoasă mărturisire înaintea multor martori”. „Îndeamnă-i pe bogații veacului acestuia să nu se îngâmfe, să nu-și pună nădejdea în niște bogății nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belșug, ca să ne bucurăm de ele. Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogați în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alții, așa ca să-și strângă pentru vremea viitoare drept comoară o bună temelie, pentru ca să poată apuca viața veșnică.”1M 539.2

În această epistolă adresată lui Timotei, Pavel vrea să imprime în mintea acestuia nevoia de a da o învățătură prin care să îndepărteze înșelăciunea care îi amăgește atât de ușor pe cei bogați, și anume că, datorită bogățiilor lor, le sunt superiori celor săraci și că, datorită priceperii lor de a dobândi averi, sunt mai presus de ceilalți în ceea ce privește înțelepciunea și judecata — pe scurt, înșelăciunea că bogăția ar însemna evlavie. Aceasta este o amăgire teribilă. Cât de puțini sunt cei care ascultă îndemnul pe care Pavel l-a desemnat pe Timotei să li-l transmită celor bogați! Pavel declară: „Evlavia însoțită de mulțumire este un mare câștig”. Chiar dacă persoanele bogate și-ar dedica întreaga viață doar acestui obiectiv, de a dobândi bogății, totuși, așa cum nu au adus nimic în această lume, nici nu vor lua nimic cu ei din această lume. Acești oameni vor muri și vor lăsa toate aceste lucruri, care i-au costat atâta trudă. Pentru a obține aceste bogății, ei au riscat totul, chiar și interesele lor veșnice, și au pierdut ambele lumi.1M 540.1

Pavel arată ce riscuri își asumă oamenii ca să se îmbogățească. Dar mulți sunt hotărâți să devină bogați; aceasta este principala lor preocupare și, în zelul lor, pierd din vedere considerentele veșnice. Ei sunt orbiți de Satana și ajung să creadă că dorința lor de câștig are la bază niște scopuri nobile; își adorm conștiința, se amăgesc singuri și aleargă mereu, cu lăcomie, după bogății. Unii ca aceștia s-au rătăcit de la credință și s-au străpuns singuri cu o mulțime de chinuri. Ei și-au sacrificat principiile nobile, înalte, renunțând la credința lor de dragul bogățiilor și, dacă nu sunt dezamăgiți în atingerea scopului lor, sunt dezamăgiți în ceea ce privește fericirea pe care credeau că le-o vor aduce bogățiile. Ei sunt tulburați, copleșiți de griji; s-au făcut singuri sclavi ai propriei avariții și și-au obligat familiile la aceeași sclavie, iar rezultatele pe care le culeg sunt „o mulțime de chinuri”. „Îndeamnă-i pe bogații veacului acestuia să nu se îngâmfe și să nu-și pună nădejdea în niște bogății nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belșug, ca să ne bucurăm de ele.” Oamenii nu trebuie să-și strângă bogății și să nu aibă niciun folos din ele, lipsindu-se de confortul vieții și devenind efectiv sclavi, cu scopul de a-și păstra sau de a-și spori comorile pământești.1M 541.1

Apostolul Pavel arată care este singura utilizare corectă a bogățiilor și îi cere lui Timotei să îi îndemne pe cei bogați să facă bine, să fie bogați în fapte bune, darnici, gata să simtă împreună cu alții, pentru că, făcând astfel, își vor strânge drept comoară o bună temelie pentru timpurile care urmează să vină — referindu-se aici la timpul sfârșitului — ca să poată primi viața veșnică. Învățăturile lui Pavel sunt într-o armonie perfectă cu cuvintele Domnului Hristos: „Faceți-vă prieteni cu ajutorul bogățiilor nedrepte, pentru ca atunci când veți muri să vă primească în corturile veșnice”. Evlavia însoțită de mulțumire este un mare câștig. În aceasta constă marele secret al adevăratei fericiri și adevărata prosperitate a sufletului și a trupului.1M 541.2