Încercările bisericii

Următoarea viziune mi-a fost dată în Ulysses, Pennsylvania, pe 6 iulie 1857. Ea se referă la lucruri care s-au petrecut în ______ și în alte locuri din statul New York.1M 166.1

În biserică, printre frații din statul New York, au fost atât de multe încercări cu care Dumnezeu nu a avut nimic de-a face, încât membrii bisericii și-au pierdut puterea și nu știu cum să și-o recapete. Dragostea pentru semeni a dispărut și acum domină un spirit acuzator, de căutare de greșeli. S-a fost considerat a fi o virtute să vânezi în viața celorlalți orice lucru care părea greșit și să faci ca acesta să fie dat pe față, în toată răutatea lui. Acel spirit de compasiune, care conduce la iubire și la milă față de frați, nu a existat. Religia unora a constat în a căuta greșeli la ceilalți, în a urmări tot ceea ce pare a fi greșit, până când sentimentele nobile ale sufletului s-au veștejit. Mintea ar trebui să fie înnobilată, ca să mediteze la realitățile veșnice, la cer, la comorile și la slava lui, și să găsească bucurie și o plăcere sfântă în adevărurile Bibliei. Ar trebui să-i placă să se hrănească mereu cu prețioasele făgăduințe din Cuvântul lui Dumnezeu, să găsească mângâiere în ele și să se înalțe mai presus de lucrurile mărunte și lipsite de valoare, către lucrurile veșnice, care au cu adevărat greutate.1M 166.2

Dar, vai, oamenii și-au folosit mintea într-o direcție cu totul diferită! Să caute paiul în ochiul celorlalți! Adunările bisericii, așa cum s-au ținut, au fost un adevărat blestem pentru mulți dintre cei din New York. Aceste încercări inventate au deschis drum liber bănuielilor. Gelozia a fost alimentată. Exista ură, fără ca ei să știe. Unii au cultivat mentalitatea greșită de a mustra fără iubire, de a-i obliga pe alții să adere la ideile lor cu privire la ce este bine și de a nu cruța, ci de a dărâma zdrobind.1M 166.3

Am văzut că mulți din statul New York au fost atât de preocupați să-i țină pe frații lor pe calea cea dreaptă, încât și-au neglijat propria inimă. Le este atât de teamă că frații lor nu sunt plini de râvnă și nu se pocăiesc, încât uită că ei înșiși au greșeli care trebuie să fie corectate. Ei încearcă să-i îndrepte pe frații lor, în timp ce propria lor inimă este nesfințită. Singura cale ca frații și surorile din New York să se poată ridica este ca fiecare să se ocupe de viața lui, să-și pună în ordine propria inimă. Dacă vezi clar un păcat la un frate, nu te duce să-i spui altcuiva ci, cu dragoste pentru sufletul acelui frate, cu o inimă plină de compasiune, cu o milă sinceră, du-te și spune-i chiar lui ce a greșit și apoi lasă totul în seama lui și a Domnului. Tu ți-ai făcut datoria. Nu ești chemat să dai tu sentința.1M 167.1

Se ajunge prea ușor la a-i ține pe frați din scurt, a-i acuza și a-i ține sub condamnare. S-a manifestat râvnă pentru Dumnezeu, dar nu o râvnă potrivită cu cunoștința pe care am primit-o. Dacă fiecare și-ar pune în ordine propria inimă, atunci când se adună laolaltă, frații ar fi gata să dea mărturie, și aceasta ar veni dintr-un suflet plin, iar oamenii din jur, care nu cred adevărul, ar fi impresionați. Manifestarea Duhului lui Dumnezeu ar spune inimii lor că voi sunteți copiii lui Dumnezeu. Dragostea noastră unul față de celălalt trebuie să fie văzută de toți. Atunci ea va vorbi. Va avea influență.1M 167.2

Am văzut că biserica din New York ar putea să se ridice. Apucați-vă de lucru fiecare, în mod individual; fiți plini de râvnă și pocăiți-vă și, după ce toate relele cunoscute au fost îndreptate, credeți că Dumnezeu vă primește. Nu vă plângeți, ci credeți-L pe Dumnezeu pe cuvânt. Căutați-L cu stăruință și credeți că El vă primește. O parte a acestei lucrări este să credeți. Cel care a promis este credincios. Ridicați-vă prin credință!1M 167.3

În New York și în alte locuri, frații pot să se ridice din starea în care se află și să bea din izvorul mântuirii lui Dumnezeu. Ei pot să acționeze cu înțelepciune și fiecare să aibă o experiență personală în ceea ce privește solia adresată de Martorul Credincios laodiceenilor. Membrii bisericii își dau seama că au căzut, dar nu știu cum să se ridice. Unii dintre ei pot să aibă intenții bune; ei pot chiar să-și mărturisească păcatul; dar eu văd că aceștia sunt priviți cu suspiciune și sunt condamnați pentru un singur cuvânt, până când nu mai au libertate, nu mai au mântuire. Ei nu îndrăznesc să dea glas sentimentelor sincere ale inimii, pentru că sunt priviți cu suspiciune. Dumnezeu dorește ca cei din poporul Său să se teamă de El și să aibă încredere unul în celălalt.1M 167.4

Am văzut că mulți au profitat de ceea ce a descoperit Dumnezeu cu privire la păcatele și greșelile altora. Ei au interpretat într-un mod exagerat ceea ce a fost arătat în viziune, accentuând semnificația extremă a acesteia, până când au ajuns să slăbească încrederea multora în ceea ce a arătat Dumnezeu și, în același timp, să descurajeze și să demoralizeze biserica. Frații ar trebui să manifeste o duioasă compasiune unul față de altul. Să trateze cu delicatețe sentimentele celorlalți. Este o lucrare cât se poate de sensibilă și de importantă să știi cum să te atingi de greșelile altcuiva. Un frate ar trebui să facă acest lucru cu cea mai adâncă umilință, ținând seama de propria lui slăbiciune, ca să nu fie el însuși ispitit.1M 168.1

Am văzut marele sacrificiu pe care l-a făcut Isus ca să-l răscumpere pe om. El nu Și-a considerat viața prea prețioasă ca să o sacrifice. Isus a spus: „Să vă iubiți unii pe alții cum v-am iubit Eu”. Simțiți voi, atunci când un frate greșește, că ați putea să vă dați viața pentru a-l salva? Dacă simțiți astfel, atunci puteți să vă apropiați de el și îi puteți influența inima; sunteți chiar persoana potrivită ca să îi facă o vizită acelui frate. Dar este de plâns faptul că mulți dintre cei care susțin că sunt frați nu sunt dispuși să sacrifice nici măcar o părere sau o idee personală, ca să salveze un frate. Există prea puțină dragoste pentru ceilalți. Se manifestă un spirit egoist.1M 168.2

Descurajarea i-a cuprins pe cei din biserică. Ei iubesc lumea, își iubesc fermele, cirezile de vite etc. Acum, Isus îi cheamă să se elibereze de aceste lucruri, să-și adune comori în cer, să cumpere aur, haine albe și alifie pentru ochi. Acestea sunt comorile cu adevărat prețioase. Ele îi vor conferi celui care le deține dreptul de a intra în Împărăția lui Dumnezeu.1M 168.3

Cei care fac parte din poporul lui Dumnezeu trebuie să acționeze cu înțelepciune. Ei nu trebuie să fie mulțumiți până când fiecare păcat nu este mărturisit; atunci, este privilegiul și datoria lor să creadă că Isus îi primește. Ei nu trebuie să aștepte ca alții să străpungă întunericul și să obțină biruința de care ei să se bucure apoi. O astfel de bucurie va dura doar până la sfârșitul acelei întâlniri. Dar lui Dumnezeu trebuie să I se slujească din principiu, nu pe baza sentimentelor. Dimineața și seara, străduiți-vă să obțineți biruința pentru voi înșivă în propria familie. Nu lăsați ca munca de fiecare zi să vă împiedice de la aceasta. Luați-vă timp să vă rugați și, când vă rugați, credeți că Dumnezeu vă ascultă. Împletiți în rugăciunile voastre credința. S-ar putea să nu simțiți întotdeauna răspunsul imediat, dar în aceste ocazii credința vă este pusă la probă. Sunteți încercați pentru a se vedea dacă vă veți încrede în Dumnezeu, dacă aveți o credință vie și statornică. „Cel ce v-a chemat este credincios și va face lucrul acesta.” Umblați pe cărarea cea îngustă a credinței. Aveți încredere în toate făgăduințele Domnului. Încredeți-vă în Dumnezeu, atunci când treceți prin întuneric. Acesta este timpul când trebuie să dovediți că aveți credință. Dar, de multe ori, vă lăsați conduși de sentimente. Atunci când nu vă simțiți mângâiați de Duhul lui Dumnezeu, căutați merite în voi înșivă și cădeți în disperare, dacă nu le găsiți. Nu vă încredeți suficient în Isus, în Isus cel prețios. Nu lăsați totul, da, chiar totul, pe seama meritelor Lui. Nici măcar cel mai mare bine pe care îl puteți face voi nu merită favoarea lui Dumnezeu. Doar meritele lui Isus vă vor mântui, doar sângele Lui vă va curăți. Dar și voi trebuie să faceți eforturi. Trebuie să faceți ceea ce vă stă în putere în dreptul vostru. Fiți plini de râvnă și pocăiți-vă, apoi credeți.1M 169.1

Nu confundați credința cu sentimentul. Ele sunt lucruri diferite. Trebuie să ne exercităm credința. Trebuie să o punem la lucru, permanent. Credeți, credeți! Prindeți binecuvântarea prin credință, și aceasta va fi a voastră. Sentimentele voastre nu au nimic de-a face cu această credință. Când credința aduce binecuvântarea în inima voastră și vă bucurați de această binecuvântare, atunci nu mai este vorba despre credință, ci despre sentiment.1M 169.2

Cei care sunt poporul lui Dumnezeu din New York trebuie să se ridice cu hotărâre, să iasă din întuneric și să lase ca lumina lor să lumineze. Acum, ei stau în calea lucrării lui Dumnezeu. Trebuie să lase ca solia îngerului al treilea să-și facă lucrarea asupra inimii lor. Fraților, Dumnezeu este dezonorat de rugăciunile voastre lungi și lipsite de credință. Îndepărtați-vă privirea de la nevrednicia proprie și înălțați-o spre Isus! Vorbiți despre credință și veți avea credință, lumină și iubire, pace și bucurie în Duhul Sfânt!1M 170.1