Numărul 10—Mărturie Pentru Biserică

Pericole pentru cei tineri

Pe 6 iunie 1863, mi-au fost arătate câteva dintre pericolele care îi pândesc pe cei tineri. Satana le controlează mintea și le abate pe căi greșite pașii lipsiți de experiență. Ei nu îi cunosc planurile; de aceea, în aceste timpuri pline de pericole, părinții trebuie să fie atenți și să lucreze cu perseverență și sârguință, pentru a respinge orice tentativă din partea vrăjmașului. Ei trebuie să-i învețe pe copiii lor la plecare și la venire, când se ridică și când se așază, cuvânt cu cuvânt, precept cu precept, puțin aici, puțin dincolo.1M 390.1

Lucrarea mamei începe din fragedă pruncie. Ea trebuie să supună voința și temperamentul copilului ei și să-l învețe să asculte. Pe măsură ce copilul crește, nu slăbiți mâna. Fiecare mamă trebuie să-și ia timp să stea de vorbă cu copiii ei și să le explice, să le corecteze greșelile și să-i învețe cu răbdare calea cea dreaptă. Părinții creștini trebuie să știe că ei îi învață și îi pregătesc pe copiii lor să devină copii ai lui Dumnezeu. Întreaga experiență religioasă a copiilor este influențată de îndrumările date și de caracterul format în copilărie. Dacă voința nu este supusă atunci și făcută să asculte de voința părinților, pentru ei va fi greu să învețe această lecție peste ani. Ce luptă grea, ce efort, să faci să se supună cerințelor lui Dumnezeu o voință care nu a fost niciodată obișnuită să se supună! Părinții care neglijează această lucrare importantă fac o mare greșeală și păcătuiesc împotriva sărmanilor lor copii și împotriva lui Dumnezeu.1M 390.2

Copiii care se află sub o strictă disciplină vor avea, din când în când, sentimente de nemulțumire. Atunci când li se impun restricții, ei devin nerăbdători și vor să-și urmeze propria cale, să vină și să plece când le place. În special între zece și optsprezece ani, ei vor considera adesea că nu este nimic rău să meargă la picnicuri sau la alte întâlniri ale tinerilor; cu toate acestea, părinții lor, care au experiență, văd pericolul care există. Ei cunosc temperamentul specific al copiilor lor și știu ce influență vor avea aceste lucruri asupra minții lor și, din dorința de a-i vedea mântuiți, îi rețin de la astfel de distracții și amuzamente. Atunci când acești copii hotărăsc singuri să lase plăcerile lumii și să devină ucenici ai lui Hristos, ce povară este luată de pe inima părinților grijulii și credincioși! Ei se află de-abia la începutul luptei serioase împotriva păcatului, a mândriei, a pasiunilor nestăpânite, a invidiei, a geloziei, a urii și a tuturor relelor unei inimi firești. Iar părinții trebuie să vegheze asupra copiilor lor și să-i sfătuiască, să hotărască pentru ei și să le arate că, dacă nu ascultă cu bucurie și de bunăvoie de părinții lor, ei nu vor asculta de bunăvoie nici de Dumnezeu și, de aceea, va fi imposibil pentru ei să fie creștini.1M 391.1

Părinții trebuie să-și încurajeze copiii să aibă încredere în ei și să-și descarce față de ei necazurile inimii, micile supărări și încercări de fiecare zi. Astfel, părinții pot să învețe să simtă împreună cu copiii lor, pot să se roage cu ei și pentru ei, ca Dumnezeu să-i ocrotească și să-i călăuzească. Ei trebuie să îi îndrepte către Prietenul și Sfătuitorul lor, care nu dă greș niciodată, care simte cu ei în neputințele și slăbiciunile lor, care a fost ispitit în toate privințele ca și noi, dar fără să păcătuiască.1M 391.2

Satana îi ispitește pe copii să fie rezervați față de părinții lor și să și-i aleagă drept confidenți pe prietenii lor tineri și lipsiți de experiență , iar aceștia nu îi pot ajuta, ci, dimpotrivă, le dau sfaturi greșite. Băieți și fete se adună laolaltă și sporovăiesc, râd și glumesc, alungându-L pe Hristos din inima lor și pe îngeri din prezența lor, prin preocupările lor nesăbuite. Discuțiile fără rost despre ce au făcut unii, bârfele și flecărelile despre cutare tânăr sau cutare tânără fac să se ofilească gândurile și sentimentele nobile, devoționale, și alungă din inimă dorințele sfinte, lăsând-o rece și golită de adevărata dragoste pentru Dumnezeu și pentru adevărul Lui.1M 392.1

Copiii ar fi salvați de multe rele, dacă ar fi mai apropiați de părinții lor. Părinții ar trebui să încurajeze în copiii lor dispoziția de a fi deschiși și sinceri cu ei, de a veni la ei cu problemele lor, iar atunci când nu știu care este calea cea bună și ce să aleagă, să le prezinte părinților situația așa cum o văd ei și să le ceară sfatul. Cine ar putea fi mai înțelept și mai indicat să le arate pericolele, decât niște părinți evlavioși? Cine poate înțelege temperamentul specific al copiilor lor atât de bine ca ei? Mama, care a vegheat fiecare etapă de dezvoltare a minții lor încă din pruncie și le cunoaște astfel înclinațiile firești, este cea mai potrivită să le dea sfaturi copiilor ei. Cine poate spune mai bine decât mama, ajutată de tata, care trăsături de caracter trebuie să fie strunite și ținute sub control?1M 392.2

Copiii care sunt creștini vor prefera dragostea și aprobarea părinților lor temători de Dumnezeu oricărei binecuvântări pământești. Ei își vor iubi și își vor onora părinții. Cum să-i facă fericiți pe părinții lor ar trebui să fie una dintre principalele teme de studiu ale vieții lor. În acest veac răzvrătit, copiii care nu au fost bine educați și disciplinați simt într-o foarte mică măsură care sunt obligațiile care le revin față de părinții lor. De multe ori, cu cât părinții fac mai mult pentru ei, cu atât ei sunt mai nerecunoscători și mai lipsiți de respect față de aceștia. Copiii care au fost răsfățați și alintați așteaptă întotdeauna acest lucru; iar dacă așteptările nu le sunt împlinite, ei sunt dezamăgiți și descurajați. Această atitudine se va vedea pe tot parcursul vieții lor; vor fi neajutorați, așteptând întotdeauna ca ceilalți să-i ajute, să le facă favoruri și să cedeze în fața lor. Iar dacă cineva li se împotrivește, chiar și după ce au crescut și au ajuns adulți, ei se consideră nedreptățiți și abuzați; în felul acesta, ei își urmează cu greu drumul prin viață, de-abia fiind în stare să-și poarte propria povară, adesea murmurând și necăjindu-se pentru că nu este totul așa cum vor ei.1M 392.3

Părinții greșiți îi învață pe copiii lor lecții care se vor dovedi spre ruina acestora și, totodată, seamănă spini pentru propriile lor picioare. Ei cred că, satisfăcând dorințele copiilor lor și lăsându-i să-și urmeze propriile înclinații, vor câștiga dragostea acestora. Ce greșeală! Copiii tratați cu o astfel de indulgență cresc fără să învețe să-și stăpânească dorințele și să-și supună înclinațiile, egoiști, exigenți și aroganți, un blestem pentru ei înșiși și pentru toți cei din jurul lor. Într-o mare măsură, părinții țin în mâinile lor fericirea viitoare a copiilor lor. Asupra lor stă responsabilitatea importantei lucrări de formare a caracterelor acestor copii. Învățăturile primite în copilărie îi vor urmări pe aceștia întreaga viață. Părinții seamănă sămânța care va încolți și va aduce roade fie spre bine, fie spre rău. Ei își pot pregăti fiii și fiicele să fie fericiți sau să fie nenorociți.1M 393.1

Copiii trebuie să fie învățați încă de când sunt mici să fie folositori, să se ajute singuri și să-i ajute și pe alții. Multe fiice ale acestui veac pot, fără nicio mustrare de conștiință, să-și vadă mamele trudind, pregătind mâncarea, spălând sau călcând rufele, în timp ce ele stau liniștite în salon și citesc povești, tricotează, croșetează sau brodează. Inimile lor sunt la fel de insensibile ca o piatră. Dar unde își are originea acest rău? Cine sunt, de obicei, cei mai vinovați în astfel de cazuri? Sărmanii părinți, care s-au amăgit singuri. Ei pierd din vedere binele viitor al copiilor lor și, în afecțiunea lor greșit înțeleasă, îi lasă să se complacă în lenevire sau să facă lucruri neînsemnate, care nu cer din partea lor niciun exercițiu al minții sau al mușchilor, și apoi le caută scuze fiicelor lor că sunt plăpânde și bolnăvicioase. Ce le-a făcut să fie astfel? În multe cazuri, modul în care au procedat părinții lor. O măsură suficientă de mișcare fizică în gospodărie ar face bine atât minții, cât și corpului. Dar copiii sunt privați de aceasta din cauza unor idei greșite, până când ajung să aibă aversiune față de muncă. Li se pare dezagreabilă și nu se potrivește ideilor lor despre rafinament. Este considerat a fi nedemn pentru o doamnă și chiar un semn de inferioritate să spele vase, să calce sau să spele rufe. Aceasta este educația la modă pe care o primesc copiii în acest veac nefericit.1M 393.2

Poporul lui Dumnezeu trebuie să se conducă după principii mai înalte decât ale oamenilor lumești, care caută să-și măsoare comportamentul după modă. Părinții temători de Dumnezeu trebuie să-și educe copiii pentru o viață folositoare. Ei nu trebuie să permită ca principiile lor de educație să fie contaminate de noțiunile ciudate care domină acest veac, cum că ei trebuie să se conformeze modei și să se lase stăpâniți de părerile celor lumești. Ei nu trebuie să le permită copiilor lor să-și aleagă singuri prietenii. Învățați-i că este de datoria voastră să alegeți pentru ei. Pregătiți-i să poarte poveri încă de când sunt mici. Dacă nu au fost obișnuiți să lucreze, copiii voștri vor obosi și se vor plictisi repede. Se vor plânge de dureri de spate, de dureri de umeri, de mâini și de picioare obosite; iar voi veți fi în pericol ca, din simpatie față de ei, mai degrabă să faceți voi înșivă acea lucrare, decât să-i vedeți suferind puțin. La început, așezați asupra copiilor o povară ușoară, iar apoi creșteți-o câte puțin în fiecare zi, până când vor fi în stare să muncească suficient fără să obosească prea mult. Principala cauză a durerilor de spate și de umeri, în rândul copiilor, este lipsa de activitate.1M 394.1

Există o categorie de tinere, în veacul acesta, care sunt niște creaturi inutile, bune doar să respire, să mănânce, să se îmbrace, să stea la taifas și să vorbească tot felul de lucruri lipsite de valoare, în timp ce țin între degete o bucată de broderie sau o croșetă. Dar puține dintre ele dau dovadă de o judecată cu adevărat sănătoasă, de înțelepciune și de bun simț. Ele duc o viață de fluture, din floare în floare, fără să aibă în vedere vreun obiectiv. Atunci când această categorie de tinere lumești se adună laolaltă, tot ceea ce poți auzi din partea lor sunt câteva remarci stupide cu privire la îmbrăcăminte sau la vreun lucru neînsemnat, iar apoi râd de propriile observații, pe care le consideră strălucite. Aceasta are loc de multe ori în prezența unor persoane mai în vârstă, care sunt întristate când văd o asemenea lipsă de respect față de anii lor. Aceste tinere par să-și fi pierdut cu totul modestia și bunele maniere. Cu toate acestea, educația pe care au primit-o le determină să se considere de un înalt rafinament.1M 394.2

Spiritul acesta este ca o boală contagioasă. Cei care fac parte din poporul lui Dumnezeu trebuie să aleagă compania copiilor lor și să-i învețe pe aceștia să evite prieteniile celor lumești. Mamele trebuie să-și ia fiicele cu ele în bucătărie și să le educe cu răbdare. Sănătatea lor va avea de beneficiat prin acest fel de muncă, mușchii lor vor dobândi vigoare și tărie, iar gândurile lor vor fi mai înălțătoare și mai nobile la sfârșitul zilei. Poate că vor fi obosite, dar cât de dulce este odihna, după o măsură corespunzătoare de muncă! Somnul, dulcele regenerator al naturii, înviorează corpul obosit și îl pregătește pentru datoriile zilei următoare. Nu îi lăsați pe copiii voștri să creadă că nu contează dacă muncesc sau nu. Învățați-i că este nevoie de ajutorul lor, că timpul lor este prețios și că voi vă bazați pe munca lor.1M 395.1

Mi-a fost arătat că multe păcate sunt rezultatul lenevirii. Mâinile și mințile active nu găsesc timp să asculte orice ispită pe care o sugerează vrăjmașul, dar mâinile și mințile leneșe sunt gata să se supună controlului lui Satana. Atunci când nu i se dă o ocupație corespunzătoare, mintea zăbovește asupra unor lucruri nepotrivite. Părinții trebuie să-i învețe pe copiii lor că lenea este păcat. Mi-a fost arătat textul din Ezechiel 16,49: „Iată care a fost nelegiuirea sorei tale Sodoma: era îngâmfată, trăia în belșug și într-o liniște [lenevire — KJV] nepăsătoare, ea și fiicele ei, și nu sprijinea mâna celui nenorocit și celui lipsit”.1M 395.2

Copiii trebuie să simtă că le sunt îndatorați părinților lor, care au vegheat asupra lor în copilărie și i-au îngrijit când au fost bolnavi. Ei trebuie să-și dea seama că părinții au avut multe griji din cauza lor. În special părinții conștiincioși și credincioși au fost foarte interesați și preocupați ca fiii și fiicele lor să apuce pe calea cea bună. Atunci când au văzut greșeli la copiii lor, cât de grea le-a fost inima. Dacă acești copii, care au fost cauza acestor dureri de inimă, ar putea să vadă lacrimile mamei și ar auzi rugăciunile înălțate de ea către Dumnezeu în favoarea lor, dacă i-ar asculta suspinele înăbușite și oftatul, inimile lor ar fi impresionate și imediat și-ar mărturisi greșelile și și-ar cere iertare. Atât cei în vârstă, cât și cei tineri au o lucrare de făcut. Părinții trebuie să fie mai bine pregătiți pentru a-și face datoria față de copiii lor. Unii părinți nu-și înțeleg copiii, nu sunt apropiați de ei și nici nu îi cunosc cu adevărat. Adeseori este o mare distanță între părinți și copii. Dacă părinții ar pătrunde mai adânc în sentimentele copiilor lor și ar căuta să vadă ce este în inima lor, lucrul acesta ar avea o influență benefică asupra lor.1M 396.1

Părinții trebuie să se poarte cu credincioșie cu sufletele care le-au fost încredințate. Ei nu trebuie să încurajeze în copiii lor mândria, extravaganța sau dorința de etalare. Ei nu trebuie să-i învețe sau să le îngăduie să învețe din altă parte mici șmecherii care par o dovadă de istețime la copiii mici, dar pe care aceștia vor trebui să le părăsească sau să le corecteze atunci când vor fi mai mari. Obiceiurile formate în primii ani nu vor fi ușor de uitat. Părinți, voi trebuie să începeți să disciplinați mintea copiilor voștri încă de când sunt foarte mici, pentru ca ei să poată deveni creștini. Toate eforturile voastre să fie pentru mântuirea lor. Purtați-vă ca și când ei v-ar fi fost dați în grijă ca să fie șlefuiți, pentru a fi niște nestemate care să strălucească în Împărăția lui Dumnezeu. Aveți grijă să nu îi legănați să adoarmă chiar pe marginea prăpastiei, având mentalitatea greșită că nu sunt suficient de mari încât să trebuiască să dea socoteală de faptele lor, suficient de mari, ca să se pocăiască pentru păcatele lor și să-L mărturisească pe Hristos.1M 396.2

Mi-au fost aduse în atenție numeroase făgăduințe prețioase, lăsate în raportul biblic pentru aceia care Îl caută pe Mântuitorul lor încă de la o vârstă fragedă. Eclesiastul 12,1: „Dar adu-ți aminte de Făcătorul tău în zilele tinereții tale, până nu vin zilele cele rele și până nu se apropie anii când vei zice: ‘Nu găsesc nicio plăcere în ei’.” Proverbe 8,17: „Eu îi iubesc pe cei ce mă iubesc și cei ce mă caută cu tot dinadinsul mă găsesc.” Marele Păstor al lui Israel spune și astăzi: „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, căci Împărăția cerurilor este a unora ca ei.” Învățați-vă copiii că vremea copilăriei este timpul cel mai potrivit pentru a-L căuta pe Domnul. În această perioadă, poverile vieții nu apasă greu asupra lor, mințile lor tinere nu sunt chinuite de griji, iar ei Îi pot consacra lui Dumnezeu toată puterea și toate capacitățile lor.1M 397.1

Trăim într-un veac nefericit pentru copii. Un curent puternic duce în jos, spre pierzare, și este nevoie de ceva mai mult decât experiența și puterea copilăriei, pentru a lupta împotriva acestui curent, ca să nu fiți luați și duși în jos de el. În general, tinerii par să fie captivii lui Satana, iar el și îngerii lui îi conduc la o distrugere sigură. Satana, împreună cu oștile lui, luptă împotriva guvernării lui Dumnezeu și va încerca să-i tulbure și să-i învingă prin ispitele lui pe toți aceia care au dorința să-I predea lui Dumnezeu inima lor și să se supună cerințelor Lui, astfel încât aceștia să se descurajeze și să renunțe la luptă.1M 397.2

Părinți, ajutați-vă copiii! Treziți-vă din letargia care v-a cuprins! Vegheați continuu, ca să opriți și să respingeți acest curent al răului, pe care Satana îl năpustește asupra copiilor voștri. Copiii nu pot face singuri acest lucru, dar părinții pot face mult. Prin rugăciune sinceră și printr-o credință vie, pot fi câștigate mari biruințe. Unii părinți nu-și dau seama de responsabilitățile care apasă asupra lor și au neglijat educația religioasă a copiilor lor. Dimineața, cele dintâi gânduri ale creștinului trebuie să se îndrepte spre Dumnezeu. Munca legată de lumea aceasta și interesele proprii trebuie să treacă pe planul al doilea. Copiii trebuie să fie învățați să respecte și să prețuiască ceasul rugăciunii. Înainte de a pleca de acasă la lucrul zilei, toată familia trebuie să se adune laolaltă, iar tatăl sau, în absența lui, mama trebuie să se roage cu stăruință ca Dumnezeu să-i ocrotească pe tot parcursul zilei. Veniți în umilință, cu inima plină de duioșie și, fiind conștienți de ispitele și de pericolele care stau în fața voastră și a copiilor voștri, prin credință, legați-i de altar, implorând pentru ei grija Domnului. Îngerii slujitori îi vor ocroti pe copiii care Îi sunt astfel consacrați lui Dumnezeu. Este datoria părinților creștini ca, dimineața și seara, prin rugăciune stăruitoare și printr-o credință statornică, să ridice un zid de apărare în jurul copiilor lor. Ei trebuie să-i educe cu răbdare, să-i învețe cu bunătate și în mod neobosit cum să trăiască după voia lui Dumnezeu.1M 397.3

Lipsa de răbdare a părinților generează lipsă de răbdare și în copii. Patima manifestată de părinți stârnește patimă în copii și trezește trăsăturile rele din firea lor. Unii părinți își corectează copiii cu asprime, într-un spirit de nerăbdare și, adeseori, cu patimă. Astfel de corecții nu conduc la niciun rezultat bun. Căutând să corecteze un rău, ei provoacă două. Critica permanentă și nuiaua îi împietresc pe copii și îi îndepărtează de părinți. Părinții trebuie să învețe mai întâi să se stăpânească pe ei înșiși, înainte de a fi în stare să își țină sub control copiii. De fiecare dată când își pierd stăpânirea de sine și ajung să vorbească și să acționeze fără răbdare, ei păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu. Mai întâi, ei ar trebui să discute cu copiii lor, să le explice și să le arate clar care sunt greșelile lor, prin ce au păcătuit, și să-i ajute să înțeleagă că nu au păcătuit doar împotriva părinților lor, ci și împotriva lui Dumnezeu. Cu o inimă supusă și plină de milă și de întristare pentru copiii voștri care au greșit, înainte de a-i corecta, rugați-vă împreună cu ei. Atunci, corecția pe care le-o veți aplica nu-i va face să vă urască. Vă vor iubi. Vor vedea că nu îi pedepsiți pentru că v-au provocat neplăceri sau pentru că vreți să vă descărcați nervii pe ei, ci dintr-un simțământ al datoriei, pentru binele lor, ca să nu fie lăsați să crească în păcat.1M 398.1

Unii părinți au greșit în ceea ce privește educația religioasă a copiilor lor și, totodată, au neglijat și educația școlară a acestora. Niciuna dintre acestea nu trebuie neglijată. Mintea copiilor este activă și, dacă nu sunt angajați în muncă fizică sau în studiu, aceștia vor fi expuși influențelor rele. Este un păcat din partea părinților să le îngăduie copiilor să crească în ignoranță. Ei trebuie să le asigure cărți folositoare și interesante și să-i învețe să lucreze, să aibă ore de muncă fizică și ore dedicate studiului și lecturii. Părinții trebuie să caute să înnobileze mintea copiilor lor și să le dezvolte facultățile mintale. Mintea nesupravegheată, necultivată, este în general josnică, senzuală și pervertită. Satana profită de ocazie și educă el mințile care lenevesc.1M 399.1

Părinți, îngerul raportor notează fiecare cuvânt lipsit de răbdare, iritat, adresat copiilor voștri. Orice neglijență din partea voastră în a le da educația potrivită și în a le arăta teribila păcătoșenie a păcatului și rezultatul final al unei conduite păcătoase este notată în dreptul numelui vostru. Orice cuvânt nechibzuit rostit în prezența lor, din neglijență sau în glumă, orice cuvânt care nu este curat și nobil va fi trecut de îngerul raportor ca o pată pe caracterul vostru creștin. Toate faptele voastre sunt înregistrate, fie bune, fie rele.1M 399.2

Părinții nu pot avea succes în a-și educa în mod potrivit copiii, până când nu reușesc să se stăpânească în mod desăvârșit pe ei înșiși. Ei trebuie să învețe mai întâi să se supună pe ei înșiși, să-și controleze cuvintele și chiar expresia feței. Nu ar trebui să îngăduie ca tonul vocii să le fie ridicat sau tulburat de emoție sau de patimă. Atunci, ei vor putea avea o influență hotărâtă asupra copiilor lor. Copiii s-ar putea să dorească să facă ceea ce este bine, s-ar putea să-și propună în inima lor să fie ascultători și amabili cu părinții sau cu supraveghetorii lor; dar au nevoie de ajutor și de încurajare din partea acestora. S-ar putea ca ei să ia decizii bune; dar, dacă principiile lor nu sunt întărite prin religie și viața lor nu este influențată de harul înnoitor al lui Dumnezeu, nu-și vor atinge ținta.1M 399.3

Părinții trebuie să își dubleze eforturile pentru mântuirea copiilor lor. Ei trebuie să-i învețe cu credincioșie, nu să-i lase să-și facă singuri educație. Tinerilor nu ar trebui să li se îngăduie să învețe binele și răul la întâmplare, fără deosebire, în ideea că, în viitor, cândva, binele va predomina și răul își va pierde influența. Răul va crește mai repede decât binele. Este posibil ca, după mulți ani, răul pe care ei l-au învățat să fie eradicat; dar cine și-ar permite un astfel de risc? Timpul este scurt. Este mai ușor și mult mai sigur să semănați acum sămânță bună și curată în inimile copiilor voștri, decât să trebuiască mai târziu să smulgeți buruienile. Este de datoria părinților să vegheze ca influențele din jur să nu aibă un efect dăunător asupra copiilor. Este de datoria lor să le aleagă prietenii și să nu îi lase pe copii să și-i aleagă singuri. Cine să realizeze această lucrare, dacă nu părinții? Oare pot alții să fie mai interesați de copiii voștri decât ar trebui să fiți voi înșivă? Pot alții să manifeste acea grijă constantă și dragoste profundă pe care le au părinții?1M 400.1

Copiii păzitorilor Sabatului s-ar putea să devină nerăbdători din cauza restricțiilor impuse și să considere că părinții lor sunt prea severi; în inima lor chiar pot să apară resentimente, pot să cultive nemulțumire și gânduri rele împotriva acelora care lucrează pentru binele lor prezent și veșnic. Dar, dacă vor mai trece câțiva ani, ei vor ajunge să-și binecuvânteze părinții pentru acea grijă strictă și acea veghere plină de credincioșie pe care le-au manifestat față de ei în anii când ei erau lipsiți de experiență. Părinții trebuie să le explice copiilor lor și să le prezinte într-un mod simplu Planul de Mântuire, astfel încât mintea lor tânără să-l poată înțelege. Copiii de opt, zece sau doisprezece ani sunt suficient de mari, încât să se discute cu ei subiectul religiei personale. Nu-i învățați pe copiii voștri făcând referire la un timp din viitor, când vor fi suficient de mari ca să se pocăiască și să creadă adevărul. Dacă sunt educați în mod corespunzător, chiar și copiii foarte mici pot dobândi o perspectivă corectă cu privire la starea lor, ca păcătoși, și la calea mântuirii prin Hristos. În general, pastorii sunt prea indiferenți față de mântuirea copiilor și nu sunt apropiați de aceștia pe cât ar trebui. Ocaziile de aur de a impresiona mintea copiilor trec adesea nefolosite.1M 400.2

Influența rea din jurul copiilor noștri este aproape copleșitoare; ea le corupe mintea și îi duce în jos, spre pierzare. Mintea celor tineri este în mod firesc îndreptată spre lucruri necugetate și, încă de la o vârstă fragedă, înainte de a avea caracterul format și o gândire matură, ei manifestă frecvent preferință pentru prieteni care au asupra lor o influență dăunătoare. Unii dezvoltă un atașament față de sexul opus împotriva dorinței sau a rugăminților părinților și, în acest fel, calcă porunca a cincea, necinstindu-i. Este de datoria părinților să vegheze asupra copiilor lor la plecare și la venire. Ei trebuie să-i încurajeze, să găsească lucruri plăcute prin care să îi atragă acasă și să-i ajute să vadă că părinții lor sunt interesați de ei. Trebuie să facă astfel, încât căminul să fie un loc plăcut și vesel pentru copiii lor.1M 401.1

Tați și mame, vorbiți-le cu blândețe copiilor voștri; amintiți-vă cât de sensibili sunteți voi înșivă, cât de greu suportați să fiți acuzați și certați; gândiți-vă la acest lucru și veți înțelege că și copiii sunt la fel ca voi. Ceea ce nu puteți suporta voi, nu așezați asupra lor. Dacă voi nu puteți suporta să fiți criticați și învinuiți, nu le place nici copiilor voștri, care sunt mai slabi decât voi și nu pot suporta atât de mult. Faceți în așa fel, încât cuvintele voastre plăcute și pline de voioșie să fie asemenea unor raze de soare pentru familia voastră. Stăpânirea de sine din partea voastră, grija înțeleaptă și eforturile neobosite pentru ei vor aduce rod însutit. Părinții nu au niciun drept să aducă nori asupra fericirii copiilor lor prin căutarea de greșeli și prin critica aspră adusă pentru greșeli neînsemnate. Atunci când au greșit, păcatul comis trebuie prezentat în adevărata lumină a păcătoșeniei lui și trebuie să se adopte o metodă hotărâtă, pentru ca el să nu se mai repete. Copiii trebuie să fie ajutați să aibă simțământul propriilor greșeli, dar nu trebuie să fie lăsați fără speranță, ci trebuie să fie încurajați că se pot schimba în bine și că pot să câștige din nou încrederea și aprobarea voastră.1M 401.2

Unii părinți greșesc prin a le acorda copiilor lor prea multă libertate. Uneori, au atât de multă încredere în ei, încât nici nu le văd greșelile. Nu este bine să le îngăduiți copiilor, cu o anumită cheltuială, să meargă să facă vizite la o oarecare distanță de casă, neînsoțiți de părinți sau de alte persoane care să-i supravegheze. Lucrul acesta are o influență greșită asupra copiilor. Ei ajung să creadă că au o importanță considerabilă și că anumite privilegii li se cuvin, iar dacă acestea nu le sunt asigurate, se consideră nedreptățiți. Ei fac referire la copii care pleacă și vin după cum vor și care beneficiază de multe privilegii, în timp ce ei beneficiază de atât de puține.1M 401.3

Iar mama, temându-se ca nu cumva copiii ei să se simtă nedreptățiți, le satisface dorințele care, în cele din urmă, se dovedesc foarte dăunătoare pentru ei. Copiii care merg în vizite nesupravegheați de ochiul atent al părinților, care să le vadă și să le corecteze greșelile, învață adeseori anumite lucruri pentru îndepărtarea cărora este nevoie de luni de zile. Mi-au fost arătate cazurile unor părinți care aveau copii buni, ascultători, și care, având cea mai mare încredere în anumite familii, și-au lăsat copiii să plece fără ei în vizită la acești prieteni, la distanță de casă. Din acel moment, s-a observat o schimbare radicală în purtarea și în caracterul copiilor lor. Înainte, aceștia erau mulțumiți și fericiți acasă la ei și nu doreau să fie atât de mult în compania altor tineri. Când s-au întors la părinții lor, restricțiile impuse de aceștia li s-au părut nedrepte, iar căminul li s-a părut ca o închisoare. Astfel de acțiuni neînțelepte din partea părinților pot hotărî caracterul copiilor lor.1M 402.1

Prin astfel de vizite, unii copii dezvoltă relații care, în cele din urmă, se dovedesc a fi spre ruina lor. Părinți, țineți-vă copiii cu voi, dacă puteți, și supravegheați-i cu cea mai mare atenție și grijă. Atunci când îi lăsați să plece în vizite departe de voi, ei simt că sunt suficient de mari, încât să-și poarte singuri de grijă și să aleagă singuri în dreptul lor. Când cei tineri sunt lăsați astfel singuri, conversațiile lor se desfășoară adeseori în jurul unor subiecte care nu-i rafinează, nu-i înnobilează și nici nu le măresc dragostea și interesul față de lucrurile religioase. Cu cât li se permite mai mult să călătorească singuri, cu atât mai mare va fi dorința lor să plece și cu atât mai puțin atrăgător li se va părea propriul cămin.1M 402.2

Copii, Dumnezeu a considerat potrivit să vă încredințeze în grija părinților voștri, ca să vă educe și să vă disciplineze, făcându-și astfel partea în a vă forma un caracter pentru cer. Cu toate acestea, depinde de voi dacă vă veți dezvolta un bun caracter creștin, folosind cât mai bine ocaziile pe care vi le oferă părinții voștri evlavioși și credincioși, care se roagă pentru voi. În ciuda grijii și a credincioșiei lor pentru binele acestora, părinții nu își pot salva singuri copiii. Și copiii au o lucrare de făcut. Fiecare copil este un caz special. Părinți credincioși, voi aveți o lucrare plină de responsabilitate în fața voastră, să călăuziți pașii copiilor voștri chiar și în ceea ce privește experiența lor religioasă. Atunci când ei vor ajunge să Îl iubească pe Dumnezeu cu adevărat, vă vor binecuvânta și vă vor respecta pentru grija pe care ați manifestat-o față de ei și pentru credincioșia voastră în a le ține în frâu dorințele și în a le supune voința.1M 403.1

Concepția dominantă în lumea noastră este aceea de a le îngădui celor tineri să-și urmeze propriile înclinații firești. Și dacă aceștia, în copilărie, sunt foarte răzvrătiți și neascultători, părinții speră că își vor reveni după un timp, iar când vor ajunge la șaisprezece sau optsprezece ani, își vor da seama singuri și vor părăsi obiceiurile rele pe care și le-au format, devenind oameni folositori. Ce greșeală! Ani de zile, ei îngăduie ca un vrăjmaș să semene în grădina lor; ei îngăduie ca principiile greșite să se dezvolte și, în multe cazuri, toate eforturile făcute mai târziu pentru acel pământ nu vor mai folosi la nimic. Satana este un lucrător perseverent și iscusit, un dușman de moarte. Ori de câte ori este rostit un cuvânt neglijent, care este dăunător pentru cei tineri, fie că este vorba despre ceva care îi flatează sau despre ceva care îi determină să privească un anumit păcat cu mai puțină aversiune, Satana profită de situație și alimentează sămânța cea rea, care poate să prindă astfel rădăcini și să aducă roade bogate. Unii părinți le-au îngăduit copiilor lor să-și formeze obiceiuri greșite, ale căror semne se vor vedea toată viața. Păcatul acesta apasă asupra părinților. Poate că acești copii susțin că sunt creștini, dar fără o lucrare specială a harului asupra inimii lor și fără o reformă a vieții, obiceiurile din trecut se vor vedea în toată experiența lor și ei vor manifesta exact acel caracter pe care părinții le-au permis să și-l formeze.1M 403.2

În general, printre cei care susțin că sunt creștini, standardul evlaviei este atât de coborât, încât cei care vor în mod sincer să-L urmeze pe Hristos descoperă că această lucrare cere mult mai multe eforturi și este cu mult mai grea decât ar fi trebuit, dacă situația ar fi fost alta. Influența creștinilor lumești este dăunătoare pentru tineri. Mulțimea celor care sunt creștini doar cu numele a șters linia de demarcație dintre creștini și lume și, în timp ce susțin că trăiesc pentru Hristos, de fapt, aceștia trăiesc pentru lume. Credința lor are o influență foarte puțin restrictivă asupra propriilor plăceri; în timp ce declară că sunt copii ai luminii, ei umblă în întuneric și sunt copii ai nopții și ai întunericului. Cei care umblă în întuneric nu pot să-L iubească pe Dumnezeu și să dorească, în mod sincer, să-I aducă slavă. Ei nu au lumină pentru a discerne superioritatea lucrurilor cerești și, de aceea, nu le pot iubi cu adevărat. Ei se declară a fi creștini, pentru că lucrul acesta este considerat onorabil și pentru că nu au nicio cruce de purtat. Motivele lor sunt adesea egoiste. Unii dintre acești așa-ziși creștini pot să intre în sălile de bal și să participe la distracțiile de acolo. Alții nu pot merge atât de departe în purtarea lor, dar participă la petreceri de plăcere, la picnicuri și la baluri de binefacere, în care se fac donații de dragul etalării. Nici ochiul cel mai atent nu va reuși să găsească în acești falși creștini vreo urmă de creștinism. Nu se poate vedea, în înfățișarea lor, vreo deosebire între ei și cel mai mare necredincios. Cel care este creștin doar cu numele, depravatul și cel care batjocorește religia pe față — toți sunt la fel, fără deosebire. Dumnezeu îi privește ca fiind una în spirit și în practică.1M 404.1

Simpla pretenție de a fi creștin, nesusținută de o credință și de niște fapte corespunzătoare, nu va folosi la nimic. Niciun om nu poate sluji la doi stăpâni. Copiii celui nelegiuit sunt slujitorii stăpânului lor; ei sunt slujitorii aceluia căruia i se supun și pe care îl ascultă și nu pot fi slujitorii lui Dumnezeu până când nu renunță la Diavol și la lucrările lui. Nu poate fi lipsit de pericole pentru slujitorii Împăratului ceresc să se angajeze în plăcerile și în distracțiile în care se angajează cei care îi slujesc lui Satana, în ciuda faptului că ei susțin adesea că astfel de distracții sunt nevinovate. Dumnezeu a descoperit adevăruri sacre, sfinte, pentru a-i separa pe cei din poporul Său de cei necredincioși și pentru a-i curăți pentru Sine. Adventiștii de ziua a șaptea trebuie să-și trăiască în mod vizibil credința. Cei care ascultă de Cele Zece Porunci văd starea lumii și lucrurile religioase dintr-o perspectivă cu totul diferită de cea a creștinilor doar cu numele, care iubesc plăcerile, evită crucea și încalcă porunca a patra. În actuala stare de lucruri din societate, nu este o misiune ușoară pentru părinți să-și țină sub control copiii și să-i educe în armonie cu regulile de dreptate ale Bibliei. Creștinii cu numele s-au îndepărtat de Cuvântul lui Dumnezeu atât de mult, încât atunci când cei care sunt poporul Său se întorc spre Cuvântul Său sfânt și vor să-și educe copiii conform preceptelor lui și, asemenea lui Avraam în vechime, să poruncească astfel casei lor după ei, sărmanii copii, care sunt supuși unei asemenea influențe, încep să considere că părinții lor sunt excesiv de grijulii și de exigenți în privința prietenilor lor. În mod firesc, ei vor să urmeze exemplul acelor creștini doar cu numele, lumești și iubitori de plăceri.1M 404.2

În aceste timpuri, persecuția și ocara de dragul lui Hristos de-abia dacă sunt cunoscute. Nu este nevoie de prea multă tăgăduire de sine sau de un prea mare sacrificiu, ca să afișăm o formă de evlavie și să avem numele scris în registrul bisericii; dar ca să trăim în așa fel, încât căile noastre să-I fie plăcute lui Dumnezeu, iar numele noastre să fie scrise în cartea vieții, este nevoie de veghere și de rugăciune, de tăgăduire de sine și de sacrificiu din partea noastră. Cei care susțin că sunt creștini nu sunt un exemplu de urmat pentru tinerii noștri decât în măsura în care, la rândul lor, ei Îl urmează pe Hristos. Faptele bune sunt roade inconfundabile ale adevăratei evlavii. Judecătorul întregului pământ va da fiecăruia după faptele lui. Copiii care Îl urmează pe Hristos au o luptă de dus: ei au o cruce de purtat în fiecare zi, pentru a ieși din lume și a fi deosebiți, pentru a imita viața lui Hristos.1M 405.1