Institutul de sănătate

În viziunea care mi-a fost dată pe 25 decembrie 1865, am văzut că reforma sănătății este o inițiativă măreață, strâns legată de adevărul prezent, și că adventiștii de ziua a șaptea ar trebui să aibă un cămin pentru cei bolnavi, în care aceștia să poată fi tratați de bolile lor și, în același timp, să învețe cum să se îngrijească pentru a putea preveni boala. Am văzut că poporul nostru nu trebuie să rămână indiferent față de acest subiect, lăsându-i pe cei bogați din mijlocul nostru să meargă, pentru a-și redobândi sănătatea, la instituțiile balneare populare din țara noastră, unde concepțiile lor religioase sunt întâmpinate mai degrabă cu împotrivire, decât cu simpatie. Celor care sunt afectați de boală nu le lipsește doar puterea fizică, ci și cea mentală și morală; iar acei păzitori ai Sabatului conștiincioși, care sunt în suferință, nu vor putea avea la fel de multe beneficii acolo unde sunt permanent în stare de alertă, ca să nu-și compromită credința și să-și dezonoreze convingerile, cum ar avea într-o instituție ai cărei medici și conducători manifestă simpatie față de adevărurile legate de solia îngerului al treilea.1M 553.1

Atunci când persoane care au avut mult de suferit de pe urma bolii sunt vindecate printr-un sistem de tratament inteligent, constând din băi, o dietă sănătoasă, perioade adecvate de odihnă și de exercițiu fizic și efectele benefice ale aerului curat, ele ajung adesea la concluzia că aceia care le-au tratat cu succes sunt corecți și în ceea ce privește convingerile lor religioase sau, cel puțin, că nu pot fi prea departe de adevăr. În același fel, dacă cei care fac parte din poporul nostru sunt lăsați să meargă la acele instituții ai căror medici au o credință religioasă pervertită, ei vor fi în pericolul de a se lăsa prinși în cursă. Am văzut atunci (în 1865) că instituția din ______ era cea mai bună din Statele Unite. În ceea ce privea tratarea bolnavilor, personalul de aici făcea o lucrare bună și importantă; dar ei îi îndemnau pe pacienți să danseze și să joace cărți și le recomandau să frecventeze teatrul și alte locuri de amuzament lumesc de felul acesta, ceea ce este în directă opoziție cu învățăturile Domnului Hristos și ale apostolilor.1M 553.2

Cei care lucrează în cadrul Institutului de Sănătate care funcționează acum la Battle Creek trebuie să simtă că sunt angajați într-o lucrare solemnă și importantă și că în niciun caz nu ar trebui să urmeze modelul medicilor din instituția de la ______ în ceea ce privește religia și mijloacele de distracție și de amuzament. Cu toate acestea, am văzut că există pericolul să îi imite pe aceștia în multe privințe și să piardă din vedere caracterul înalt al acestei mărețe lucrări. Și dacă cei implicați în această activitate ar înceta să privească la lucrarea lor din punct de vedere religios și ar coborî de la principiile înalte ale adevărului prezent, ca să adopte teoria și practicile celor care se află la conducerea instituțiilor în care bolnavii sunt tratați doar ca să-și recapete sănătatea, binecuvântarea specială a lui Dumnezeu nu s-ar opri asupra instituției noastre mai mult decât se oprește asupra acelor instituții în care sunt promovate teorii și practici corupte.1M 554.1

Am văzut că nu se va putea face o lucrare de amploare într-un timp scurt, pentru că nu va fi ușor să se găsească medici în dreptul cărora Dumnezeu să-Și dea aprobarea și care să lucreze în mod armonios, dezinteresat și stăruitor pentru binele omenirii aflate în suferință. Întotdeauna ar trebui să se sublinieze faptul că marele obiectiv care trebuie să fie atins pe această cale nu este doar sănătatea, ci și desăvârșirea și spiritul de sfințenie, care nu pot fi obținute de un corp și de o minte bolnave. Acest obiectiv nu poate fi atins lucrând doar după criteriile celor lumești. Dumnezeu va ridica oameni pe care îi va califica să se angajeze în lucrare ca medici nu doar ai trupului, ci și ai sufletului bolnav de păcat, ca niște părinți spirituali pentru cei tineri și lipsiți de experiență.1M 554.2

Mi-a fost arătat că poziția doctorului E în ceea ce privește distracțiile este greșită și că nu toate vederile lui cu privire la exercițiul fizic sunt corecte. În multe cazuri, distracțiile pe care el le recomandă împiedică însănătoșirea în mult mai multe cazuri decât o ajută. Într-o mare măsură, el condamnă munca fizică pentru cei bolnavi, iar învățăturile lui s-au dovedit în multe situații dăunătoare pentru aceștia. Un astfel de exercițiu mental precum jocul de cărți, șahul și jocul de dame le suprasolicită și le epuizează creierul, împiedicând refacerea, în timp ce munca fizică ușoară și plăcută le va ocupa timpul, le va îmbunătăți circulația, le va înviora și reface creierul și se va dovedi de un real folos pentru sănătatea lor. Dar luați-i unui bolnav o asemenea preocupare și acesta va deveni neliniștit, având o imaginație bolnăvicioasă și ajungând să-și privească propria stare ca fiind mai gravă decât în realitate, lucru care conduce la pierderea judecății sănătoase.1M 555.1

Ani de zile mi s-a arătat, din când în când, că cei bolnavi ar trebui să fie învățați că, pentru a-și redobândi sănătatea, nu este bine să evite orice muncă fizică. Dacă fac astfel, voința le este adormită, sângele se mișcă greoi prin organism și devine tot mai încărcat cu impurități. În cazurile când pacientul este în pericol să-și imagineze că starea sa este mai gravă decât în realitate, lipsa de activitate va conduce în mod sigur la cele mai nefericite rezultate. Munca regulată îi dă celui bolnav simțământul că nu este cu totul inutil în această lume, că poate fi și el de un oarecare folos. Acest simțământ îi va aduce satisfacție, îi va da curaj și putere — lucru pe care distracțiile mentale deșarte nu i-l pot oferi niciodată.1M 555.2

Concepția că aceia care au abuzat de puterile lor fizice și mentale sau care au cedat cumva mental sau fizic trebuie să-și suspende orice activitate, ca să-și poată redobândi sănătatea, este o mare greșeală. Doar în foarte puține cazuri poate fi necesară odihna totală, și numai pentru o scurtă perioadă de timp, însă aceste cazuri sunt foarte rare. În majoritatea cazurilor, schimbarea ar putea juca un rol important. Cei care sunt epuizați din cauza unui efort mental intens trebuie să-și odihnească mintea, dar a-i învăța pe unii ca aceștia că este greșit și chiar periculos să-și exercite puterile mintale într-o oarecare măsură îi va determină să-și vadă propria stare ca fiind mai gravă decât este în realitate. Ei devin și mai nervoși și sunt greu de suportat, o mare povară pentru cei care îi îngrijesc. În această stare a minții, recuperarea lor este îndoielnică.1M 555.3

Cei care au fost doborâți de epuizarea fizică trebuie să muncească mai puțin și să aleagă o activitate ușoară și plăcută. Dar a-i ține departe de orice lucrare sau activitate fizică s-ar dovedi, în multe cazuri, spre ruina lor. Voința se dezvoltă odată cu lucrul mâinilor, iar aceia care sunt obișnuiți să muncească vor avea simțământul că ființa lor nu este decât un mecanism asupra căruia trebuie să acționeze medicii și îngrijitorii, iar imaginația le va fi afectată. Inactivitatea este cel mai mare blestem care poate veni asupra cuiva. Puterile lor devin atât de amorțite, încât le este imposibil să reziste bolii și acestei stări de apatie, pentru a-și putea redobândi sănătatea.1M 556.1

Dr. E a făcut o mare greșeală în ceea ce privește exercițiul fizic și distracțiile și una și mai mare în învățăturile pe care le-a promovat cu privire la experiența și la emoția religioasă. Religia Bibliei nu este nicidecum în detrimentul sănătății minții sau a corpului. Influența înălțătoare a Duhului lui Dumnezeu este cel mai bun remediu pentru cei bolnavi. Cerul înseamnă sănătate și cu cât sunt simțite mai deplin influențele cerești, cu atât mai sigură este refacerea bolnavului care are credință. Influențele unor astfel de concepții, precum cele avansate de dr. E, ne-au afectat, într-o anumită măsură, ca biserică. Reformatorii în domeniul sănătății care sunt păzitori ai Sabatului trebuie să stea departe de toate acestea. Orice reformă adevărată și reală ne va aduce mai aproape de Dumnezeu și de cer, mai aproape de Isus, ne va spori cunoștințele cu privire la lucrurile spirituale, făcând ca sfințenia experienței creștine să fie tot mai profundă în viața noastră.1M 556.2

Este adevărat că există minți dezechilibrate, care își impun singure posturi pe care Scriptura nu le învață și rugăciuni și privări de odihnă și de somn pe care Dumnezeu nu le-a cerut niciodată. Astfel de oameni nu prosperă și nici nu sunt susținuți în faptele lor de neprihănire voluntare. Ei au o religie fariseică, o religie care nu este a lui Hristos, ci a lor înșiși. Ei se bazează, în ceea ce privește mântuirea, pe propriile fapte bune, sperând în zadar să câștige cerul prin faptele lor meritorii, în loc să se bazeze, așa cum ar trebui să o facă orice păcătos, pe meritele Mântuitorului crucificat, înviat și înălțat. Aceștia se vor îmbolnăvi cu siguranță. Dar Hristos și adevărata evlavie înseamnă sănătate atât pentru corp, cât și pentru suflet.1M 556.3

Cei bolnavi ar trebui să facă ceva, în loc să-și ocupe mintea cu jocuri simple, care îi vor face să aibă o părere slabă despre ei înșiși și să considere că viața lor este inutilă. Păstrați trează puterea voinței, deoarece voința activă și bine direcționată este un puternic liniștitor al nervilor. Cei bolnavi sunt foarte fericiți să poată face ceva, să fie de folos, și aceasta le va grăbi însănătoșirea.1M 557.1

Am văzut că cel mai mare blestem care s-a abătut vreodată asupra soțului meu și asupra sorei F au fost recomandările primite la ______, și anume de a fi complet inactivi, ca să se poată însănătoși. În felul acesta, mintea le-a fost afectată, iar lipsa de activitate i-a condus să creadă și să simtă că ar fi periculos pentru sănătatea și chiar pentru viața lor să facă exercițiu fizic, mai ales dacă prin acesta oboseau. Sistemul organismului, atât de rar pus în mișcare, își pierde elasticitatea și puterea, iar atunci când au început să facă exercițiu fizic, articulațiile le erau deja înțepenite și mușchii slăbiți, astfel că orice mișcare cerea un mare efort din partea lor și, desigur, le provoca dureri. Cu toate acestea, chiar această oboseală s-ar fi dovedit o binecuvântare dacă ei, în ciuda simțămintelor și a simptomelor neplăcute, ar fi fost stăruitori în a se împotrivi tendinței de a rămâne inactivi.1M 557.2

Am văzut că ar fi fost mult mai bine ca sora F să rămână împreună cu familia ei și să simtă că îi revin anumite responsabilități. Lucrul acesta i-ar fi trezit la viață energiile adormite. Mi-a fost arătat că situația de despărțire, de separare, în care s-a aflat această dragă familie cât timp a stat la ______, a fost nefavorabilă pentru educația și pentru creșterea copiilor. Pentru binele lor, acești copii ar trebui învățați să-și asume responsabilități în gospodărie și să simtă că unele dintre poverile vieții apasă și asupra lor. Mama, angajată în educarea și în creșterea copiilor ei, este implicată chiar în lucrarea pe care Dumnezeu i-a desemnat-o și de dragul căreia, în îndurarea Sa, a ascultat rugăciunile înălțate pentru însănătoșirea ei. În timp ce ar trebui să se ferească de munca obositoare, mai presus decât orice ea ar trebui să evite o viață de inactivitate.1M 557.3

Când mi-a fost dată viziunea de la Rochester, New York, am văzut că ar fi mult mai bine ca acești părinți și copii să-și formeze un cămin al lor. Copiii trebuie să își îndeplinească fiecare partea care îi revine în lucrările din gospodărie și să obțină astfel o educație valoroasă, care nu ar putea fi obținută pe altă cale. Viața la ______ sau în orice alt loc de felul acesta, unde sunt înconjurați de personal de servire și de îngrijire, reprezintă cel mai mare rău posibil pentru mamă și pentru copii. Isus o invită pe sora F să-și găsească odihna în El și să-și lase mintea să primească un tonus sănătos meditând la lucrurile cerești și căutând cu stăruință să-și conducă mica turmă să fie hrănită și îndrumată de Domnul. În felul acesta, ea poate să-și ajute cel mai bine soțul, eliberându-l de sentimentul că ea trebuie să primească din partea lui atât de multă grijă, atenție și simpatie.1M 557.4

În ceea ce privește extinderea clădirilor Institutului de Sănătate de la Battle Creek, mi-a fost arătat, așa cum am afirmat înainte, că noi ar trebui să avem o astfel de instituție, mică la început, dar extinsă treptat și cu prudență, pe măsură ce vom putea găsi medici și personal medical auxiliar bun, precum și fondurile necesare, și pe măsură ce nevoile celor bolnavi vor cere acest lucru; și totul trebuie să fie condus în armonie cu principiile și cu spiritul umil al soliei îngerului al treilea. Dar când am văzut sumele mari calculate în grabă și cerute de aceia care au avut un rol de conducere în cadrul lucrării, m-am simțit alarmată și, în numeroase discuții private și în scrisori i-am avertizat pe acești frați să acționeze prudent. Motivul meu în această privință este acela că, fără binecuvântarea lui Dumnezeu, sunt multe căi prin care această lucrare poate fi împiedicată, cel puțin pentru un timp, oricare dintre ele fiind în detrimentul instituției și al cauzei lui Dumnezeu. Dacă medicii nu și-ar mai putea ocupa locul din cauza bolii, a morții sau din orice alt motiv, lucrarea ar trebui să înceteze până când s-ar ridica alții; sau, dacă nu ar mai veni fonduri în timp ce noile clădiri se află în construcție, lucrarea ar trebui să se oprească din cauza prăbușirii resurselor, iar cei implicați ar fi cuprinși de o descurajare generală; de asemenea, ar putea să nu fie pacienți suficienți pentru a ocupa clădirile actuale și, în consecință, să nu fie suficienți bani pentru a acoperi cheltuielile curente. Prin eforturi depuse în toate departamentele într-un mod corect și judicios și prin binecuvântarea lui Dumnezeu, instituția aceasta se va dovedi un mare succes, în timp ce un singur eșec, în orice direcție, s-ar putea dovedi, mai devreme sau mai târziu, un mare rău. Nu trebuie să uităm că, dintre numeroasele instituții de sănătate înființate în Statele Unite, în ultimii douăzeci și cinci de ani, doar foarte puține și-au menținut o existență vizibilă până în prezent.1M 558.1

Am făcut apel în mod public la frații noștri să fie înființată o astfel de instituție în cadrul bisericii noastre și am vorbit în termenii cei mai elogioși despre doctorul F, ca fiind omul care, prin providența lui Dumnezeu, a dobândit experiență pentru a lucra ca medic. Am spus acest lucru pe baza autorității a ceea ce mi-a arătat Dumnezeu. Dacă este nevoie, aș repeta fără nicio ezitare tot ceea ce am spus. Nu intenționez să retrag nici măcar o singură propoziție din ceea ce am scris sau spus. Lucrarea este a lui Dumnezeu și trebuie să fie adusă la îndeplinire cu o mână fermă, dar, totodată, cu prudență.1M 558.2

Reforma sănătății este strâns legată de lucrarea soliei îngerului al treilea, dar nu este ea însăși solia. Predicatorii noștri trebuie să-i învețe pe oameni reforma sănătății, dar nu trebuie să facă din ea tema centrală, în locul soliei. Locul ei este printre acele subiecte care prezintă lucrarea de pregătire necesară pentru întâmpinarea evenimentelor pe care le aduce în atenție solia; între aceste subiecte, ea ocupă un rol important. Ar trebui să dăm dovadă de zel în ceea ce privește reforma și, în același timp, să evităm să dăm impresia că ezităm sau că suntem înclinați spre fanatism. Membrii noștri ar trebui să asigure mijloacele necesare pentru extinderea Institutului de Sănătate, în măsura în care au posibilitatea să facă acest lucru fără să dea mai puțin pentru celelalte nevoi ale lucrării. Lăsați să se dezvolte reforma sănătății și Institutul de Sănătate așa cum s-au dezvoltat și alte inițiative de valoare, având în vedere puterile noastre slabe din trecut și capacitatea mai mare pe care o avem acum, de a face mult într-o perioadă scurtă de timp. Lăsați ca Institutul de Sănătate să se dezvolte așa cum s-au dezvoltat și alte proiecte, atât de repede pe cât o poate face în siguranță și fără să afecteze alte ramuri ale măreței lucrări, care sunt la fel de importante sau chiar mai importante, în aceste timpuri. Ar fi greșit ca un frate să doneze pentru Institut o mare parte din averea lui, fie că are mult, fie că are puțin, în așa fel încât să nu mai poată da și în alte direcții la fel de mult pe cât ar face-o în alte condiții. La fel de greșit ar fi și să nu facă nimic. La fiecare apel mișcător adresat poporului nostru în vederea strângerii de fonduri pentru Institut, trebuie să se aibă în vedere să nu fie jefuite alte ramuri ale lucrării; în special cei săraci, care vor să dăruiască, trebuie să fie atenționați. Unii oameni sărmani, cu familii, care nu au o casă a lor și care sunt prea săraci pentru a merge la Institut ca să fie tratați, au donat pentru Institut o cincime, până la o treime din tot ceea ce aveau. Aceasta este o greșeală. Unii frați și unele surori au donat de mai multe ori, când nu ar fi trebuit să doneze niciodată, astfel că ar trebui să meargă pentru un scurt timp la Institut, pentru a fi tratați, având cheltuielile achitate în întregime sau parțial din fondurile de caritate. Nu consider că este înțelept să se facă atâtea calcule pentru viitor, în timp ce îi lăsăm să sufere pe cei care au nevoie de ajutor acum. Fraților, nu înaintați mai repede decât vă deschide calea providența lui Dumnezeu.1M 559.1

Reforma sănătății este o ramură a lucrării speciale a lui Dumnezeu pentru binele poporului Său. Am văzut că cel mai mare pericol, în ceea ce privește o instituție înființată în cadrul bisericii noastre, ar fi acela ca administratorii ei să se îndepărteze de spiritul adevărului prezent și de simplitatea care trebuie să-i caracterizeze întotdeauna pe ucenicii lui Hristos. Mi-a fost transmisă o avertizare cu privire la coborârea standardului adevărului, în vreun fel oarecare, într-o astfel de instituție, cu scopul de a satisface sentimentele celor necredincioși și de a ni-i asigura drept clienți. Marele obiectiv al primirii celor necredincioși în instituția noastră este acela de a-i conduce să primească adevărul. Dacă standardul este coborât, ei vor avea impresia că adevărul nu este chiar atât de important și vor pleca acasă fiind și mai împietriți ca înainte, în ceea ce privește acceptarea lui.1M 559.2

Dar cel mai mare rău care rezultă din urmarea unei astfel de căi va fi influența pe care o va avea asupra pacienților săraci, dintre cei credincioși, lucru care va afecta și lucrarea în general. Aceștia au fost învățați să se încreadă în rugăciunea credinței și mulți dintre ei sunt descurajați, deoarece nu primesc acum un răspuns mai evident la rugăciunea lor. Am văzut că motivul pentru care Dumnezeu nu ascultă rugăciunile slujitorilor Săi înălțate în favoarea celor bolnavi din mijlocul nostru este acela că El nu ar fi glorificat însănătoșindu-i în timp ce ei încalcă legile sănătății. Am văzut, de asemenea, că El a plănuit reforma sănătății și Institutul de Sănătate pentru a pregăti calea ca rugăciunea credinței să poată fi pe deplin ascultată. Credința și faptele bune trebuie să meargă mână în mână pentru alinarea acelora dintre noi care se află în suferință și pentru a-i pregăti să-L slăvească pe Dumnezeu aici și să fie mântuiți la venirea lui Hristos. Dumnezeu nu îngăduie ca acești sărmani aflați în suferință să fie vreodată dezamăgiți și întristați descoperind că administratorii și conducătorii Institutului lucrează doar dintr-o perspectivă lumească, în loc să adauge la practica medicală binecuvântările și virtuțile de tați și mame care poartă de grijă în Israel.1M 560.1

Nimeni să nu cultive gândul că Institutul este locul în care să vină și să fie vindecați prin rugăciunea credinței. Acesta este locul în care să găsească vindecare de bolile lor prin tratament și prin formarea unor obiceiuri corecte, precum și să învețe cum să prevină boala. Dar, dacă există vreun loc sub cer, mai mult decât altul, în care să fie înălțate rugăciuni de împreună simțire, pentru alinare, de către oameni devotați și credincioși, atunci acest loc este, într-adevăr, un astfel de institut. Aceia care îi tratează pe bolnavi trebuie să acționeze, în această importantă lucrare, bizuindu-se cu putere pe Dumnezeu, pentru ca binecuvântările Sale să însoțească mijloacele pe care El ni le-a asigurat, în harul Său, și asupra cărora, în îndurarea Sa, ne-a atras atenția ca popor: aerul curat, curățenia, o alimentație sănătoasă, perioade adecvate de muncă și de odihnă și folosirea apei. Ei nu trebuie să aibă interese egoiste, în afară de această lucrare importantă și solemnă. Este nevoie să-și dedice toată atenția pentru a se îngriji corespunzător de starea fizică și spirituală a bolnavilor din poporul lui Dumnezeu, care și-au pus încrederea în ei aproape fără rezerve și care, cu mari eforturi financiare, s-au dat în grija lor. Nimeni nu are o minte atât de înțeleaptă și nu este atât de priceput, încât, după ce a făcut tot ce i-a stat în putere, lucrarea lui să fie desăvârșită.1M 560.2

Cei cărora le este încredințat binele fizic și, într-o mare măsură, binele spiritual al celor bolnavi din poporul lui Dumnezeu trebuie să aibă grijă ca nu cumva, prin procedee lumești sau urmându-și interesele personale, să atragă dezaprobarea lui Dumnezeu asupra lor și asupra acestei ramuri a lucrării. Ei nu trebuie să se bazeze doar pe priceperea lor. Dacă, în locul dezaprobării lui Dumnezeu, asupra Institutului va fi binecuvântarea Sa, îngerii îi vor însoți pe pacienți, pe personalul medical și pe medici, ca să îi ajute în lucrarea de refacere, astfel încât, la sfârșit, slava să fie a lui Dumnezeu, și nu a omului slab și mărginit. Dacă oamenii aceștia vor lucra după procedee omenești și dacă inimile lor se vor înălța și vor spune: „Tăria mea și puterea mâinii mele au făcut aceste lucruri”, Dumnezeu îi va lăsa să lucreze în condițiile marilor dezavantaje ale inferiorității lor față de alte astfel de instituții, în ceea ce privește cunoștințele, experiența și posibilitățile materiale. Atunci, n-ar realiza nici jumătate din ceea ce realizează alte instituții.1M 561.1

Am văzut influența benefică pe care o are munca în aer liber asupra celor care au puterile slăbite și o circulație deficitară, în special asupra femeilor care au ajuns într-o astfel de stare din cauză că au stat prea mult în spații închise. Sângele lor a devenit încărcat de impurități din cauza lipsei de aer proaspăt și de exercițiu fizic. În loc să se ofere distracții care le țin pe aceste persoane în interior, ar trebui să existe preocupare pentru a asigura mijloace de recreere în aer liber. Am văzut că în jurul Institutului ar trebui să existe terenuri întinse, înfrumusețate cu flori și plantate cu zarzavaturi și cu fructe. Aici, cei slăbiți ar putea lucra, în funcție de sex și de starea lor de sănătate, la ore potrivite. Aceste terenuri trebuie să îi fie date în grijă unui grădinar cu experiență, care să-i direcționeze pe toți într-un mod ordonat și cu bun-gust.1M 561.2

Legătura pe care o am cu această lucrare îmi cere să-mi exprim liber părerea. Vorbesc deschis și aleg să folosesc acest mijloc pentru a mă adresa tuturor celor interesați. Ceea ce a apărut în Mărturia nr. 11, în legătură cu Institutul de Sănătate, nu ar fi trebuit publicat până când nu aș fi reușit să scriu tot ceea ce mi-a fost arătat în legătură cu el. Am intenționat să nu spun nimic în legătură cu subiectul nr. 11 și am trimis toate manuscrisele pe care le aveam în vedere pentru acea Mărturie, din districtul Ottawa, unde lucram atunci, la biroul din Battle Creek, menționând că doream ca ei să grăbească acea mică lucrare, de care era atâta nevoie, și că aveam să scriu cât mai curând posibil Mărturia nr. 12, în care intenționam să vorbesc deschis despre tot ceea ce primisem cu privire la Institut. Frații de la Battle Creek, care erau interesați în mod special de Institut, știau că mi se arătase că poporul nostru trebuie să contribuie cu bani pentru înființarea unei astfel de instituții. De aceea, ei mi-au scris că era nevoie imediat de influența mărturiei mele cu privire la Institut, ca să-i impresioneze și să-i mobilizeze pe frați cu privire la acest subiect, și că publicarea Mărturiei nr. 11 avea să fie amânată până când aveam să fiu în stare să scriu.1M 562.1

Aceasta a fost o mare încercare pentru mine, deoarece știam că nu puteam să scriu tot ceea ce îmi fusese arătat, pentru că în perioada aceea le vorbeam oamenilor de șase sau opt ori pe săptămână, făcând vizite din casă în casă și scriind sute de pagini de mărturii personale și de scrisori particulare. Acest volum de muncă imens, care așeza asupra mea poveri și dificultăți inutile, m-a adus în situația de a nu mai putea munci deloc. Sănătatea îmi era slăbită, iar suferința sufletească prin care treceam nu putea fi descrisă. În acest context, am cedat opiniei altora și am fost de acord să scriu ceea ce a apărut în Mărturia nr. 11 cu privire la Institutul de Sănătate, nefiind în stare să prezint tot ceea ce văzusem. Aici am greșit. Trebuie să mi se îngăduie să-mi cunosc propria datorie mai bine decât mi-o pot cunoaște alții, în special în ceea ce privește lucrurile pe care mi le-a descoperit Dumnezeu. Unii mă vor condamna pentru ceea ce spun acum. Alții mă vor condamna pentru că nu am spus mai înainte. Hotărârea de a aglomera atât de mult aspectele legate de Institut a fost una dintre cele mai grele încercări prin care am trecut vreodată. Dacă toți aceia care mi-au folosit mărturia ca să îi mobilizeze pe frați ar fi fost ei înșiși impresionați de ea în aceeași măsură, aș fi fost mai mulțumită. Dacă aș mai întârzia să vorbesc despre opiniile și despre sentimentele mele, aș fi și mai mult de condamnat, atât de către cei care cred că ar fi trebuit să vorbesc mai demult, cât și de către cei care poate consideră că nu ar fi trebuit să dau niciun fel de avertizări. Pentru binele acelora care se află la conducerea lucrării, pentru binele cauzei lui Dumnezeu și al fraților noștri și pentru a mă cruța singură de multe necazuri, am ales să vorbesc deschis.1M 562.2