Numărul 6—Mărturie Pentru Biserică

Lenevia mustrată

Stimați frați și surori, în îndurarea Sa, Domnul m-a cercetat din nou, într-o vreme de lipsuri și de mare suferință. Pe 23 decembrie 1860, am fost luată în viziune și mi-au fost arătate greșelile unor persoane care au afectat cauza lui Dumnezeu. Nu am îndrăznit să ascund mărturia aceasta de biserică, doar pentru a cruța sentimentele anumitor persoane.1M 212.1

Mi s-a arătat starea decăzută a poporului lui Dumnezeu; că Dumnezeu nu S-a îndepărtat de ei, ci ei s-au îndepărtat de El și au ajuns căldicei. Ei au teoria adevărului, dar le lipsește puterea lui mântuitoare. Pe măsură ce ne apropiem de încheierea timpului, Satana se coboară [pe pământ] cu o putere mare, știind că are puțină vreme. Puterea lui va fi exercitată în special asupra rămășiței. El va face război împotriva lor și va căuta să-i dezbine și să-i împrăștie, astfel încât să le slăbească puterea și să îi înfrângă. Poporul lui Dumnezeu trebuie să acționeze cu înțelepciune și să fie unit în eforturi. Toți trebuie să aibă același gând, aceeași înțelegere a lucrurilor; atunci, eforturile lor nu vor fi irosite, ci vor vorbi cu putere în favoarea cauzei adevărului prezent. Trebuie păstrată ordinea, trebuie să existe unitate în menținerea ordinii; altfel, Satana va profita.1M 212.2

Am văzut că vrăjmașul va acționa pe orice cale posibilă pentru a-i descuraja pe cei care fac parte din poporul lui Dumnezeu și pentru a aduce confuzie și tulburare asupra lor și că ei trebuie să înainteze cu înțelepciune, pregătindu-se pentru atacurile lui Satana. Chestiunile care privesc biserica nu trebuie să fie lăsate într-o stare de dezorganizare. Trebuie să se acționeze pentru a se asigura proprietatea bisericii pentru cauza lui Dumnezeu, astfel încât lucrarea să nu fie întârziată în progresul ei, iar mijloacele pe care diferitele persoane vor să le consacre cauzei lui Dumnezeu să nu se strecoare în rândurile vrăjmașului. Am văzut că poporul lui Dumnezeu trebuie să acționeze cu înțelepciune și să nu lase nimic nefăcut, din ceea ce îi revine, pentru a pune proprietățile bisericii în siguranță. Apoi, după ce a făcut tot ce i-a stat în putere în această privință, trebuie să-I încredințeze Domnului conducerea acestor lucruri, astfel încât Satana să nu profite de rămășița poporului lui Dumnezeu. Acum este timpul când Satana lucrează. Un viitor furtunos stă înaintea noastră și biserica trebuie să fie trează, ca să înainteze, astfel încât să se poată împotrivi în siguranță planurilor lui. Este timpul să se facă ceva. Lui Dumnezeu nu Îi place ca poporul Său să neglijeze chestiunile care privesc biserica și să îngăduie ca vrăjmașul să profite și să controleze lucrurile după cum vrea.1M 213.1

Mi s-a arătat poziția greșită adoptată de fratele B în Review, cu privire la organizație și influența distrugătoare pe care el a exercitat-o. El nu a cântărit suficient aspectul acesta. Articolele lui au fost anume calculate pentru a avea o influență dezbinătoare, pentru a conduce mintea oamenilor la concluzii greșite și pentru a-i încuraja pe mulți în ideile lor delăsătoare cu privire la administrarea aspectelor legate de cauza lui Dumnezeu. Aceia care nu simt asupra lor greutatea acestei lucrări nu consideră că este necesar să facă ceva pentru a se stabili ordinea în biserică. Cei care poartă de multă vreme povara privesc spre viitor și cântăresc bine lucrurile. Ei sunt convinși că trebuie să fie făcuți pași concreți, pentru ca activitatea bisericii să fie adusă într-o situație mai sigură, astfel încât Satana să nu poată să intervină și să profite. Articolele fratelui B i-au determinat pe cei care se tem de ordine să privească acum cu suspiciune sugestiile venite din partea acelora care, prin providența specială a lui Dumnezeu, se implică și acționează în chestiunile importante ale bisericii. Iar când a văzut că poziția lui nu este acceptată, el nu și-a recunoscut deschis greșeala, ci s-a străduit să diminueze impresia rea pe care deja o lăsase.1M 213.2

Am văzut că, în aspectele legate de viața aceasta, fratele B este prea superficial și neglijent. Îi lipsește energia, considerând că este o virtute să lase în seama Domnului ceea ce Domnul a lăsat în seama lui. Doar în situații de mare urgență Domnul intervine pentru noi. Noi avem o lucrare de făcut, poveri și responsabilități de purtat, și, făcând astfel, dobândim experiență. Fratele B. manifestă aceeași atitudine în chestiunile spirituale, ca și în cele vremelnice. Îi lipsesc zelul și seriozitatea, pentru a lucra în mod meticulos și conștiincios. În ceea ce privește lucrurile lui Dumnezeu, toți ar trebui să acționeze cu mai multă prevedere și înțelepciune decât atunci când este vorba despre lucrurile acestei vieți, pentru a-și asigura o bogăție pământească.1M 214.1

Deși cei care fac parte din poporul lui Dumnezeu sunt îndreptățiți să asigure proprietatea bisericii într-o manieră legală, ei trebuie să fie atenți să-și păstreze caracterul lor distinct și sfânt. Am văzut că persoane neconsacrate vor profita de poziția pe care biserica a luat-o recent și vor depăși limitele, vor duce lucrurile la extrem și vor aduce daune lucrării lui Dumnezeu. Unii vor acționa fără înțelepciune și fără chibzuință, se vor angaja în procese și acțiuni judecătorești care ar putea fi evitate, se vor amesteca astfel cu lumea, se vor împărtăși de spiritul ei și îi vor influența pe alții să le urmeze exemplul. Cel care susține că este creștin, dar acționează fără înțelepciune, face mult rău cauzei adevărului prezent. Răul prinde rădăcini mult mai repede decât binele și înflorește atunci când binele și dreptatea lâncezesc pentru că nu sunt hrănite cu grijă.1M 214.2

Atenția mi-a fost îndreptată spre trecut și am văzut că, în orice acțiune importantă, în orice decizie luată sau în orice punct câștigat de poporul lui Dumnezeu, s-au ridicat unii care să ducă lucrurile la extreme și să intervină într-o manieră exagerată, care i-a dezgustat pe cei necredincioși, a provocat mâhnire poporului lui Dumnezeu și a compromis cauza Lui. Oamenii pe care Dumnezeu îi cheamă la adevăr în aceste timpuri din urmă vor fi tulburați de astfel de lucruri. Dar mult rău va putea fi evitat, dacă slujitorii lui Hristos vor avea un singur gând și vor fi uniți în planurile de acțiune și în eforturi. Dacă vor rămâne împreună, dacă se vor susține unul pe celălalt și vor condamna și vor mustra cu credincioșie răul, acesta se va veșteji curând. Dar Satana a ajuns să controleze aceste lucruri într-o mare măsură. Membri individuali și chiar predicatori au simpatizat cu cei necredincioși care au fost mustrați pentru greșelile lor, iar consecința a fost dezbinare și resentimente. Cel care a îndrăznit să se achite de neplăcuta datorie de a trata cu credincioșie greșelile și răul este întristat și rănit de faptul că nu se bucură pe deplin de simpatia fraților lui predicatori. Îndeplinind aceste datorii neplăcute, el se descurajează, lasă crucea jos și nu mai dă mărturia pe care ar trebui să o dea. Sufletul lui este cuprins de întuneric, iar biserica suferă chiar din cauza lipsei acelei mărturii, pe care Dumnezeu o desemnase pentru poporul Său. Obiectivul lui Satana este atins atunci când mărturia celor credincioși este reprimată. Cei care sunt gata să manifeste simpatie față de cei greșiți consideră lucrul acesta ca fiind o virtute; dar ei nu își dau seama că exercită o influență care se răspândește tot mai mult și că, astfel, contribuie direct la îndeplinirea planurilor lui Satana.1M 215.1

Am văzut că sufletele multor oameni au fost distruse de atitudinea lipsită de înțelepciune a fraților care au manifestat simpatie față de ei, atunci când singura lor speranță ar fi fost aceea de a fi lăsați să vadă și să înțeleagă adevărata dimensiune a greșelilor lor. Dar cum au acceptat cu nerăbdare simpatia pe care le-au arătat-o acești frați neînțelepți, ei au ajuns la concluzia că au fost nedreptățiți, iar dacă încearcă să-și schimbe purtarea, o fac doar cu jumătate de inimă. Ei tratează situația în așa fel, încât să se potrivească sentimentelor lor firești, aruncă vina asupra celui care i-a mustrat și astfel încearcă să improvizeze o rezolvare. Dar adevărata problemă nu este analizată în profunzime și nu este vindecată, astfel că ei cad din nou în aceeași greșeală, deoarece nu sunt lăsați să simtă adevărata dimensiune a răului făcut și să se umilească înaintea lui Dumnezeu, lăsându-L pe El să-i vindece și să-i corecteze. Această manifestare de falsă simpatie a acționat cu totul contrar planului lui Hristos și al îngerilor slujitori.1M 215.2

Slujitorii lui Hristos trebuie să se ridice și să se angajeze în lucrarea lui Dumnezeu cu toate energiile lor. Cei aflați în slujba Lui nu vor avea nicio scuză, dacă se vor sustrage de la a da mărturia care le-a fost încredințată. Ei trebuie să mustre și să condamne răul și să nu îngăduie păcatul la un frate. Trebuie să introduc aici un fragment dintr-o scrisoare adresată fratelui C:1M 216.1

„Mi-au fost arătate anumite lucruri în legătură cu tine. Am văzut că mărturia vie și directă a fost înăbușită în biserică. Tu nu ai fost în armonie cu mărturia clară. Ai evitat să-ți îndrepți mâna cu hotărâre împotriva răului și ai luptat împotriva acelora care au simțit că era responsabilitatea lor să facă acest lucru. Ți-ai manifestat simpatia față de cei nemulțumiți. Lucrul acesta a avut tendința de a face din tine un om slab. Nu ai fost cu totul de partea mărturiei directe, acuzatoare, care i-a fost adresată clar acelei persoane.1M 216.2

Slujitorii lui Dumnezeu nu au nicio scuză, dacă evită să dea o mărturie directă. Ei trebuie să condamne și să mustre răul și să nu îngăduie păcatul la un frate. De multe ori, ți-ai întins mâinile ca să aperi diferite persoane de condamnarea pe care o meritau și de corecția pe care Domnul hotărâse că ei trebuie să o primească. Dacă aceste persoane nu își schimbă viața, lucrul acesta va fi trecut în contul tău. În loc să vezi pericolul în care se află și să le avertizezi, ți-ai îndreptat influența împotriva acelora care și-au urmat convingerea datoriei și care i-au mustrat și i-au avertizat pe cei greșiți.1M 216.3

Acesta este un timp plin de pericole pentru biserica lui Dumnezeu, iar cel mai mare dintre ele acum este acela al autoînșelării. Oameni care susțin a crede adevărul sunt orbi față de propriile greșeli și față de pericolul în care se află. Ei ating standardul de evlavie stabilit de prietenii lor și de ei înșiși, se bucură de simpatia fraților și sunt mulțumiți, în timp ce sunt departe de a atinge standardul Evangheliei, stabilit de Domnul nostru cel divin. Dacă ei nutresc nedreptatea în inima lor, Domnul nu-i va asculta. Dar în cazul multora, aceasta nu este doar în inima lor, ci este manifestată în mod deschis în viața lor; cu toate acestea, în multe cazuri, cei care fac răul nu primesc nicio mustrare.1M 216.4

Atenția mi-a fost îndreptată către ______. Sentimentele tale au fost greșite în acest caz. Ar fi trebuit să rămâi alături de fratele D și să faceți împreună această lucrare corectă, de a lua poziție împotriva greșelilor acelei persoane și de a le mustra. Povara pe care ai aruncat-o asupra fratelui D o meritai tu, pentru lipsa de curaj moral de a-ți întinde mâna împotriva răului. Tu i-ai influențat și pe alții. Lucrarea bună care Dumnezeu a hotărât că trebuie să fie realizată în dreptul anumitor persoane nu a fost realizată, iar acestea au fost încurajate de Satana să se umfle de mândrie. Dacă ai fi ascultat sfatul pe care ți l-a dat Dumnezeu la vremea aceea, ai fi exercitat o influență în favoarea cauzei lui Dumnezeu. Duhul Domnului a fost întristat. Și această lipsă de unitate îi descurajează pe aceia asupra cărora Dumnezeu așază povara de a adresa mustrări.1M 217.1

Mi-a fost arătat că tu ai greșit manifestând simpatie față de E. Atitudinea ta față de el ți-a afectat influența și a făcut mult rău cauzei lui Dumnezeu. Este imposibil ca E să fie primit ca membru în biserica lui Dumnezeu. El s-a așezat singur într-o postură în care nu poate fi ajutat de biserică, deoarece nu poate să aibă nicio comuniune cu biserica și nici să-și exprime părerea în cadrul ei. S-a așezat singur în calea luminii și a adevărului. S-a încăpățânat să meargă pe drumul lui și a refuzat să asculte mustrarea. A urmat înclinațiile inimii lui corupte, a încălcat Legea cea sfântă a lui Dumnezeu și a dezonorat cauza adevărului prezent. Dacă se va pocăi vreodată din toată inima, biserica nu trebuie să mai ia în discuție cazul lui. Dacă va merge la cer, va trebui să meargă singur, fără frățietatea bisericii. O mustrare fermă din partea lui Dumnezeu și din partea bisericii trebuie să rămână pentru totdeauna în dreptul lui, astfel încât standardul de moralitate să nu fie doborât în praf. Domnul dezaprobă atitudinea ta în acest caz.1M 217.2

Ai adus prejudicii cauzei lui Dumnezeu; atitudinea ta plină de încăpățânare a rănit inimile celor care fac parte din poporul lui Dumnezeu. Influența ta încurajează o stare de indolență în biserică. Tu ar trebui să dai o mărturie vie, directă. Dă-te la o parte din calea lucrării lui Dumnezeu, nu te așeza între Dumnezeu și poporul Său. Prea mult timp ai ascuns mărturia directă, clară, și te-ai împotrivit dezaprobării aspre pe care Dumnezeu o manifestă față de greșelile personale. Dumnezeu Își corectează poporul, îl pune la încercare și îl curăță. Dă-te la o parte din cale, astfel încât lucrarea Lui să nu fie împiedicată. El nu va accepta o mărturie blândă. Pastorii trebuie să strige tare și să nu cruțe. Domnul ți-a dat o mărturie plină de putere, menită să întărească biserica și să-i trezească pe cei necredincioși. Dar aceste lucruri, în care ai lipsuri, trebuie să fie corectate; altfel, mărturia ta va fi lipsită de putere, iar influența ta va face rău cauzei lui Dumnezeu. Oamenii privesc la tine ca la un exemplu. Nu îi conduce pe o cale greșită! Fă astfel, încât influența ta să fie spre corectarea greșelilor din propria familie și din biserică.”1M 217.3

Mi s-a arătat că Domnul reînsuflețește mărturia vie, directă, care va dezvolta caracterul și va curăța biserica. Dar, cu toate că ni se poruncește să ne despărțim de lume, nu este nevoie să devenim aspri și neciopliți, să ne coborâm la expresii vulgare și să facem remarci grosolane. Adevărul este menit să-l înnobileze pe cel care îl primește, să-i rafineze gustul și să-i sfințească gândirea. Trebuie să existe un efort continuu de a imita societatea căreia așteptăm să ne alăturăm în curând, și anume aceea a îngerilor lui Dumnezeu, care nu au căzut niciodată în păcat. Caracterul trebuie să fie sfânt, manierele atrăgătoare, cuvintele fără viclenie și, astfel, să ne apropiem pas cu pas de acea stare în care să fim potriviți pentru a fi mutați acolo.1M 218.1

Datoria față de copii1M 218.2

Mi-a fost arătat că, în general, părinții nu au avut o atitudine potrivită față de copiii lor. Ei nu i-au înfrânat așa cum ar fi trebuit, ci le-au permis să-și cultive mândria și să-și urmeze înclinațiile rele. În vechime, autoritatea părinților era respectată; pe atunci, copiii le erau supuși părinților lor, se temeau de ei și îi respectau; dar în aceste zile de pe urmă, ordinea s-a inversat. Unii părinți le sunt supuși copiilor lor. Ei se tem să se împotrivească voinței acestora și, de aceea, cedează în fața lor. Dar, atâta timp cât se află sub acoperișul părinților și depind de ei, copiii trebuie să li se supună. Părinții trebuie să acționeze cu hotărâre, cerând ca părerea lor cu privire la ceea ce este bine să fie ascultată.1M 218.3

Eli ar fi putut să-i țină în frâu pe fiii lui nelegiuiți, dar s-a temut să-i supere. El le-a permis să continue în răzvrătirea lor, până când aceștia au ajuns un blestem pentru Israel. Părinților li se cere să-și înfrâneze copiii. Mântuirea copiilor depinde foarte mult de calea urmată de părinți. În dragostea și în afecțiunea lor greșită față de copiii lor, mulți părinți sunt prea îngăduitori cu ei, spre răul lor, cultivându-le mândria și punând pe ei tot felul de podoabe și de ornamente, care îi fac să devină încrezuți și să creadă că haina este cea care îl face pe om. Dar atunci când ajung să-i cunoască mai îndeaproape, cei în societatea cărora trăiesc se conving în scurt timp că înfățișarea exterioară nu este suficientă ca să ascundă diformitatea unei inimi lipsite de virtuțile creștine, pline de egoism, de aroganță și de pasiuni necontrolate. Cei care iubesc blândețea, smerenia și cinstea vor evita o astfel de societate, chiar dacă ar fi vorba despre copiii celor care păzesc Sabatul. Compania lor este otrăvitoare; influența lor conduce la moarte. Părinții nu își dau seama de influența distrugătoare a seminței pe care o seamănă acum. Aceasta va încolți și va aduce roade care îi vor face pe copiii lor să disprețuiască autoritatea părintească.1M 219.1

Chiar și după ce trec de vârsta copilăriei, copiii trebuie să-și respecte părinții și să se îngrijească de confortul lor. Ei trebuie să asculte sfatul părinților evlavioși și să nu considere că, deoarece au mai înaintat în vârstă cu câțiva ani, nu mai au nicio datorie față de aceștia. Există o poruncă însoțită de o făgăduință pentru aceia care își onorează tatăl și mama. În aceste zile din urmă, copiii sunt atât de recunoscuți pentru lipsa lor de ascultare și de respect, încât Dumnezeu a subliniat în mod special acest lucru, care constituie un semn că sfârșitul este aproape. El arată că Satana are un control aproape total asupra minții celor tineri. Mulți nu-i mai respectă pe cei în vârstă. Este considerat ceva prea demodat să-i respecți pe cei vârstnici; dar lucrul acesta datează încă de pe vremea lui Avraam. Dumnezeu spune: „Eu îl cunosc și știu că are să poruncească fiilor lui și casei lui după el”.1M 219.2

În vechime, copiilor nu li le permitea să se căsătorească fără consimțământul părinților. Părinții erau aceia care alegeau pentru copiii lor. Era considerată o crimă ca un copil să se căsătorească așa cum credea el de cuviință. Propunerea era prezentată mai întâi în fața părinților, iar aceștia apreciau dacă persoana care urma să intre într-o relație apropiată cu ei era demnă de aceasta și dacă cele două părți puteau susține o familie. Se considera a fi de cea mai mare importanță ca închinătorii la adevăratul Dumnezeu să nu intre în relații de căsătorie cu popoarele idolatre, ca nu cumva familiile lor să se înstrăineze de Dumnezeu. Chiar și după ce se căsătoreau, copiii se aflau sub cea mai solemnă obligație față de părinții lor. Înțelepciunea lor nu era considerată suficientă fără sfatul părinților, astfel că li se cerea să respecte și să asculte dorințele acestora, ca să nu intre în conflict cu poruncile lui Dumnezeu.1M 220.1

Din nou atenția mi-a fost îndreptată către starea tinerilor din aceste zile de pe urmă. Copiii nu sunt ținuți sub control. Părinți, ar trebui să începeți cea dintâi lecție de disciplină atunci când copiii sunt încă niște prunci, în brațele voastre. Învățați-i să-și supună propria voința voinței voastre. Lucrul acesta poate fi realizat, dacă sunteți consecvenți și fermi. Părinții trebuie să-și stăpânească propria fire și apoi, cu blândețe și cu hotărâre, să supună voința copilului până când acesta nu se va mai împotrivi, ci va accepta dorințele lor.1M 220.2

Părinții nu încep la timp. Cea dintâi manifestare a firii capricioase a copiilor nu este supusă, iar aceștia devin încăpățânați, trăsătură care se accentuează odată cu creșterea lor în vârstă și în putere. Unii copii, pe măsură ce cresc, consideră că este normal să-și urmeze propriul drum, iar părinții să se supună dorințelor lor. Ei așteaptă ca părinții lor să îi asculte. Nu suportă restricțiile, iar atunci când sunt suficient de mari ca să le poată fi de ajutor părinților, nu vor să poarte poverile pe care ar trebui să le poarte. Au fost scutiți de responsabilități și au crescut fiind nefolositori atât în cămin, cât și în afara acestuia. Ei nu au putere și nu sunt rezistenți. Părinții au purtat povara și le-au îngăduit să crească leneși, fără să-și formeze deprinderea de a fi ordonați, harnici și economi. Ei nu au fost învățați ce înseamnă tăgăduirea de sine, ci au fost răsfățați și alintați, le-au fost satisfăcute toate capriciile, astfel că au crescut cu o sănătate firavă. Manierele și comportarea lor nu sunt plăcute. Ei înșiși sunt nefericiți și îi fac nefericiți și pe cei din jurul lor. Și, deși copiii sunt doar niște copii, care au nevoie să fie disciplinați, li se îngăduie să iasă în diferite companii și să se amestece cu societatea celor tineri, unde fiecare exercită o influență negativă asupra celorlalți.1M 220.3

Blestemul lui Dumnezeu va cădea cu siguranță asupra părinților necredincioși. Ei nu numai că plantează spini care îi vor răni în această viață, dar vor ajunge să se confrunte cu roadele propriei lipse de credincioșie și atunci când se va face judecata. Mulți copii se vor ridica la judecată și își vor condamna părinții, pentru că nu i-au ținut în frâu, și îi vor învinovăți pentru ruina lor. Falsa simpatie și dragostea oarbă i-a determinat pe părinți să scuze greșelile copiilor lor și să le lase necorectate; drept consecință, copiii lor sunt pierduți, iar sângele sufletului lor va fi cerut din mâna părinților necredincioși.1M 221.1

Copiii care sunt crescuți fără disciplină trebuie să învețe totul din nou, atunci când vor să devină urmași ai lui Hristos. Întreaga lor experiență religioasă a fost afectată de educația pe care au primit-o în copilărie. Adeseori ies la iveală aceeași ambiție, aceeași lipsă de tăgăduire de sine, aceeași lipsă de răbdare atunci când sunt mustrați, aceeași iubire de sine și lipsă de bunăvoință de a asculta sfatul altora sau de a se lăsa influențați de înțelepciunea altora, aceeași indolență, aceeași tendință de a evita să poarte poverile și să-și asume responsabilitățile. Toate acestea se văd în relația lor cu biserica. Este posibil ca unii dintre ei să biruiască până la urmă, dar cât de grea este bătălia! Cât de dură lupta! Cât de greu le este să treacă prin școala disciplinei complete, care le este necesară pentru a atinge noblețea caracterului lui Hristos! Cu toate acestea, dacă până la urmă ajung să fie biruitori, le va fi îngăduit să vadă, înainte de a fi înălțați la cer, cât de aproape au fost de prăpastia distrugerii veșnice, din cauză că nu au primit în tinerețe o educație corespunzătoare și nu au învățat încă din copilărie să fie supuși.1M 221.2