Cadrul Istoric În Care A Apărut Volumul 1

Cele nouă volume de Mărturii pentru biserică, totalizând un număr de 4738 de pagini de text (în original), constau din articole și scrisori scrise de Ellen G. White, care conțin instrucțiuni adresate Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea și care au legătură cu bunul mers și cu prosperitatea acesteia. O broșură de șaisprezece pagini, publicată în decembrie 1855, a marcat începutul acestei serii de sfaturi, care au apărut ulterior în broșuri publicate periodic și în cărți. Aceste mesaje tratau, cum era și firesc, situații de actualitate la vremea aceea; dar, în majoritatea cazurilor, și noi, astăzi, ne confruntăm cu aceleași probleme, pericole și oportunități cu care s-a confruntat biserica în primii ei ani.1M 5.1

Primele Mărturii numerotate au fost publicate la numai șapte ani după memorabilele „Conferințe despre Sabat” din 1848, când credincioșii adventiști care primiseră nou-redescoperitele adevăruri referitoare la Sabat și la Sanctuar au așezat temelia doctrinelor specifice ale confesiunii adventiste de ziua a șaptea. În acești câțiva ani, lucrarea a înaintat într-un mod remarcabil. La început, existau doar trei sau patru predicatori, sau „soli”, cum obișnuiau ei să-și spună pe atunci, toți depinzând de ceea ce câștigau prin muncă fizică și de darurile de bunăvoie oferite de cei câțiva credincioși, care erau și ei la fel de săraci în ceea ce privește bunurile acestei lumi. Aceste începuturi s-au limitat aproape exclusiv la zona statelor din Noua Anglie.1M 5.2

În jurul anului 1855, anul publicării primei broșuri de Mărturii, existau aproape douăzeci de predicatori ai Sabatului și ai soliei advente. Numărul credincioșilor crescuse de la mai puțin de o sută la aproape două mii.1M 5.3

Lucrarea de publicare, începută de fratele White în vara anului 1849, în Middletown, Connecticut, fusese condusă din diferite locuri, în circumstanțe nefavorabile. Acum, în 1855, ea se stabilise în propria clădire, în Battle Creek, Michigan.1M 5.4

Perioada acoperită de primele paisprezece Mărturii, cuprinse acum în volumul 1, a fost de treisprezece ani. Amintim aici câteva dintre experiențele și evenimentele acoperite de soliile date în această perioadă, dintre 1855 și 1868.1M 6.1

Prima situație de îndepărtare de la credință, prin apostazia și împotrivirea unora dintre frații care fuseseră în slujirea pastorală, cunoscuți ca gruparea „Messenger”, datorită publicației lor cu titlul Messenger of Truth (Mesagerul adevărului), a produs durere și nedumerire. Primele sfaturi vorbesc despre această mișcare și prezic sfârșitul ei grabnic, în confuzie.1M 6.2

Mișcări fanatice, care aveau ca scop să atragă suflete sincere, pe motivul neîmplinirii speranțelor neîntemeiate legate de „sfințire”, au apărut în mai multe locuri, în special în unele dintre statele din est și în Wisconsin. În unele cazuri, aceste învățături erau însoțite de manifestarea a ceea ce se pretindea a fi „darul limbilor”. Dar bisericii i-au fost date instrucțiuni clare, care au salvat-o de aceste înșelăciuni ale vrăjmașului.1M 6.3

Trecerea timpului și aparenta întârziere a celei de-a Doua Veniri, precum și intrarea în biserică a unora care nu participaseră la mișcarea din 1844, cu profunda ei consacrare spirituală, au avut ca rezultat pierderea dragostei dintâi. A fost, de asemenea, o perioadă în care se speculau terenurile și casele, deoarece statele vestice se deschideau pentru coloniști, printre care se aflau și mulți credincioși din statele aglomerate din est. Se dădeau cele mai serioase avertizări și se făceau cele mai stăruitoare apeluri cu privire la pericolele teribile ale conformării cu lumea, biserica fiind chemată la o profundă consacrare.1M 6.4

Spre sfârșitul anului 1856, s-a atras atenția asupra soliei către Laodiceea, din Apocalipsa 3. Înainte, acest sfat fusese înțeles ca aplicându-se acelor credincioși adventiști care nu urmaseră lumina venită progresiv, a celui de-al treilea înger, și care se organizaseră într-o altă biserică, împotrivindu-se cu înverșunare adevărului cu privire la Sabat. Acum, ei se vedeau pe ei înșiși ca fiind „căldicei” și având nevoie să asculte de sfatul Martorului credincios. Timp de peste doi ani, credincioșii au fost puternic impresionați de această solie, așteptându-se ca ea să-i conducă direct la Marea strigare a celui de-al treilea înger. Soliile serioase cuprinse în Mărturii, cu privire la această mișcare, pot fi înțelese mai bine dacă se cunoaște cadrul în care au fost date.1M 6.5

A fost o perioadă de discuții și de dezbateri susținute. Mulți dintre pastorii noștri erau provocați să discute despre Sabat și despre alte adevăruri și unii dintre ei luau chiar o poziție agresivă în aceste dezbateri. În situația aceasta, era nevoie de un sfat din cer. Unul dintre pastorii noștri de seamă, Moses Hull, s-a angajat în dezbateri cu spiritiștii, la început la inițiativa lor, apoi la a lui. Ca rezultat al acestei încumetări, el a fost prins în labirinturile spiritismului. În aceste împrejurări, sora White a publicat „Însemnările trimise fratelui Hull”, lucrare în care a făcut publice scrisorile pe care i le scrisese acestuia în ultimii ani și care, dacă ar fi fost luate în seamă, l-ar fi salvat de la naufragiul credinței.1M 7.1

Aceia au fost anii când s-au făcut pași în privința organizației. În legătură cu acest lucru, unii dintre cei care trecuseră prin experiența soliei îngerului al doilea se temeau că organizația bisericii era un semn al „Babilonului”. Problemele cu privire la organizație, așa cum erau ele privite și discutate de frați, apar în multe dintre îndrumările date bisericii prin sora White. Iar atunci când, în 1860, a fost organizată lucrarea de publicare și când, după multe discuții și unele întrebări, a fost adoptat numele de „adventistă de ziua a șaptea”, mișcarea și numele acesteia s-au dovedit a fi în armonie cu voința divină.1M 7.2

Imediat după ce s-au făcut ultimii pași în privința organizării bisericii, marcați de organizarea Conferinței Generale în mai 1863, a urmat memorabila viziune de la Otsego, din iunie, când sorei White i-a fost arătată o perspectivă a principiilor care aveau să constituie ceea ce avea să se numească „reforma sănătății”, cu o descoperire a relației dintre ascultarea de legile sănătății și formarea caracterului, necesară în pregătirea membrilor bisericii pentru a fi luați la cer. În strânsă legătură cu aceasta a fost reforma în îmbrăcăminte.1M 7.3

Doi ani mai târziu, a fost dat sfatul că „ar trebui să avem o instituție de sănătate a noastră”, sfat care a condus la înființarea Institutului pentru Reforma Sănătății, în legătură cu care au fost date multe sfaturi. Pe măsură ce lumina a fost urmată, această instituție a crescut până când a ajuns una dintre cele mai bune de felul acesta din lume. În perioada acoperită de acest volum, principiile călăuzitoare care au condus la succesul ei au fost prezentate clar. Tot în acest timp, războiul civil i-a pus pe adventiștii de ziua a șaptea față în față cu necesitatea de a-și defini clar relația cu guvernul civil, pe timp de război.1M 8.1

În aceste pagini au fost subliniate, totodată, importanța familiei în formarea caracterului creștin și responsabilitatea părinților, și au fost prezentate numeroase mesaje solemne, adresate în special tinerilor.1M 8.2

Pe lângă problemele specifice care erau strâns legate de evenimentele acelei perioade, au fost prezentate și numeroase sfaturi și îndemnuri de natură generală, în legătură cu disciplina bisericii și cu pregătirea în vederea luării la cer. Aceasta a fost o perioadă importantă în dezvoltarea bisericii rămășiței, iar sfaturile din Mărturii au exercitat o puternică influență modelatoare.1M 8.3

Administratorii publicațiilor lui Ellen G. White