Pregătește-te să te întâlnești cu Domnul

Am văzut că noi nu ar trebui să amânăm venirea Domnului. Îngerul a spus: „Pregătiți-vă, pregătiți-vă pentru ceea ce stă să vină asupra pământului! Faceți în așa fel, încât faptele voastre să fie în armonie cu credința voastră”. Mi s-a arătat că mintea noastră trebuie să fie preocupată de Dumnezeu și că influența noastră trebuie să vorbească pentru Dumnezeu și pentru adevărul Lui. Noi nu-L putem onora pe Domnul atunci când suntem neglijenți și indiferenți. Nu putem să-I aducem slavă atunci când ne pierdem speranța. Trebuie să ne străduim să ne asigurăm propria mântuire și să-i salvăm și pe alții. Acestei ținte trebuie să-i acordăm toată importanța, orice altceva trecând pe locul al doilea.1M 125.2

Am văzut frumusețea cerului. Am auzit îngerii cântând imnurile lor înălțătoare, aducându-I laudă, onoare și slavă lui Isus. Atunci am putut să înțeleg câte ceva din minunata iubire a Fiului lui Dumnezeu. El a părăsit toată slava, toată onoarea pe care o avea în cer, și a fost atât de interesat de mântuirea noastră, încât a purtat cu răbdare și cu blândețe toate umilințele și toate batjocurile pe care omul le-a putut îngrămădi asupra Lui. A fost rănit și lovit, a fost răstignit pe crucea Calvarului și a suferit moartea cea mai cumplită, pentru a ne salva de la moarte, astfel încât să putem fi spălați în sângele Său și să putem fi înălțați, ca să trăim împreună cu El în locașurile pe care le pregătește pentru noi; ca să ne putem bucura de lumina și de slava cerului, ca să auzim îngerii cântând și să cântăm și noi împreună cu ei.1M 125.3

Am văzut că cerul întreg este interesat de mântuirea noastră; și noi să fim indiferenți? Să fim nepăsători, ca și când ar fi un lucru de mică importanță dacă suntem salvați sau pierduți? Să desconsiderăm noi sacrificiul care a fost făcut pentru noi? Unii au făcut astfel. Au desconsiderat harul care le-a fost oferit și și-au atras dezaprobarea lui Dumnezeu. Duhul lui Dumnezeu nu poate fi întristat la nesfârșit. Dacă va mai fi întristat, în curând Se va îndepărta. După ce Dumnezeu a făcut tot ce se putea face pentru a-i mântui pe oameni, dacă ei arată, prin viața lor, că desconsideră harul oferit de Isus, moartea va fi partea lor, și aceasta va fi scump plătită. Va fi o moarte teribilă; pentru că ei vor trebui să simtă agonia pe care a simțit-o Domnul Hristos pe cruce, ca să plătească mântuirea pe care ei au refuzat-o. Atunci își vor da seama ce au pierdut — viața veșnică și moștenirea nepieritoare. Marele sacrificiu care a fost făcut pentru salvarea sufletelor demonstrează valoarea lor. Odată ce un suflet este pierdut, este pierdut pentru totdeauna.1M 126.1

Am văzut un înger care avea în mână o balanță cu care cântărea gândurile și preocupările copiilor lui Dumnezeu, în special pe ale tinerilor. Pe un taler erau gândurile și preocupările îndreptate către cer; pe celălalt, gândurile și preocupările legate de pământ. Pe acest taler erau așezate cititul de cărți obișnuite, preocupările în privința îmbrăcămintei și a etalării, a vanității, a mândriei etc. Vai, ce moment solemn: îngerii lui Dumnezeu stând cu balanțele în mână și cântărind gândurile celor care declară că sunt copiii Săi — ale celor care pretind că sunt morți față de lume și vii pentru Dumnezeu! Talerul balanței pe care se aflau gândurile legate de pământ, vanitatea și mândria s-a lăsat brusc în jos, neputând rezista greutății care se tot adăuga. Cel pe care se aflau gândurile și preocupările îndreptate către cer s-a ridicat la fel de repede pe cât a coborât celălalt și, vai, cât de ușor era! Pot să vă relatez acest lucru așa cum l-am văzut; dar nu pot reda impresia solemnă și vie care s-a întipărit în mintea mea, când am văzut îngerul cu balanța, cântărind gândurile și preocupările poporului lui Dumnezeu. Îngerul a spus: „Pot unii ca aceștia să intre în cer? Nu, nu, niciodată. Spune-le că speranța pe care o au acum este zadarnică și că, dacă nu se pocăiesc degrabă, ca să fie mântuiți, vor pieri”.1M 126.2

Doar o formă de evlavie nu va mântui pe nimeni. Toți trebuie să aibă o experiență profundă și vie. Doar aceasta îi va salva în timpul de strâmtorare. Atunci, lucrarea lor va fi pusă la probă și se va vedea de ce fel este; dacă este aur, argint și pietre prețioase, ei vor fi ascunși la adăpostul cortului Domnului. Dar, dacă lucrarea lor este lemn, fân și paie, nimic nu-i poate adăposti de mânia aprinsă a lui Iehova.1M 127.1

Celor tineri, ca și celor vârstnici, li se va cere să prezinte motivul speranței lor. Dar mintea lor, întocmită de Dumnezeu pentru lucruri mai bune, ca să-I slujească Lui în mod desăvârșit, a zăbovit asupra lucrurilor neînțelepte, în loc să mediteze asupra celor veșnice. Mintea care este lăsată să rătăcească încoace și încolo este tot la fel de mult în stare să înțeleagă adevărul, dovezile din Cuvântul lui Dumnezeu în favoarea păzirii Sabatului și adevărata temelie a speranței creștine, pe cât este în stare să se preocupe de înfățișare, de maniere, de îmbrăcăminte etc. Iar aceia care lasă ca mintea să le fie distrasă de povești absurde și de basme nefolositoare își hrănesc doar imaginația, dar strălucirea Cuvântului lui Dumnezeu le este ascunsă. Mintea le este abătută de la Dumnezeu. Interesul pentru Cuvântul Său prețios este distrus.1M 127.2

Ne-a fost dată o carte, care să ne călăuzească pașii printre pericolele acestei lumi întunecate, către cer. Ea ne spune cum putem scăpa de mânia lui Dumnezeu și, în același timp, ne vorbește despre suferințele îndurate de Hristos pentru noi, despre marele sacrificiu care a fost făcut pentru ca noi să putem fi mântuiți și să ne bucurăm pentru totdeauna de prezența lui Dumnezeu. Și dacă, în cele din urmă, unii nu vor atinge această țintă, după ce au auzit adevărul, așa cum le-a fost descoperit în această țară cu atâta lumină, va fi numai din vina lor; nu vor avea nicio scuză. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune cum putem deveni creștini desăvârșiți și cum putem scăpa de ultimele șapte plăgi. Dar ei nu sunt deloc preocupați să afle aceste lucruri. Alte lucruri le preocupă mintea, își slujesc idolii și Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu este neglijat și desconsiderat. Dumnezeu a fost luat în râs de cei care susțin că sunt creștini, iar când Cuvântul Său cel sfânt îi va judeca, în ziua cea din urmă, vor fi găsiți necorespunzători. Viața lor este pusă la probă tocmai după Cuvântul pe care ei l-au neglijat, de dragul cărților fără valoare. Acesta este standardul; motivele, cuvintele, faptele și modul în care și-au folosit timpul — toate sunt comparate cu Cuvântul scris al lui Dumnezeu; și, dacă nu corespund cu acesta, cazul lor este hotărât pentru veșnicie.1M 127.3

Am văzut că mulți se compară cu cei de lângă ei și își compară viața cu viețile altora. Nu ar trebui să fie astfel. Nimeni în afară de Hristos nu trebuie să fie exemplul nostru. El este adevăratul nostru Model și fiecare dintre noi ar trebui să ne străduim să-L imităm. Noi suntem fie lucrători împreună cu Hristos, fie lucrători împreună cu Satana. Fie adunăm cu Hristos, fie risipim. Ori suntem creștini hotărâți și sinceri, cu toată inima, ori nu suntem creștini deloc. Domnul Hristos spune: „O, dacă ai fi rece sau în clocot. Dar, fiindcă ești căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea”.1M 128.1

Am văzut că unii încă nu știu ce înseamnă tăgăduirea de sine sau sacrificiul, sau ce înseamnă să suferi de dragul adevărului. Dar nimeni nu va intra în cer fără să fi făcut sacrificii. Trebuie să cultivăm un spirit de tăgăduire de sine și de jertfire de sine. Unii nu s-au adus ca jertfă pe ei înșiși, propriul trup, pe altarul lui Dumnezeu. Ei își îngăduie o fire nervoasă, capricioasă, își satisfac apetitul și slujesc interesele egoiste, fără să țină seama de lucrarea lui Dumnezeu. Cei care sunt dispuși să facă orice sacrificiu pentru viața veșnică o vor avea; și merită să suferim pentru ea, să ne jertfim eul pentru ea și să sacrificăm pentru ea orice idol. Acea greutate mult mai mare și veșnică de slavă întrece și eclipsează orice plăcere pământească.1M 128.2