Recreerea pentru creștini

Mi-a fost arătat că păzitorii Sabatului, ca popor, lucrează prea mult, fără să-și îngăduie o schimbare sau perioade de odihnă. Recreerea este necesară pentru aceia care se angajează în muncă fizică și este esențială pentru cei a căror muncă este în special de natură mentală. Nu este necesar pentru mântuirea noastră și nici pentru slava lui Dumnezeu ca mintea noastră să lucreze continuu și excesiv, nici măcar dacă este vorba despre teme religioase. Există distracții, precum dansul, jocul de cărți, șahul, jocul de dame etc., pe care noi nu le putem aproba, deoarece Cerul le condamnă. Aceste distracții deschid ușa pentru un rău și mai mare. Ele nu au o influență benefică, ci una surescitantă, generând în mintea unora pasiuni care conduc spre jocuri de noroc, spre risipă și desfrâu. Toate aceste jocuri trebuie să fie condamnate de creștini și înlocuite cu ceva cu totul nedăunător.1M 513.1

Am văzut că sărbătorile nu trebuie să fie petrecute după moda lumii, dar nici nu trebuie să treacă neobservate, pentru că lucrul acesta îi va întrista pe copiii noștri. În aceste zile, când există pericolul ca ei să fie expuși unor influențe rele și să fie corupți de plăcerile și de atracțiile lumii, părinții trebuie să caute să le ofere ceva în locul distracțiilor periculoase. Ajutați-i pe copiii voștri să înțeleagă că aveți în vedere binele și fericirea lor.1M 513.2

Mai multe familii care locuiesc în același oraș sau în același sat să își lase deoparte, pentru un timp, ocupațiile care i-au epuizat fizic și mental și să facă o excursie în natură, undeva la țară, pe malul unui lac sau într-un crâng frumos, unde peisajul este minunat. Să își ia cu ei hrană simplă, sănătoasă, cele mai bune fructe și cereale, și să întindă masa la umbra unui copac sau sub baldachinul cerului. Mersul pe jos, mișcarea și peisajul le vor stimula apetitul și vor putea să se bucure de un ospăț pe care l-ar invidia chiar și regii.1M 513.3

În astfel de ocazii, părinții și copiii trebuie să se simtă liberi de griji, de muncă și de tulburare. Părinții trebuie să devină copii cu copiii lor și să facă totul cât mai plăcut posibil pentru aceștia. Întreaga zi să fie dedicată recreerii. Pentru cei care a căror slujbă este sedentară și se desfășoară în spații închise, mișcarea fizică este benefică pentru sănătate. Toți aceia care pot, trebuie să considere că este de datoria lor să facă acest lucru. Nu vor pierde nimic, dar vor câștiga mult. Se vor putea întoarce la ocupațiile lor însuflețiți de o nouă viață și, cu un nou curaj, se vor angaja cu zel în munca lor, fiind astfel mai bine pregătiți pentru a rezista bolii.1M 514.1

Am văzut că doar foarte puțini își dau seama cât de obositoare este munca acelora care poartă responsabilitățile lucrării de birou. Ei sunt limitați la spații închise zi de zi și săptămână de săptămână, în timp ce încordarea permanentă a puterilor mintale le afectează organismul și le slăbește resursele de viață. Acești frați se află în pericolul de a ceda pe neașteptate. Ei nu sunt nemuritori, iar dacă nu fac o schimbare, se vor extenua și vor fi pierduți pentru lucrare.1M 514.2

Avem niște daruri valoroase în frații A, B și C. Nu ne putem permite să îi lăsăm să-și ruineze sănătatea printr-o muncă neîntreruptă desfășurată în spații închise și în care sunt privați de mișcare fizică. Unde am putea să găsim alți bărbați cu experiența lor, care să le ia locul? Doi dintre acești frați sunt prinși de paisprezece ani în această lucrare de birou, trudind cu seriozitate, cu conștiinciozitate și în mod neegoist pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu. Ei nu au luat nicio pauză și nu au avut parte de nicio variație, cu excepția situațiilor când au avut friguri sau alte boli. Ei trebuie să poată beneficia de o schimbare în mod frecvent, să aibă adesea zile pe care să le dedice în întregime recreerii alături de familiile lor, care sunt aproape cu totul private de compania lor. Poate că nu va fi posibil ca toți să-și lase lucrul în același timp, dar trebuie să-și aranjeze programul în așa fel, încât unul sau doi dintre ei să poată pleca, lăsându-i pe ceilalți să le țină locul, și apoi și aceștia, la rândul lor, să aibă aceeași posibilitate.1M 514.3

Am văzut că frații A, B și C ar trebui să considere ca fiind o datorie religioasă să aibă grijă de sănătatea și de puterea pe care li le-a dat Dumnezeu. Domnul nu le cere acum să devină martiri pentru cauza Sa. Dacă vor face un astfel de sacrificiu, ei nu vor primi nicio răsplată, pentru că Dumnezeu dorește ca ei să trăiască. Ei pot sluji cauzei adevărului prezent mult mai bine prin viața, decât prin moartea lor. Dacă unul dintre acești frați ar fi deodată lovit de boală, nimeni nu ar trebui să privească aceasta ca fiind judecata directă a Domnului. Aceasta va fi doar consecința sigură a încălcării legilor naturale. Ei trebuie să acorde atenție avertizării date, ca să nu încalce aceste legi și să sufere o pedeapsă grea.1M 515.1

Am văzut că acești frați pot fi de folos cauzei lui Dumnezeu, participând, ori de câte ori lucrul acesta este posibil, la întruniri care se țin la distanță de locul lor de muncă. Lucrarea care le-a fost încredințată este importantă, iar ei au nevoie de nervi tari și de un creier sănătos; dar este imposibil ca mintea lor să fie întărită și înviorată așa cum ar dori Dumnezeu, atâta vreme cât ei sunt închiși continuu între pereții biroului. Mi-a fost arătat că lucrarea lui Dumnezeu, în general, ar avea mult de câștigat, dacă acești bărbați, care se află la conducerea lucrării la Battle Creek, ar ajunge să-i cunoască mai bine pe frații lor de departe, participând la adunările lor. Aceasta le va da fraților de departe încredere în cei care poartă responsabilitățile lucrării și îi va elibera pe aceștia de tensiunea și de împovărarea mentală, ajutându-i să cunoască mai îndeaproape progresul lucrării și nevoile cauzei. Le va însufleți speranța, le va reînnoi credința și le va spori curajul. Timpul petrecut astfel nu va fi pierdut, ci va aduce cel mai mare profit. Acești frați au calități care îi fac capabili în cea mai înaltă măsură să se bucure de viața socială. Ei se vor bucura de vizitele în căminele fraților lor de departe, astfel încât și unii, și ceilalți vor avea de beneficiat din aceste schimburi de idei și de perspective.1M 515.2

Fac apel în mod deosebit la fratele C, să-și schimbe modul de viață. El nu poate face mișcare așa cum pot alții, dintre cei care lucrează în birou. Munca sedentară, în interior, pregătește calea pentru o prăbușire sau pentru o criză bruscă. El nu va putea face mereu ceea ce a făcut până acum. Trebuie să petreacă mai mult timp în aer liber, unde să efectueze o muncă mai ușoară, de un anumit fel, sau să facă o mișcare fizică recreativă. O astfel de închidere între patru pereți, precum cea la care s-a supus el, ar distruge până și constituția celui mai puternic animal. Este o cruzime, un păcat împotriva lui însuși, și de aceea îmi ridic glasul ca să-l avertizez. Frate C, trebuie să petreci mai mult timp afară, la aer curat, călărind sau făcând mișcare într-un mod plăcut; altfel, vei muri, soția ta va rămâne văduvă, iar copiii tăi, pe care îi iubești atât de mult, vor ajunge orfani. Fratele C este calificat să-i pregătească pe alții pentru prezentarea Cuvântului. El poate fi de folos cauzei lui Dumnezeu și poate beneficia și el participând la marile adunări în aer liber ale păzitorilor Sabatului și dând mărturie pentru zidirea acelora care au privilegiul să-l asculte. Această schimbare l-ar ține mai mult în aer liber. Sângele lui este vâscos și curge prea încet prin vene, pentru că este lipsit de aerul dătător de viață al cerului. El și-a făcut bine partea sa în lucrarea de la birou, dar are nevoie de influența electrizantă a aerului curat și a luminii soarelui, pe care le găsește afară, pentru ca lucrarea lui să fie și mai spirituală și mai însuflețitoare.1M 516.1

Pe 5 iunie 1863, mi-a fost arătat că soțul meu avea să-și păstreze puterea și sănătatea, pentru că Dumnezeu încă avea pentru noi o lucrare de făcut. Datorită providenței Sale, noi dobândiserăm experiență în această lucrare încă de la începuturile ei și, de aceea, eforturile noastre aveau să fie de un mai mare folos cauzei Sale. Am văzut că munca neîntreruptă și excesivă îi epuiza soțului meu rezervele de tărie, pe care Dumnezeu dorea ca el să și le păstreze; că, dacă avea să continue să-și suprasolicite energiile fizice și mentale, așa cum făcea, avea să-și consume resursele de putere pentru viitor, să-și epuizeze capitalul și să cedeze înainte de vreme, iar cauza lui Dumnezeu avea să fie privată de contribuția lui. În cea mai mare parte a timpului, el făcea muncă de birou, o muncă pe care ar fi putut să o facă și alții, sau era angajat în afaceri și tranzacții pe care ar fi trebuit să le evite. Dumnezeu dorea ca amândoi să ne păstrăm puterea, ca să o folosim atunci când va fi nevoie, în mod special pentru a face o lucrare pe care alții nu o pot face și pentru care El ne-a ridicat pe noi, ne-a păstrat viața și ne-a dat o experiență prețioasă; în felul acesta, îi puteam fi de folos poporului Său.1M 516.2

Nu am făcut public lucrul acesta, deoarece acest îndemn a fost dat special pentru noi. Dacă noi l-am fi ascultat pe deplin, soțul meu ar fi fost scutit de necazul din cauza căruia a avut atât de mult de suferit. Lucrarea lui Dumnezeu era urgentă și părea că nu ne permite niciun moment de relaxare sau de îndepărtare de ea. Soțul meu părea că este condamnat fără scăpare la munca aceea neîntreruptă și extenuantă. Îngrijorarea pentru frații lui care era posibil să fie încorporați și, de asemenea, pentru revolta din Iowa, îi ținea mintea într-o permanentă încordare, iar energiile fizice erau cu totul epuizate. În loc să-i fie ușurate, poverile nu îl apăsaseră niciodată mai greu ca acum, și grijile, în loc să se micșoreze, se triplaseră. Dar exista cu siguranță o cale de scăpare, altfel Dumnezeu nu ne-ar fi dat acel îndemn și nu l-ar fi lăsat să cadă sub povară. Am văzut că, dacă Dumnezeu nu l-ar fi susținut într-un mod special, el ar fi ajuns mult mai devreme la epuizarea puterilor fizice și mentale.1M 517.1

Atunci când vorbește, Dumnezeu știe ce spune. Când dă o avertizare, aceasta trebuie să fie luată în seamă. Motivul pentru care vorbesc acum public este acela că avertizarea care ne-a fost dată, mie și soțului meu, le-a fost dată și altor persoane care sunt legate de munca de birou. Am văzut că, dacă nu își schimbă modul de viață, și ele sunt la fel de mult predispuse să cedeze epuizării ca și soțul meu. Nu vreau ca și alții să sufere cum a suferit el. Dar lucrul cel mai teribil este acela că, pentru un timp, acești oameni vor fi pierduți pentru cauza și pentru lucrarea lui Dumnezeu, tocmai acum când este atât de mare nevoie de ajutorul și de influența tuturor.1M 517.2

Cei care sunt legați de birou nu pot face față volumului de griji și de efort pe care l-a purtat soțul meu ani de zile. Ei nu au constituția soțului meu, capitalul din care să consume atât de mult. Ei nu vor putea suporta niciodată munca obositoare, neîncetată, și problemele pe care le-a suportat el timp de douăzeci de ani. Nu pot suporta gândul ca vreo persoană care are o muncă de birou să-și sacrifice puterea și sănătatea prin muncă excesivă, astfel încât utilitatea ei să se încheie prematur și să nu mai fie în stare să lucreze în via Domnului. Nu doar cei care culeg roadele sunt lucrători esențiali; toți aceia care contribuie cu ceva, săpând, udând și curățind vița, precum și asigurând suport pentru susținerea mlădițelor care atârnă și dirijându-le cârceii, ca să se prindă de suportul sigur, sunt lucrători de care lucrarea nu se poate lipsi.1M 518.1

Frații care lucrează la birou simt că nu pot lăsa lucrul pentru câteva zile ca să facă o schimbare, ca să se recreeze; dar greșesc în această privință. Ei pot face acest lucru și ar trebui să-l facă. Chiar dacă nu se va mai realiza la fel de mult, este mai bine să plece câteva zile, decât să fie doborâți de boală și apoi să fie împiedicați să lucreze câteva luni și poate chiar să nu se mai poată angaja niciodată în această lucrare.1M 518.2

Soțul meu credea că era ceva greșit ca el să piardă timpul în recreere socială. Nu-și putea permite să se odihnească. Se gândea că, dacă avea să facă astfel, munca de la birou avea să fie afectată. Dar, după ce a suferit acea lovitură care l-a doborât fizic și mental, lucrarea a trebuit să meargă mai departe fără el. Am văzut că frații care sunt angajați în munca plină de responsabilități de la birou trebuie să lucreze după un alt plan și să-și facă programul în așa fel, încât să aibă o schimbare de activitate. Dacă este nevoie de un ajutor în plus, acesta să fie obținut și să li se ușureze povara celor care suferă din cauză că lucrează mereu în spații închise și fac un efort intelectual extenuant. Ei trebuie să participe la adunări. Este necesar să-și alunge grijile, să se bucure de ospitalitatea și de compania fraților lor, precum și de binecuvântările întrunirilor. În felul acesta, ei vor primi gânduri proaspete, energiile lor obosite vor fi trezite la o nouă viață și se vor întoarce la lucrul lor mult mai bine pregătiți să-și îndeplinească responsabilitățile, pentru că vor putea înțelege mai bine care sunt nevoile cauzei.1M 518.3

Frați de pretutindeni, ați adormit în această privință? Este nevoie oare ca inimile voastre să se descurajeze din nou, prin căderea unui alt lucrător al lui Dumnezeu pe care îl iubiți? Oamenii aceștia sunt proprietatea bisericii. Îi veți lăsa să moară zdrobiți de povară? Apelez la voi ca să dați sfaturi pentru a se stabili o nouă ordine a lucrurilor. Mă rog la Dumnezeu ca experiența amară care a venit asupra noastră să nu mai fie îngăduită niciodată asupra vreunuia dintre frații care lucrează la birou. În special îl recomand grijii voastre pe fratele C. Îl veți lăsa să moară din lipsă de aer, de acel aer dătător de viață al cerului? Calea pe care merge îi scurtează viața cu adevărat. Din cauza faptului că stă mereu între patru pereți, sângele lui a devenit vâscos, ficatul îi este afectat, inima nu îi funcționează bine. Dacă nu face o schimbare în modul lui de viață, natura va lua această lucrare în propriile mâini. Va face un efort uriaș ca să elibereze organismul de impuritățile din sânge, care trebuie să fie eliminate. Își va pune la lucru toate puterile vitale și întregul organism va fi tulburat; și toate acestea pot sfârși prin paralizie sau prin apoplexie. Dacă își va reveni vreodată din criză, pierderea de timp va fi mare; dar probabilitatea de a-și reveni este foarte mică. Dacă fratele C nu poate fi trezit, vă sfătuiesc pe voi, fraților care sunteți interesați de cauza adevărului prezent, să-l luați, așa cum a fost luat Luther de prietenii lui, și să-l duceți departe de munca lui.1M 519.1

De când am scris cele de mai sus, am aflat că cea mai mare parte a lucrării Thoughts on the Revelation [Gânduri despre cartea Apocalipsei] a fost scrisă noaptea, după ce autorul își încheia lucrul pentru ziua respectivă. Așa a procedat și soțul meu, iar eu protestez împotriva unei astfel de sinucideri. Frații pe care i-am menționat, care sunt legați permanent de munca de birou, ar sluji mai bine cauza lui Dumnezeu participând la întruniri și luându-și timp pentru recreere. În felul acesta, ei și-ar păstra în cea mai bună stare sănătatea fizică și puterea mintală, pentru a se dedica lucrării. Ei nu trebuie lăsați să se simtă infirmi, pentru că nu mai câștigă un salariu. Trebuie să primească în continuare salariul, dar să fie liberi. Ei îndeplinesc o lucrare importantă.1M 519.2