Folosirea greșită a viziunilor

Mi-a fost arătat că unii, în special din Iowa, fac din viziuni o regulă după care măsoară totul și au pornit pe o cale pe care eu și soțul meu nu am mers niciodată. Unii nu mă cunosc nici pe mine și nici lucrarea mea și sunt foarte sceptici cu privire la orice se numește viziune. Lucrul acesta este firesc și poate fi depășit doar cu experiență. Dacă cineva nu este convins în privința viziunilor, nu trebuie să se insiste. Calea care ar trebui urmată cu astfel de oameni se găsește în Mărturia nr. 8, la paginile 328 și 329, pe care sper că le vor citi toți. Pastorii trebuie să manifeste compasiune față de anumite persoane; pe altele trebuie să le salveze cu teamă, ca din foc. Pastorii care-i slujesc lui Dumnezeu trebuie să aibă înțelepciunea de a-i da fiecăruia hrana adecvată și de a face deosebire între oameni, în funcție de fiecare caz în parte. Calea urmată față de unele persoane din Iowa, care nu mă cunosc, nu a fost înțeleaptă și consecventă. Cei care erau oarecum străini cu privire la viziuni au fost tratați în același mod ca aceia care aveau multă lumină și experiență în acest sens. Unora li s-a cerut să susțină viziunile când ei nu puteau face acest lucru în cunoștință de cauză și, în felul acesta, suflete sincere au fost conduse să ia poziție împotriva viziunilor și împotriva corpului bisericii, lucru pe care nu l-ar fi făcut niciodată, dacă s-ar fi procedat cu ei cu înțelepciune și înțelegere.1M 382.1

Unii dintre frații noștri au o îndelungată experiență în ceea ce privește adevărul și mă cunosc de ani de zile, fiind familiarizați cu influența viziunilor. Ei au pus la probă credincioșia acestor mărturii și și-au afirmat încrederea în ele. Au simțit puternica influență a Duhului lui Dumnezeu asupra lor, ca mărturie în ceea ce privește veridicitatea viziunilor. Dacă unii ca aceștia, atunci când sunt mustrați printr-o viziune, se ridică împotriva ei și acționează în ascuns ca să-i submineze influența, cazurile lor trebuie să fie tratate cu credincioșie, deoarece influența lor îi pune în pericol pe cei fără experiență.1M 382.2

Pastorii care susțin adevărul prezent trebuie să dea dovadă de multă răbdare, atunci când transmit o mărturie directă, care mustră greșeli personale și care încearcă să îndepărteze idolii din tabăra lui Israel. Ei trebuie să predice adevărul în toată solemnitatea și importanța lui, și dacă acesta își găsește drum spre inimă, va realiza pentru ascultător mai mult decât ar putea realiza orice altceva. Dar, dacă adevărul rostit în puterea Duhului nu reușește să îndepărteze idolii, nu va fi de niciun folos ca persoana aceea să fie învinuită sau corectată în mod public. S-ar putea să ni se pară că unii sunt cu totul lipiți de idolii lor, dar am văzut că noi nu trebuie să renunțăm prea ușor la acei sărmani care sunt astfel înșelați. Trebuie să avem întotdeauna în vedere faptul că toți suntem ființe muritoare, supuse greșelii, și că Domnul Hristos manifestă multă milă față de slăbiciunea noastră și ne iubește, deși greșim. Dacă Dumnezeu S-ar purta cu noi așa cum ne purtăm noi adesea unul cu altul, am fi nimiciți. Atunci când pastorii predică adevărul clar și tăietor, ei trebuie să lase ca acest adevăr să facă lucrarea de tăiere și curățare, nu să încerce s-o facă ei înșiși. Ei trebuie să pună securea, adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu, la rădăcina copacului și ceva se va realiza. Prezentați mărturia așa directă cum este ea în Cuvântul lui Dumnezeu, cu inima plină de influența caldă și înviorătoare a Duhului Sfânt, cu duioșie și cu dor după suflete, iar lucrarea în poporul lui Dumnezeu va fi eficientă. Motivul pentru care Duhul lui Dumnezeu Se manifestă atât de puțin este acela că pastorii învață să lucreze fără El. Le lipsește harul lui Dumnezeu, le lipsește răbdarea și îndelunga răbdare, le lipsește un spirit de consacrare și de sacrificiu; și acesta este singurul motiv pentru care unii se îndoiesc de dovezile Cuvântului lui Dumnezeu. Problema nu este deloc la Cuvântul lui Dumnezeu, ci la ei înșiși. Lor le lipsește harul lui Dumnezeu, devotamentul, evlavia personală și sfințenia. Lucrul acesta îi face să fie șovăielnici și îi aruncă pe terenul de luptă al lui Satana. Am văzut că oricât de hotărâți și de puternici s-ar arăta oamenii în susținerea adevărului, oricât de evlavioși ar părea atunci când încep să-și exprime neîncrederea cu privire la anumite pasaje din Scriptură, pretinzând că acestea îi fac să se îndoiască de inspirația Bibliei, ar trebui să ne temem de ei, deoarece ei sunt foarte departe de Dumnezeu.1M 383.1