Ascultarea de adevăr

Stimate frate D, îmi amintesc de chipul tău printre alte câteva chipuri care mi-au fost arătate în viziunea pe care am primit-o pe când mă aflam în Rochester, New York, pe 25 decembrie 1865. Mi-a fost arătat că te aflai undeva în spate, mai retras. În mintea ta, ești convins că noi avem adevărul, dar încă nu ai experimentat influența lui sfințitoare. Tu nu ai călcat îndeaproape pe urmele Mântuitorului nostru și, de aceea, nu ești pregătit să trăiești așa cum a trăit El. Atunci când asculți cuvintele adevărului, judecata ta spune că este corect, că nu poate fi contrazis; dar, imediat, inima ta nesfințită spune: „Acestea sunt cuvinte grele. Cine le poate asculta? Ar fi mai bine să renunți la eforturile tale de a ține pasul cu poporul lui Dumnezeu, pentru că mereu vor apărea lucruri noi, ciudate și greu de înțeles; va trebui să te oprești odată și odată, așa că ai face mai bine să te oprești acum, decât să mergi mai departe”.1M 542.1

Nu poți accepta să susții adevărul și totuși să nu-l trăiești; tu ai admirat întotdeauna o viață care este trăită în armonie cu mărturisirea de credință. Mi-a fost arătată o carte în care era scris numele tău, alături de multe alte nume. În dreptul numelui tău era o pată neagră. Tu te uitai la ea și spuneai: „Nu poate fi ștearsă niciodată”. Isus Și-a ținut mâna însângerată deasupra ei și a spus: „Doar sângele Meu o poate șterge. Dacă de acum înainte vei alege calea ascultării umile și te vei bizui doar pe meritele sângelui Meu, ca să-ți acopere păcatele trecute, Eu îți voi șterge nelegiuirile și îți voi acoperi păcatele. Dar, dacă alegi calea călcătorilor de lege, va trebui să culegi răsplata călcătorilor de lege. Plata păcatului este moartea”.1M 542.2

Am văzut îngeri răi înconjurându-te, căutând să-ți abată mintea de la Hristos și să te determine să privești la Dumnezeu ca la un Dumnezeu al dreptății și să pierzi din vedere dragostea, compasiunea și îndurarea unui Mântuitor crucificat, care îi va mântui în chip desăvârșit pe toți aceia care vin la El. Îngerul a spus: „Dacă păcătuiește cineva, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos cel neprihănit”.1M 542.3

Atunci când te afli sub presiunea îngrijorărilor, când asculți sugestiile lui Satana și începi să murmuri și să te plângi, un înger slujitor este însărcinat să-ți aducă ajutorul de care ai nevoie și să facă de rușine limbajul minții tale necredincioase. Tu nu ai încredere în Dumnezeu; nu crezi în puterea Lui de a mântui în chip desăvârșit. Îl dezonorezi pe Dumnezeu prin această necredință cruntă și îți provoci singur multă suferință inutilă. Am văzut îngerii cerești înconjurându-te, dându-i înapoi pe îngerii cei răi și privind la tine cu milă și cu tristețe; apoi, îndreptându-ți privirea spre cer, spre coroana nemuririi, îți spuneau: „Cel care va birui trebuie să lupte”.1M 543.1

Cu toate că aveai îndoieli și nedumeriri, nu ai îndrăznit să întrerupi cu totul legătura dintre tine și poporul lui Dumnezeu, care păzește poruncile Lui. Totuși, nu ai renunțat la tot de dragul adevărului; nu ai renunțat la eul tău, la voința ta. Te temi să-ți așezi propria ființă și tot ceea ce ai pe altarul lui Dumnezeu, ca nu cumva să ți se ceară să-i dai înapoi lui Dumnezeu o parte din ceea ce El ți-a încredințat. Îngerii cerești îți cunosc cuvintele și faptele, și chiar și gândurile și intențiile inimii. Tu, stimate frate, te temi că adevărul te va costa prea mult, dar aceasta nu este altceva decât ceea ce îți sugerează Satana. Chiar dacă ți s-ar cere tot ceea ce ai, și tot nu te-ar costa prea mult; valoarea primită, dacă este corect apreciată, este o greutate veșnică de slavă. Cât de puțin ni se cere! Cât de mic este sacrificiul pe care îl putem face, în comparație cu ceea ce a făcut pentru noi Domnul nostru ceresc! Și totuși, ești cuprins de un spirit de murmurare, pentru că te gândești la cât te costă viața veșnică. Tu, ca și alții dintre frații tăi din _______, ai de dus o luptă grea împotriva marelui vrăjmaș al sufletelor. De câteva ori, aproape că ai cedat în această luptă, dar influența soției și a fiicei tale mai mari a învins. Acești membri ai familiei tale ar asculta de adevăr cu toată inima, dacă influența ta i-ar susține.1M 543.2

Fiicele tale privesc la tine, luându-te ca exemplu, deoarece cred că tatăl lor trebuie să aibă dreptate în ceea ce face. Mântuirea lor depinde în mare parte de calea pe care o alegi tu. Dacă vei înceta să lupți pentru viața veșnică, vei exercita o puternică influență care îi va trage după tine pe copiii tăi, vei doborî spiritul soției tale credincioase, îi vei nărui speranțele și o vei face să-și piardă dorința de a trăi. Cum te vei putea întâlni cu ele la judecată, ca să vezi că necredincioșia ta s-a dovedit a fi ruina lor?1M 544.1

Am văzut că de mai multe ori ai cedat sugestiilor lui Satana de a înceta să te străduiești să trăiești adevărul, deoarece ispititorul ți-a spus că, oricât te vei strădui, nu vei reuși, că este imposibil să trăiești o viață de consacrare, cu toate slăbiciunile și defectele pe care le ai. Mi s-a arătat că soția ta și fiica ta cea mare au fost îngerii tăi buni, care s-au întristat pentru tine și te-au încurajat, într-o anumită măsură, să te împotrivești ispitelor puternice ale lui Satana; datorită dragostei pe care le-o porți, ai fost determinat să încerci din nou să-ți prinzi credința șovăielnică de făgăduințele lui Dumnezeu. Satana așteaptă să te doboare, ca să tresalte de satisfacție atunci când te vei prăbuși. Cei care calcă în picioare Legea lui Dumnezeu sunt încurajați de tine în răzvrătirea lor. Îți va fi imposibil să fii puternic, până când nu vei lua o poziție hotărâtă de partea adevărului.1M 544.2

Dăruirea sistematică ți se pare a fi ceva inutil; tu pierzi din vedere faptul că ea a fost stabilită de Dumnezeu, Cel a cărui înțelepciune nu dă greș niciodată. El a făcut acest plan pentru a evita confuzia, pentru a corecta lăcomia, avariția, egoismul și idolatria. Acest sistem avea menirea de a face ca povara să apese mai ușor și în mod egal asupra tuturor. Mântuirea omului a costat scump, chiar viața Domnului slavei, pe care El Și-a dat-o de bunăvoie, ca să ridice omul din decăderea la care ajunsese și să-l înalțe, pentru a deveni moștenitorul lumii. Dumnezeu a stabilit astfel, pentru ca omul să-l ajute pe semenul său în măreața lucrare de mântuire. Cel care își găsește scuze pentru a nu face acest lucru, care nu este dispus să se tăgăduiască pe sine, pentru ca alții să poată să devină părtași, alături de el, la binecuvântările cerești, se dovedește nedemn de viața viitoare, nedemn de comorile cerești, care au costat un atât de mare sacrificiu. Dumnezeu nu acceptă niciun dar care nu este oferit de bunăvoie, niciun sacrificiu impus. Cei care sunt pe deplin convertiți și care apreciază lucrarea lui Dumnezeu vor dărui cu bucurie puținul care li se cere, considerând că este un privilegiu să ofere.1M 544.3

Îngerul a spus: „Stăpâniți-vă poftele firii pământești, care luptă împotriva sufletului”. Tu te-ai poticnit în reforma sanitară. Ți se pare o anexă inutilă a adevărului. Dar nu este așa; ea face parte din adevăr. În această privință, înaintea ta stă o lucrare care va deveni tot mai dificilă, care ți se va părea mai grea decât tot ce ai avut de purtat până acum. Dacă eziți și te dai înapoi de la a primi binecuvântarea pe care este privilegiul tău să o primești, vei pierde. Te împiedici tocmai de binecuvântarea pe care Cerul a așezat-o în calea ta, ca să-ți facă înaintarea mai puțin dificilă. Satana îți prezintă lucrurile în lumina cea mai nefavorabilă, astfel încât să te opui tocmai la ceea ce s-ar dovedi a-ți fi de cel mai mare folos, atât în ceea ce privește sănătatea spirituală, cât și în ceea ce privește sănătatea fizică. Tu ai avea cel mai mult de beneficiat de pe urma reformei sănătății; adevărul primit în orice punct, în domeniul reformei, îți va fi de cel mai mare folos. Ție ți-ar aduce mari beneficii o dietă mai simplă. Ești în pericolul de a fi doborât de paralizie într-o clipă — jumătate din corpul tău murind. Salvarea ta ar fi stăpânirea apetitului, dar tu privești acest lucru ca pe o mare privațiune.1M 545.1

Motivul pentru care tinerii de astăzi nu sunt mai înclinați spre religie este educația lor defectuoasă. Nu este dragoste adevărată față de copii aceea care le permite să își îngăduie pofta sau care lasă ca neascultarea de regulile părintești să rămână nepedepsită. „Cât de înclinat este lăstarul, așa va fi și copacul.” Mama trebuie să aibă întotdeauna susținerea tatălui, în eforturile de a așeza, în copiii ei, temelia unui bun caracter creștin. Un tată iubitor nu trebuie să închidă ochii față de greșelile copiilor săi pentru că nu îi face plăcere să le administreze pedeapsa. Amândoi trebuie să interveniți și, fără asprime, dar cu fermitate și hotărâre, să îi ajutați pe copiii voștri să înțeleagă că trebuie să vă asculte.1M 545.2

Un tată nu trebuie să se comporte asemenea unui copil, lăsându-se condus de impulsuri. El este legat de familia lui prin legături sfinte. Fiecare membru al familiei privește la tată. Chiar numele lui constituie o definiție a ceea ce trebuie să fie soțul (În limba engleză, cuvântul pentru soț este „hus-band” sau „house-band”, care înseamnă „cel care îi leagă laolaltă pe cei din casă”). El este legiuitorul, manifestând prin purtarea sa demnă, bărbătească, virtuți puternice, energie, integritate, cinste și spirit practic. Într-un anumit sens, tatăl este preotul familiei, care aduce jertfa pe altarul lui Dumnezeu dimineața și seara, în timp ce soția și copiii se unesc în rugăciune și în laudă. Isus va rămâne să locuiască într-un asemenea cămin, iar prin influența Sa înviorătoare, în mijlocul scenelor înălțătoare, părinții se vor auzi exclamând plini de bucurie: „Iată, eu și copiii pe care mi i-a dat Domnul”. Mântuiți, mântuiți pentru veșnicie! Eliberați de stricăciunea care este în lume prin pofte și, prin meritele lui Hristos, făcuți moștenitori ai nemuririi! Am văzut că foarte puțini tați își dau seama de responsabilitatea lor. Ei nu au învățat să se controleze pe ei înșiși și, până când nu vor învăța această lecție, nu vor reuși prea mult în privința educării propriilor copii. Stăpânirea de sine desăvârșită va acționa ca o vrajă asupra familiei. Când aceasta este realizată, o mare biruință este câștigată. Atunci, ei vor putea să-și educe copiii să aibă ei înșiși stăpânire de sine.1M 546.1

Inima mea tânjește de dor după biserica din _________, pentru că acolo este o lucrare care trebuie dusă la îndeplinire. Este planul lui Dumnezeu să aibă un popor în locul acela. Acolo există material pentru o biserică bună, dar este mult de muncă pentru a îndepărta muchiile colțuroase și pentru a-i pregăti să lucreze organizat, în unitate. Până acum s-a întâmplat ca, atunci când unul sau doi au simțit nevoia să se ridice și să ia o poziție unită și fermă pe platforma adevărului, alții să nu facă niciun efort să se ridice, la rândul lor. Satana pune în ei un spirit de răzvrătire, ca să-i descurajeze pe cei care vor să înainteze. Ei se înverșunează atunci când sunt îndemnați să se implice în lucrare, un duh de încăpățânare vine asupra unora dintre ei, astfel că, în loc să ajute, ei pun piedici. Unii nu vor să se supună uneltei de șlefuire a lui Dumnezeu. Atunci când aceasta trece peste ei și suprafețele care nu sunt netede sunt îndreptate, ei se plâng că lucrarea este prea grea, că îi solicită prea mult. Ar vrea să iasă din atelierul lui Dumnezeu, astfel încât defectele lor să nu fie corectate. Par că nu sunt conștienți de propria stare; dar singura lor speranță este să rămână acolo unde defectele caracterului lor creștin pot fi văzute și îndreptate.1M 546.2

Unii își îngăduie un apetit păcătos, care se luptă împotriva sufletului și este o piedică permanentă împotriva progresului spiritual. Conștiința îi acuză mereu, iar dacă se discută despre adevăruri clare, sunt gata să se arate jigniți. Se învinovățesc singuri și consideră că subiectul respectiv a fost anume ales, ca să facă referire la cazul lor. Se simt întristați și răniți și se retrag singuri din adunările sfinților. Evită să se mai adune laolaltă cu ceilalți, deoarece, în felul acesta, conștiința nu le mai este tulburată. În curând, își pierd interesul pentru aceste întâlniri și dragostea pentru adevăr și, dacă nu se produce o reformă totală în viața lor, se vor întoarce și vor trece de partea răzvrătiților care stau sub steagul negru al lui Satana. Dacă își vor răstigni poftele firii pământești, care luptă împotriva sufletului, ei se vor da la o parte din cale, și săgețile adevărului vor trece pe lângă ei fără să-i rănească. Dar, dacă își îngăduie apetitul păcătos, dacă își îndrăgesc și își satisfac în continuare idolii, se așază singuri în poziția de ținte pentru săgețile adevărului și, atunci când adevărul este rostit, nu au cum să nu fie răniți. Unii cred că nu pot face o reformă în viața lor, că și-ar pune în pericol sănătatea, dacă ar încerca să renunțe la ceaiul negru, la tutun și la alimentele pe bază de carne. Satana este cel care le sugerează aceste lucruri. Tocmai aceste stimulente dăunătoare le slăbesc organismul și îi expun bolilor acute, prin faptul că slăbesc mecanismul fin al naturii și doboară fortificațiile pe care acesta le-a ridicat împotriva bolii și a degradării premature.1M 547.1

Cei care fac o schimbare și renunță la acești stimulenți nenaturali, pentru un timp vor simți o pierdere și vor suferi considerabil din cauza lipsei lor, așa cum se întâmplă cu bețivul care este dependent de alcool. Luați-i băuturile alcoolice și va suferi teribil. Dar, dacă este stăruitor, în curând va birui teribila lipsă. Natura îi va veni în ajutor și va rămâne la post până când omul va pune din nou, în locul ei, acest sprijin fals. Unii au simțurile naturale atât de amorțite, încât vor avea nevoie de ceva timp, pentru ca acestea să se refacă în urma abuzului suferit de pe urma obiceiurilor păcătoase, a îngăduirii unui apetit pervertit dobândit, care îi slăbește puterile. Oferiți-i naturii o șansă și ea se va mobiliza și își va îndeplini din nou rolul, într-un mod extraordinar. Folosirea stimulentelor nenaturale este distrugătoare pentru sănătate și are o influență de amorțire a creierului, făcând ca acestuia să îi fie imposibil să aprecieze lucrurile veșnice. Cei care îndrăgesc acești idoli nu pot să aprecieze la adevărata ei valoare mântuirea pe care Hristos a lucrat-o pentru ei printr-o viață de tăgăduire de sine, de continuă suferință și ocară și, în cele din urmă, oferindu-Și propria viață neprihănită pentru a-l salva de la moarte pe omul păcătos.1M 548.1