Urmările inactivității

Mișcarea și munca fizică au o influență benefică asupra minții, întăresc mușchii, îmbunătățesc circulația și dau bolnavului satisfacția de a-și cunoaște propria sa putere de rezistență; atâta vreme cât acesta se reține de la mișcare fizică sănătoasă și de la muncă fizică, atenția sa este îndreptată spre sine însuși. El este în pericolul continuu de a-și considera starea mai rea decât este în realitate și de a ajunge cu o imaginație bolnavă, care îl va face să se teamă continuu că își solicită peste măsură puterea de rezistență. Și în general vorbind, dacă el s-ar angaja într-o activitate bine direcționată, folosindu-și puterea, dar nefăcând abuz de ea, el va descoperi că mișcarea fizică se va dovedi un mijloc mai puternic și mai eficient în refacerea sa chiar decât tratamentul cu apă pe care îl face.SS 200.3

Lipsa de activitate a puterilor fizice și mintale, în ceea ce privește lucrul util, constituie ceea ce îi ține pe mulți bolnavi într-o stare de slăbiciune și lipsă de putere de a depăși situația. Aceasta le creează, de asemenea, condiții favorabile pentru a-și îngădui o imaginație necurată — o imaginație care i-a adus pe mulți dintre ei în starea lor prezentă de slăbiciune. Li se spune că și-au irosit prea multă vitalitate în muncă grea, când, în nouă cazuri din zece, munca pe care au prestat-o n-a făcut decât să le salveze viețile și a constituit mijlocul de salvare de la nimicire completă. În timp ce mintea lor a fost astfel angajată, ei nu au avut condiții pentru înjosirea trupurilor lor și pentru terminarea lucrării de autodistrugere. A face ca aceste persoane să înceteze să lucreze cu mintea și cu mușchii ar însemna să li se dea o mare ocazie de a deveni sclavii ispitelor lui Satana. — (Testimonies for the Church 4:94-95 (1876))SS 201.1