Lecții din experiența lui Ioan Botezătorul

[Testimonies for the Church 3:61-64 (1871).]

Timp de ani de zile, Domnul a atras atenția poporului Său asupra reformei sănătății. Acesta este una dintre marile ramuri ale lucrării de pregătire pentru venirea Fiului omului.SS 72.1

Ioan Botezătorul a pornit în spiritul și puterea lui Ilie, pentru a pregăti calea Domnului și a întoarce poporul la înțelepciune și dreptate. El a fost un reprezentant al celor care trăiesc în aceste timpuri din urmă, cărora Dumnezeu le-a încredințat adevăruri sacre spre a le prezenta în fața poporului, spre a pregăti calea pentru a doua venire a lui Hristos. Ioan a fost un reformator. Îngerul Gabriel, trimis din ceruri, a avut o convorbire despre reforma sănătății cu tatăl și mama lui Ioan. El a spus că acesta nu trebuie să bea nici vin, nici băuturi tari și că va fi umplut cu Duhul Sfânt încă de la naștere.SS 72.2

Ioan s-a despărțit de prieteni și de plăcerile vieții. Simplitatea îmbrăcămintei sale, o haină țesută din păr de cămilă, a constituit o mustrare continuă împotriva extravaganței și etalării preoților iudei și ale oamenilor în general. Alimentația lui, pur vegetariană, alcătuită din lăcustă și miere sălbatică, a fost o mustrare împotriva satisfacerii apetitului și a lăcomiei care domina pretutindeni.SS 72.3

Profetul Maleahi declară: “Iată, vă voi trimite pe proorocul Ilie înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare și înfricoșată. El va întoarce inima părinților spre copii și inima copiilor spre părinți”. (Maleahi 4, 5.6.) Aici profetul descrie caracterul lucrării. Cei care trebuie să pregătească o cale pentru a doua venire a lui Hristos sunt reprezentați prin credinciosul Ilie, la fel cum Ioan a venit în spiritul lui Ilie spre a pregăti calea pentru cea dintâi venire a lui Hristos. Marele subiect al reformei trebuie făcut cunoscut, iar mintea oamenilor trebuie trezită. Cumpătarea în toate lucrurile trebuie legată de solie spre a întoarce pe poporul lui Dumnezeu de la idolatrie, de la lăcomie și de la extravaganța în îmbrăcăminte și în alte lucruri. Stăpânirea de sine, umilința și cumpătarea care se așteaptă de la cei neprihăniți, pe care Dumnezeu îi călăuzește și îi binecuvântează în mod special, trebuie prezentate poporului în contrast cu obiceiurile extravagante, vătămătoare pentru sănătate ale celor care trăiesc în acest veac decăzut.SS 72.4

Dumnezeu a arătat că reforma sănătății este atât de strâns legată de solia îngerului al treilea la fel cum este legat brațul de trup. Cauza decăderii atât de mari din punct de vedere fizic și moral nu poate fi găsită în altă parte decât în neglijarea acestui subiect important. Cei care își îngăduie pofta și patima și închid ochii față de lumină, ca să nu vadă îngăduințele păcătoase pe care nu vor să le părăsească, sunt vinovați înaintea lui Dumnezeu. Oricine se întoarce de la lumină într-o anumită privință își împietrește inima și nesocotește lumina și în alte privințe. Oricine încalcă obligațiile morale în chestiunea mâncării și îmbrăcămintei pregătește calea pentru a încălca cerințele lui Dumnezeu privind veșnicia.SS 73.1

Corpurile noastre nu ne aparțin. Dumnezeu ne cere să îngrijim lăcașul pe care ni I-a dat, ca să-I putem aduce trupurile noastre ca o jertfa vie, sfântă și plăcută. Corpurile noastre aparțin Aceluia care le-a făcut, iar noi avem datoria să le păzim de degradare. Dacă ne slăbim trupul prin satisfacerea eului, prin îngăduirea poftei și îmbrăcându-ne după mode care distrug sănătatea, pentru a fi în armonie cu lumea, noi devenim vrăjmași ai lui Dumnezeu....SS 73.2

Providența a condus poporul lui Dumnezeu să lase deoparte obiceiurile extravagante ale lumii; să nu-și mai îngăduie apetitul și patima și să ia poziție pentru stăpânire de sine și cumpătare în toate lucrurile. Poporul pe care îl conduce Dumnezeu va fi deosebit, nu se va asemăna cu lumea. Iar dacă credincioșii se vor lăsa călăuziți de Dumnezeu, dacă îi vor aduce la îndeplinire scopurile și își vor preda Lui voința, Domnul Hristos va locui în inimă. Templul lui Dumnezeu va fi sfânt. Trupul vostru, spune apostolul, este templul Duhului Sfânt. Dumnezeu nu cere de la copiii Săi tăgăduire de sine pe seama vătămării puterii lor fizice. El le cere să se supună legilor naturale pentru a-și păstra sănătatea fizică. Calea naturii este drumul pe care îl însemnează El și este suficient de largă pentru fiecare creștin. Dumnezeu ne-a oferit cu mână largă multe bogății și daruri pentru viața și bucuria noastră, însă pentru a ne bucura de pofta naturală, normală, care ne va păstra sănătatea și ne va prelungi viața, El pune restricții apetitului. El spune: “Ferește-te; ține în frâu; leapădă pofta care nu este naturală. Dacă stimulăm un apetit pervertit, noi încălcăm legile ființei noastre și ne asumăm răspunderea de a abuza de corpurile noastre și a aduce boala asupra noastră....”SS 74.1

Tăgăduirea de sine este o parte esențială a religiei autentice. Cei care nu au învățat să se lepede de sine sunt lipsiți de evlavia practică, vitală. Nu ne putem aștepta la nimic altceva decât ca cerințele religiei să vină în contact cu simțămintele naturale și interesele lumești. Există de lucru pentru fiecare în via Domnului. — (Testimonies for the Church 3:61-64 (1871).)SS 74.2