Centre de influență și instruire

[The Review and Herald, May 2, 1912.]

Dumnezeu a rânduit ca sanatorii să fie înființate în multe locuri, spre a fi ca niște monumente ale Lui. Aceasta este una dintre căile alese de El pentru proclamarea celei de-a treia solii îngerești. Prin intermediul acestora, adevărul va ajunge la mulți, care, dacă n-ar fi existat aceste mijloace, n-ar fi fost luminați de strălucirea adevărului. Unii vor fi atrași de o anumită parte a soliei, iar alții de o altă parte. Noi suntem învățați de Domnul să lucrăm astfel, încât să ajungem la toate clasele. Solia trebuie să ajungă în întreaga lume. Lucrarea prin sanatorii trebuie să-și aducă contribuția la întregirea numărului poporului lui Dumnezeu. Prin acest aspect al efortului misionar, cei necredincioși vor fi convertiți. Prin minunatele însănătoșiri care au loc în sanatoriile noastre, mulți oameni vor fi călăuziți să privească la Domnul Hristos ca la un vindecător atât al sufletului, cât și al trupului.SS 248.1

Sarcina acestor instituții trebuie încredințată unor lucrători gata de sacrificiu, care au deplină credință în Dumnezeu. Oameni înțelepți, care lucrează ca personal medical, trebuie să-i aline și să-i ajute pe cei bolnavi și suferinzi. Sanatoriile noastre trebuie să fie ca niște lumini care strălucesc într-un loc întunecos, deoarece medicii, surorile medicale și personalul auxiliar reflectă lumina neprihănirii lui Hristos.SS 248.2

Sanatoriile trebuie astfel întemeiate și conduse, încât să aibă un caracter educativ. Ele trebuie să arate lumii bunăvoința cerului. Deși nu se poate vedea prezența vizibilă a Iui Hristos, totuși lucrătorii pot face apel la făgăduința: “Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului”. (Matei 28, 20.) El i-a asigurat pe urmașii Săi că celor care ÎI iubesc și se tem de El le va da puterea de a continua lucrarea pe care El a început-o. El mergea pretutindeni, făcând bine, învățându-i pe cei neștiutori și vindecându-i pe bolnavi. Lucrarea Lui nu a încetat prin manifestarea puterii Sale asupra bolii. El a făcut din fiecare efort de vindecare o ocazie de sădire în inimă a principiilor divine a dragostei și îndurării Sale. În acest fel trebuie să lucreze și urmașii Săi. Domnul Hristos nu mai este în persoană în această lume, însă El ne-a însărcinat pe noi să ducem mai departe lucrarea misionară medicală pe care a început-o El, și în această lucrare, noi trebuie să facem tot ce putem mai bine. Pentru continuarea acestei lucrări, trebuie construite instituții pentru îngrijirea celor bolnavi, în care bărbați și femei care suferă de diferite boli să ajungă în îngrijirea surorilor și medicilor temători de Dumnezeu.SS 248.3

În sanatoriile noastre trebuie împărtășit cu grijă adevărul; acesta nu trebuie îndepărtat și nici ascuns vederii. Din acestea, lumina adevărului prezent trebuie să strălucească în raze clare, distincte. Aceste instituții sunt uneltele Domnului pentru redeșteptarea unei moralități curate, înalte. Noi nu le înființăm pentru afaceri din care să câștigăm, ci pentru a ajuta pe bărbați și pe femei să urmeze obiceiuri corecte de viață. Cei care sunt acum neștiutori trebuie să devină înțelepți. Trebuie alinată suferința, trebuie refăcută sănătatea. Oamenii trebuie învățați că pot fi sănătoși dacă sunt atenți la obiceiurile pe care le au. Domnul Hristos a murit pentru a-i salva pe oameni de la ruină. Sanatoriile noastre trebuie să fie brațul Său de ajutor, care să-i învețe pe oameni cum să trăiască pentru a-L onora și proslăvi pe Dumnezeu. Dacă această lucrare nu se realizează în sanatoriile noastre, cei care le conduc vor face o mare greșeală. — (The Review and Herald, 2 mai, 1912.)SS 249.1