Mâncatul prea des, o cauza a dispepsiei

Mulți își îngăduie obiceiul periculos de a mânca tocmai înainte de a se retrage la odihnă. Și-au servit mesele obișnuite, însă, din cauză că simt un fel de amețeală, ei consideră că trebuie să mănânce. Îngăduind această deprindere greșită, ea va deveni un obicei și ei simt că nu vor putea dormi dacă nu vor mânca. În multe cazuri, această amețeală se datorează faptului că organele digestive au fost prea împovărate în timpul zilei printr-o mare cantitate de hrană. Aceste organe au nevoie de o perioadă de odihnă completă, pentru a-și reface energiile epuizate. O a doua masă nu trebuie servită niciodată până ce stomacul nu a avut timp suficient să se refacă după efortul depus în digestia mesei precedente. Când ne întindem pentru somnul din timpul nopții, stomacul trebuie să-și fi terminat deja această lucrare în întregime, ceea ce înseamnă că, la fel ca și celelalte părți ale corpului, trebuie să se bucure de odihnă. Însă, dacă i se dă cu forța mai multă mâncare, organele digestive sunt puse în mișcare din nou pentru a relua același cerc de lucru în timpul orelor de somn. Somnul unor asemenea persoane este adesea tulburat de vise neplăcute, iar dimineața se trezesc neodihniți. Când este urmat acest obicei, organele digestive își pierd vigoarea lor naturală, iar persoana respectivă observă că a devenit un dispeptic nenorocit. Și încălcarea legii naturii îl afectează nu numai pe individul respectiv în mod nefavorabil, ci și pe alții care suferă mai mult sau mai puțin împreună cu el. Nimeni să nu încerce să-l irite cumva, ca să vadă cât de repede își va manifesta nerăbdarea. El nu poate, fără un har special, să vorbească ori să acționeze cu calm. Aruncă umbră pe oriunde se duce. Cum ar putea spune atunci cineva: “Nu e treaba nimănui ce mănânc și ce beau eu”?SS 118.3