Urmările lipsei de activitate fizică

[Testimonies for the Church 3:148-152 (1872).]

Prin sistemul de educație din prezent, se deschide o ușă pentru ispitirea tinerilor. Deși, în general, ei au prea multe ore de studiu, există, de asemenea, multe ore în care nu au nimic de făcut. Aceste ore libere sunt petrecute adesea într-o manieră nesăbuită. Obiceiurile rele trec de la unii la alții, iar viciul sporește. Foarte mulți tineri care au primit o educație religioasă în cămin se strică prin prietenii îndoielnice atunci când ajung la școli aparent inocente și virtuoase. Ei își pierd respectul de sine și sacrifică principiile nobile. Apoi ei sunt gata să apuce pe o cale degradantă; căci ei au abuzat atât de mult de conștiința lor, încât păcatul nu le mai apare din cale afară de păcătos. Aceste stări de lucruri rele, care există în școlile care sunt conduse după planul din prezent, ar putea fi remediate într-o mare măsură dacă s-ar combina studiul cu munca. Aceleași lucruri rele există și în școlile mai înalte, doar că într-o măsură mai mare, deoarece mulți dintre tinerii de aici s-au format în vicii, iar conștiința lor s-a tocit.SS 184.1

Mulți părinți supraestimează statornicia și calitățile copiilor lor. Ei par a nu vedea influențele rele ale tinerilor vicioși la care pot fi expuși aceștia. Părinții își au temerile lor când îi trimit la școală la o oarecare distanță de casă, însă se măgulesc cu gândul că, din moment ce au avut o instruire religioasă, ei vor fi credincioși față de principii și în viața lor din perioada liceului. Mulți părinți nu au decât o vagă idee de măsura mare în care există destrăbălarea în aceste instituții de învățământ. În multe cazuri, părinții au muncit din greu și au suferit multe lipsuri pentru a putea oferi copiilor lor o educație înaltă în școală. Și după toate eforturile lor, mulți au experiența amară de a-și vedea copiii la terminarea studiilor cu obiceiuri corupte și corpuri distruse. Și, adesea, ei sunt lipsiți de respect față de părinții lor, nemulțumiți, lipsiți de evlavie. Acești părinți de care s-a abuzat, care sunt astfel răsplătiți de copiii nerecunoscători, se plâng că și-au trimis copiii de lângă ei spre a fi expuși ispitelor, iar aceștia s-au întors niște epave fizice, mintale și morale. Cu speranțele dezamăgite și cu inimile aproape zdrobite, ci își văd copiii, în care și-au pus speranțe mari, că apucă pe calea viciului și își târăsc o existență mizerabilă.SS 184.2