Efectul alimentelor excitante

Necumpătarea începe la mesele noastre, prin folosirea de hrană nesănătoasă. După un timp, continuând cu această îngăduință, organele digestive ajung slăbite, iar hrana consumată nu satisface pofta. Se instalează o stare nesănătoasă și se dorește tot mai multă hrană excitantă. Ceaiul, cafeaua și mâncărurile cu carne au un efect imediat. Sub influența acestor otrăvuri, sistemul nervos este excitat și, în unele cazuri, pentru moment, s-ar părea că mintea prinde vigoare, iar imaginația este mai vie.SS 124.1

Deoarece aceste stimulente produc pentru moment asemenea rezultate, mulți trag concluzia că au cu adevărat nevoie de ele și continuă să le folosească. Însă există întotdeauna o reacție. Sistemul nervos, fiind excitat în mod nejustificat, a împrumutat putere pentru prezent din resursele sale de putere pentru viitor. Toată această revigorare temporară a organismului este urmată de depresie. Aceste stimulente învigorează organismul în aceeași măsură în care puterea organelor excitate va slăbi după ce stimulul și-a pierdut forța. Pofta este educată pentru a dori după ceva și mai puternic ce va avea tendința de a menține și a spori o stare de excitație plăcută, până când îngăduința devine obicei și va exercita o dorință continuă după stimuli mai puternici, precum tutunul, vinurile și băuturile alcoolice. Cu cât pofta este îngăduită mai mult, cu atât mai frecvente vor fi cererile ei și cu atât mai greu de controlat. Cu cât organismul ajunge mai slăbit și mai incapabil de a rezista fără stimuli nenaturali, cu atât patima după aceste lucruri va crește, până ce voința este reprimată și se pare că nu va mai exista putere pentru a înlătura dorința nefirească după aceste îngăduințe.SS 124.2

Singura cale sigură este de a nu atinge, nu gusta, nu pune mâna pe ceai, cafea, vin, tutun, opiu sau băuturi alcoolice. Nevoia ca oamenii din această generație să ceară ajutorul harului lui Dumnezeu pentru a-și întări puterea voinței, spre a putea rezista ispitirilor lui Satana și de a se împotrivi față de cea mai neînsemnată îngăduire a apetitului pervertit, este de două ori mai mare față de cum era cu doar câteva generații anterioare. Însă generația din prezent are mai puțină putere de stăpânire de sine decât cei care au trăit atunci. Cei care și-au îngăduit pofta pentru aceste stimulente au transmis poftele lor stricate și patimile lor copiilor lor, iar acum este necesară o mai mare putere morală pentru a face față necumpătării în toate formele. Singura cale sigură de izbândă este de a sta cu hotărâre de partea cumpătării și de a nu se aventura pe calea primejdioasă.SS 125.1

Scopul măreț pentru care Domnul Hristos a îndurat acel post lung în pustie a fost de a ne învăța nevoia tăgăduirii de sine și a cumpătării. Această lucrare ar trebui să înceapă de la mesele noastre și ar trebui pusă în practică cu toată strictețea, în toate aspectele vieții. Mântuitorul lumii a venit din ceruri pentru a-l ajuta pe om în slăbiciunea sa; pentru ca prin puterea pe care Domnul Isus i-o va da, să poată deveni puternic pentru a birui pofta și patima și să obțină victorie în orice aspect.SS 125.2

Mulți părinți educă gusturile copiilor lor și le dezvoltă poftele. Ei le îngăduie să mănânce feluri de mâncare cu carne și să bea ceai și cafea. Mâncărurile cu carne foarte condimentate și ceaiul și cafeaua, pe care unele mame încurajează pe copiii lor să le folosească, pregătesc calea ca aceștia să dorească stimulente și mai puternice, cum ar fi tutunul. Folosirea tutunului încurajează pofta pentru băuturi alcoolice, iar folosirea tutunului și a băuturilor alcoolice slăbește continuu puterea nervilor.SS 125.3

Dacă simțurile morale ale creștinilor ar fi trezite în privința subiectului cumpătare în toate lucrurile, aceștia ar putea, prin propriul lor exemplu, începând cu mesele lor, să-i ajute pe cei care sunt slabi în privința stăpânirii de sine, care sunt aproape lipsiți de putere în a se împotrivi dorințelor poftei. Dacă am fi conștienți că obiceiurile pe care ni le formăm în această viață ne vor afecta soarta veșnică, că destinul nostru veșnic depinde de obiceiuri de strictă atenție, noi am acorda mai multă grijă cumpătării stricte în mâncare și băutură. Prin propriul nostru exemplu și prin efort personal putem fi mijlocul de salvare a multor suflete de la decădere prin necumpătare, de la nelegiuire și moarte. Surorile noastre pot face mult în marea lucrare de salvare a altora, întinzând pe mesele lor numai alimente sănătoase, hrănitoare. Ele își pot folosi timpul lor cel prețios educând gusturile și poftele copiilor lor, formându-le obiceiuri de cumpătare în toate lucrurile și încurajând lepădarea de sine și bunăvoința pentru binele altora.SS 126.1