Să nu vă fie rușine de muncă

Nici unuia dintre noi nu ar trebui să-i fie rușine de muncă, oricât de josnică și umilitoare ar părea aceasta. Munca înnobilează. Cei care muncesc din greu cu capul sau cu mâinile sunt oameni harnici. Și toți își fac datoria și își onorează religia, la fel de mult, fie că spală rufe sau vase, fie că lucrează pentru biserică. În timp ce mâinile sunt prinse în munca obișnuită, mintea poate fi înălțată și înnobilată prin gânduri curate și sfinte. Când vreunul dintre lucrători dovedește lipsă de respect pentru lucrurile religioase, acesta trebuie scos din lucrare. Nici unul nu trebuie făcut să creadă că instituția depinde de el.SS 418.1

Cei care au fost angajați în instituțiile noastre ar trebui să fie acum lucrători responsabili pe care să te poți bizui în orice loc, la fel de credincioși față de datorie ca și busola față de pol. Dacă ar fi folosit bine ocaziile pe care le-au avut, acum ei ar avea caractere echilibrate și o experiență vie, profundă în lucrurile religioase. Însă unii dintre acești lucrători s-au despărțit de Dumnezeu. Au dat religia la o parte. Aceasta nu este un principiu sădit în ei, pe care să-l prețuiască oriunde s-ar duce și în orice societate ar fi aruncați, dovedindu-se ca o ancoră pentru suflet. Aș dori ca toți lucrătorii să ia în seamă, cu toată seriozitatea, faptul că succesul în această viață și succesul în dobândirea vieții viitoare depinde în mare măsură de credincioșia în lucrurile mici. Cei care tânjesc după responsabilități mai mari ar trebui să dovedească credincioșie în îndeplinirea datoriilor lor în locul în care l-a așezat Dumnezeu.SS 418.2

Desăvârșirea lucrărilor lui Dumnezeu se poate vedea cu claritate atât în cea mai mică insectă, cât și la regele păsărilor. Sufletul copilului mic care crede în Hristos este la fel de prețios în ochii Săi ca și îngerul din jurul tronului Său. “Voi fiți dar desăvârșiți după cum și Tatăl vostru Cel ceresc este desăvârșit”. (Matei 5, 48.) Așa cum Dumnezeu este desăvârșit în sfera Lui, la fel și omul poate fi desăvârșit în sfera lui. Tot ce găsește mâna să facă, trebuie să fie făcut cu conștiinciozitate și promptitudine. Credincioșia și integritatea în lucrurile mici, îndeplinirea datoriilor mici și a faptelor mărunte de generozitate, vor lumina și înveseli cărarea vieții, iar când se va sfârși lucrarea noastră pe pământ, fiecare dintre micile îndatoriri îndeplinite cu credincioșie va fi prețuită ca o comoară deosebită înaintea lui Dumnezeu. — (Testimonies for the Church 4:587-591 (1881).)SS 419.1