Frumusețea sfințeniei

Domnul Hristos nu trebuie să fie ascuns în inimă și încuiat acolo ca o comoară mult râvnită, sacră și scumpă, de care se bucură numai posesorul ei. Noi trebuie să-L avem pe Domnul Hristos în inimile noastre ca un izvor de apă, care țâșnește pentru viața veșnică, înviorând pe toți cei ce vin în contact cu noi. Trebuie să-L mărturisim pe Domnul Hristos în mod deschis și cu curaj, manifestând în caracterele noastre blândețea, umilința și iubirea Sa, până ce oamenii vor fi fermecați de frumusețea sfințeniei. Nu este cea mai bună cale de a ne conserva religia așa cum facem cu parfumurile, punându-le în sticle, să nu se împrăștie mirosul.SS 400.1

Conflictele și ripostele pe care le avem de întâmpinat sunt tocmai cele care trebuie sa ne facă mai puternici și să dea stabilitate credinței noastre. Noi nu trebuie să fim vânturați ca o trestie purtată în vânt de către orice influență trecătoare. Sufletele noastre, încălzite și înviorate de adevărurile Evangheliei și împrospătate de harul divin, trebuie să se deschidă și să-și reverse parfumul asupra altora. Îmbrăcați cu toată armătura neprihănirii, putem face față oricărei influențe și curăția noastră va rămâne neatinsă.SS 400.2

Toți trebuie să considere cerințele lui Dumnezeu ca fiind supreme. Dumnezeu a dat fiecărei persoane capacități pe care să le pună în valoare pentru ca ei să poată să reflecte slava Dătătorului. În fiecare zi trebuie să se facă un anumit progres. Dacă lucrătorii pleacă de la sanatoriu așa cum au venit la el, fără să fi făcut vreun pas înainte în ce privește cunoașterea sau tăria spirituală, ei au de-a face cu o pierdere. Dumnezeu dorește ca urmașii Săi să crească în mod continuu — să crească până la statura de oameni maturi în Hristos. Cei care nu devin mai puternici și nu ajung mai puternic înrădăcinați și întemeiați vor regresa în mod continuu.SS 400.3