Loialitate față de instituțiile noastre

[Health, Philanthropic, and Medical Missionary Work, 29-33 (1888).]

Sanatoriul din Battle Creek a fost construit sub presiunea unor greutăți. Trebuia să se ia măsuri decisive, iar cei care fuseseră angajați ca ajutoare trebuia să semneze niște contracte că aveau să rămână un anumit număr de ani. Aceasta a constituit o necesitate pozitivă. După ce a fost asigurat ajutorul și după eforturi considerabile, aceștia devenind lucrători eficienți, pacienții bogați au venit cu stimulente de salarii mai bune, folosindu-i ca personal medical în casele lor, în beneficiul personal. Și astfel de lucrători au părăsit adesea sanatoriul, plecând cu ei, fără să ia în considerație efortul depus pentru calificarea lor, prin care au ajuns lucrători eficienți. Așa s-a întâmplat nu doar într-unul sau două cazuri, ci în mai multe cazuri.SS 282.1

Apoi au venit oameni ca pacienți de la instituții care nu sunt conduse după principii religioase și, în modul cel mai meșteșugit, i-au atras pe cei care lucrau la sanatoriu, promițându-le salarii mai mari. Medici au apostaziat de la credință și au plecat din instituție, deoarece nu puteau face tot ce voiau ei. Unii au fost concediați și, după ce au obținut simpatia altora dintre lucrători și pacienți, i-au îndepărtat și pe aceștia; și după ce au făcut cheltuieli mari și au încercat propriile lor căi și metode, folosindu-și toată iscusința, ei au terminat prin eșec și datorii, cărora nu au putut să le facă față. Acest lucru l-au încercat mereu alții și alții. Dreptatea și neprihănirea nu au loc în acțiunile unora ca aceștia. Ei nu au ales “calea Domnului”, ci propria lor cale. Ei i-au înșelat pe cei nechibzuiți și i-au cucerit ușor pe cei cărora le place schimbarea. Ei au fost prea orbiți și prea nepăsători ca să aibă în vedere ceea ce este bine și ceea ce este rău în acest procedeu.SS 282.2

Iată de ce a fost necesar ca la sanatoriul din Batlle Creek să se întocmească contracte care să-i oblige pe cei care se angajau ca personal medical auxiliar ca, după ce au fost instruiți ca surori medicale și lucrători pentru hidroterapie, să nu părăsească sanatoriul, pentru alte oferte mai avantajoase financiar. Au fost dați bani unor persoane deosebite, care puteau dobândi o educație medicală pentru a fi utili pentru instituție. Dr. _____ și-a pus nădejdea în câțiva dintre aceștia care l-ar fi putut ușura de responsabilitățile ce apăsaseră atât de greu asupra lui. Unii au ajuns tulburați și nemulțumiți, deoarece cei care au înființat instituții în alte părți ale țării au încercat să-i flateze și să-i stimuleze să vină la sanatoriile lor, promițându-le mai mult. Astfel, lucrătorii — cel puțin unii dintre ei — au ajuns nemulțumiți, tulburați, dezorganizați, mulțumiți de sine și neserioși deoarece simțeau că în alte părți ar fi avut alte deschideri, chiar dacă nu au plecat de la sanatoriu. Cei care tocmai începuseră practica au fost gata să preia responsabilități mari, dar era un lucru nesigur să li se încredințeze așa ceva, deoarece ei nu s-au dovedit credincioși mai întâi în lucrurile mici.SS 283.1

Acum am dori să privim acest lucru dintr-un punct de vedere creștin. Aceste încercări dovedesc adevăratul material din care este clădit caracterul. Există în Decalog porunca: “Să nu furi”. Această poruncă are în vedere fapte ca acestea. Unii au furat munca pe care alții au depus-o, ducând povara formării și instruirii lor. Orice alt plan făcut pe furiș, orice influență exercitată pentru a beneficia de ajutorul dat de alții pentru instruire nu constituie nimic altceva decât furt.SS 283.2

Există o altă poruncă ce spune: “Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău”. S-a comentat ajutorul care s-a dat și de care s-a depins pentru un anumit fel de lucrare; s-au făcut eforturi pentru a scoate în evidență lipsurile anumitor planuri și a căuta greșeli în administrarea celor care au condus instituția. Felul de administrare a fost pus în discuție cu privire la cei ale căror servicii doreau să le atragă. Vanitatea le-a fost atinsă și s-a insinuat că ei nu sunt avansați așa de repede cum ar trebui și că ar trebui să aibă poziții mai bune.SS 284.1

Cele mai mari greutăți pe care medicii și directorii din sanatoriile noastre le au de întâmpinat constau în faptul că bărbați și femei care au fost conduși pas cu pas, educați și instruiți pentru a ocupa funcții de încredere, au devenit îngâmfați, mulțumiți de sine și și-au supraestimat capacitățile. Dacă li s-au încredințat doi talanți, ei se simt cu totul în stare să mânuiască cinci. Dacă și-ar fi folosit cu înțelepciune și în mod judicios cei doi talanți, lucrând cu credincioșie în lucrurile mici încredințate lor, dovedind integritate în tot ce întreprindeau, ar fi ajuns în stare să poarte răspunderi mai mari. Dacă ar fi urcat fiecare treaptă a scării, pas cu pas, dovedind credincioșie în lucrurile mici, acest lucru ar fi fost o dovadă că sunt în stare să devină stăpâni pe datoriile pe care le aveau. Însă unora le place să ia doar caimacul. Nu le place să gândească mai profund, să devină stăpâni pe datoriile pe care le au. Ei sunt gata să se agațe de ultima treaptă a scării, fără să se obosească să urce treaptă cu treaptă. Ne doare inima când comparăm lucrarea care iese din mâinile lor cu standardul de credincioșie pe care numai Dumnezeu Îl poate accepta. Există o lipsă dureroasă, o neglijență, o lucrare de mântuială, o lipsă de statornicie în cunoașterea inteligentă, atenție și integritate. Dumnezeu nu poate spune unora ca aceștia: “Bine, rob bun și credincios; ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri”. (Matei 25, 21.)SS 284.2

Oamenii trebuie să ajungă conștienți și să simtă că fac lucrarea Domnului. Ei trebuie să aibă în inima lor dorința de a îndrepta toate minciunile și amăgirile pe care le folosește Satana pentru a-i distrage de pe calea cea dreaptă, pentru ca ei să nu aleagă calea Domnului, ci să urmeze impulsurile caracterelor lor indisciplinate. Dacă inima este sfințită și călăuzită de Duhul Sfânt, nu există riscuri pe care să și le asume, ci vor avea siguranță în tot ce vor întreprinde pentru a face o lucrare bună pentru Isus; și dacă își fac bine lucrarea, ei au siguranță în această viață, deoarece au ajutor de sus și astfel vor fi călăuziți pe o cale bună și sfântă. Ei vor fi statornici față de principii. Își vor face lucrarea nu pentru a-și asigura un nume mare sau un salariu mare, nu pentru a face caz de eul lor în toate faptele lor și a dori să fie cineva în lume, ci pentru a fi așa cum se cuvine în ochii lui Dumnezeu. Ei nu vor fi nici pe jumătate așa de nerăbdători să facă o lucrare mare cum vor fi să facă orice este de făcut cu credincioșie și cu singura dorință de a fi pentru slava lui Dumnezeu. Numele lor sunt înregistrate în cartea vieții Mielului ca slujitori credincioși ai Dumnezeului Celui Prea înalt. Acești oameni sunt mai prețioși în ochii lui Dumnezeu ca aurul cel curat, mai prețioși chiar decât aurul cel scump din Ofir. — (Health, Philanthropic, and Medical Missionary Work, 29-33 (1888).)SS 285.1