Distracțiile în sanatoriile noastre

[Testimonies for the Church 4:577-579 (1881).]

Cei care poartă răspunderea sanatoriului trebuie să fie foarte atenți ca distracțiile să nu fie de așa natură, încât să coboare standardul creștinismului, aducând această instituție la același nivel cu altele și slăbind puterea adevăratei evlavii în mintea celor care sunt în legătură cu acesta. Distracțiile lumești sau piesele de teatru nu sunt esențiale pentru prosperitatea sanatoriului sau pentru sănătatea pacienților. Cu cât gustă mai mult din acest fel de amuzament, vor fi tot mai nemulțumiți atunci când nu li se va da ocazia să participe la distracții de felul acesta. Mintea este într-un neastâmpăr febril după ceva nou și excitant, adică tocmai acel lucru pe care nu ar trebui să îl aibă. Și dacă astfel de distracții sunt îngăduite o dată, ele sunt iarăși așteptate, până când pacienții își pierd gustul pentru lucrurile simple care să le ocupe timpul. Însă majoritatea pacienților au nevoie de odihnă, și nu de excitante.SS 240.1

De îndată ce sunt introduse astfel de distracții, se îndepărtează din mintea multora obiecțiile în legătură cu mersul la teatru, iar pretextul că trebuie jucate scene morale, înălțătoare, îndepărtează ultima barieră. Cei care vor să îngăduie ca astfel de distracții să existe în sanatoriul nostru ar trebui mai degrabă să caute înțelepciunea de la Dumnezeu pentru a conduce aceste biete suflete flămânde și însetate la Izvorul de bucurie, pace și fericire.SS 240.2

După o îndepărtare de la cărarea cea dreaptă, întoarcerea este grea. Barierele au fost îndepărtate, protecția a fost înlăturată. Un pas în direcția greșită pregătește calea pentru altul. Un singur pahar cu vin poate deschide ușa ispitei care va conduce la obiceiul beției. Un singur sentiment de răzbunare îngăduit poate porni un lanț de sentimente care se va încheia prin crimă. Cea mai mică deviere de la ceea ce este drept, de la principiu, va conduce la despărțirea de Dumnezeu și se poate încheia prin apostazie.... Este nevoie de mai puțin timp și efort pentru a ne strica modul de viețuire înaintea lui Dumnezeu decât pentru a sădi în caracter deprinderi în favoarea neprihănirii și a adevărului. Orice lucru cu care se obișnuiește un om, fie că influența acestuia este spre bine sau spre rău, va fi greu părăsit.SS 240.3

Conducătorii sanatoriului nostru ar trebui să ajungă pe dată la concluzia că nu vor fi niciodată în stare să satisfacă această categorie de oameni, care își găsesc fericirea doar în ceva nou și excitant. Pentru prea multe persoane, aceasta a fost dieta intelectuală pe tot parcursul vieții lor; există dispeptici mintali, așa cum există dispeptici fizici. Mulți suferă mai degrabă de boli sufletești decât de boli ale trupului și ei nu vor găsi ușurare până când nu vor veni la Hristos, izvorul vieții. Plângerile că sunt obosiți, singuri și nemulțumiți vor înceta atunci. Bucurii care le vor aduce satisfacție vor da vigoare minții și sănătate și energie vitală sufletului.SS 241.1

Dacă medicii și lucrătorii se măgulesc că vor găsi leac pentru diversele boli ale pacienților lor, punându-le la dispoziție distracții asemănătoare acelora care au constituit un blestem pentru viețile lor, ei vor fi dezamăgiți. Fie ca aceste distracții să nu fie așezate în locul pe care ar trebui să-l ocupe Izvorul vieții. Sufletul flămând și însetat va continua să flămânzească și să înseteze atâta timp cât are parte de astfel de plăceri care nu-i aduc mulțumire. Însă cei care beau din apa vie nu vor mai înseta după distracții frivole, senzuale și excitante. Principiile înălțătoare ale religiei vor întări puterile mintale și vor distruge gustul după astfel de satisfacții. — (Testimonies for the Church 4:577-579 (1881).)SS 241.2