Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents
Istoria Mântuirii - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    În sala de judecată

    Mulțimea striga după sângele lui Isus. L-au biciuit cu cruzime, L-au îmbrăcat cu o veche manta regească purpură, iar pe capul Lui sfânt au pus o cunună de spini. I-au pus o trestie în mână, se plecau înaintea Lui și Îl salutau în batjocură: “Plecăciune, Împăratul evreilor!” Ioan 19, 3. Apoi I-au luat trestia din mână și L-au lovit cu ea peste cap, făcând ca spinii să-I intre în tâmple și sângele să I se prelingă pe față și pe barbă.IM 214.1

    Pentru îngeri era greu să îndure priveliștea. Ei L-ar fi eliberat pe Domnul Isus, dar îngerii comandanți le-au interzis, spunând că acesta era un mare preț de răscumpărare care trebuia plătit pentru om; și trebuia să fie complet și să ducă la moartea Aceluia care avea putere asupra morții. Isus știa că îngerii erau martorii umilirii Sale. Cel mai slab înger ar fi putut să facă acea gloată batjocoritoare să cadă fără putere și să-L elibereze pe Isus. El știa că dacă ar fi dorit acest lucru de la Tatăl Lui, îngerii L-ar fi eliberat pe loc. Era necesar, însă, pentru a aduce la îndeplinire Planul de Mântuire, să sufere violența oamenilor răi.IM 214.2

    Blând și smerit, Domnul Isus stătea înaintea mulțimii înfuriate, în timp ce aceasta îi oferea cel mai josnic tratament. I-au scuipat fața — acea față de care vor dori să se ascundă într-o zi, față care va da lumină cetății lui Dumnezeu și va străluci mai tare decât soarele. Domnul Hristos nu le-a aruncat criminalilor o privire mânioasă. Ei I-au acoperit capul și fața cu o haină veche, apoi Îl loveau și strigau: “Proorocește, cine Te-a lovit?” Luca 22, 64. Între îngeri a fost agitație. Ei L-ar fi salvat pe loc, dar îngerii comandanți i-au oprit.IM 214.3

    Unii dintre ucenici au căpătat permisiunea să intre unde era Isus și să vadă judecarea Lui. Ei se așteptau ca El să-și manifeste puterea divină, să Se elibereze din mâinile dușmanilor Lui și să-i pedepsească pentru cruzimea cu care L-au tratat. Speranțele lor se înălțau și coborau, după cum aveau loc diferitele scene. Uneori se îndoiau și se temeau că fuseseră înșelați, dar glasul auzit pe muntele schimbării la față și slava văzută acolo le-au întărit credința că El era Fiul lui Dumnezeu. Își aminteau scenele la care fuseseră martori, minunile pe care le văzuseră înfăptuite de Isus, vindecarea bolnavilor, deschiderea ochilor orbilor și urechilor surzilor, mustrarea și scoaterea demonilor, învierea morților și chiar potolirea vântului și mării.IM 215.1

    Ei nu puteau crede că El va muri. Sperau că Se va ridica totuși cu putere și, cu voce poruncitoare, va împrăștia mulțimea aceea setoasă de sânge, ca și atunci când intrase în templu și îi alungase pe cei care făceau din casa lui Dumnezeu un loc pentru negoț, iar ei fugiseră dinaintea Lui ca și când ar fi fost urmăriți de o companie de soldați înarmați. Ucenicii sperau că Isus Își va manifesta puterea și-i va convinge pe toți că El era Împăratul lui Israel.IM 215.2

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents