Capitolul 53 — Sanctuarul

Temelia și stâlpul credinței advente a fost versetul din Daniel 8, 14, mai presus de toate celelalte: “Până vor trece două mii trei sute de seri și dimineți; apoi sanctuarul va fi curățit.” Aceste cuvinte erau bine cunoscute de toți cei ce credeau că Domnul venea curând. Această profeție a fost repetată cu bucurie de mii de oameni, ca lozincă a credinței lor. Toți simțeau că de evenimentele aduse astfel în atenție depindeau așteptările lor cele mai strălucite și speranțele lor cele mai de preț. S-a arătat că aceste zile profetice se terminau în toamna anului 1844. Ca și restul lumii creștine, adventiștii credeau pe atunci că pământul, sau o parte a lui, era sanctuarul, iar curățirea sanctuarului nu putea să însemne decât purificarea pământului prin foc în măreața zi din urmă. Ei înțelegeau că acest lucru va avea loc la a doua venire a Domnului Hristos. De aici au tras concluzia că Hristos avea să se întoarcă pe pământ în anul 1844.IM 375.1

Dar timpul arătat a trecut și Hristos n-a venit. Credincioșii știau că nu se putea să dea greș Cuvântul lui Dumnezeu; trebuie că felul în care interpretaseră ei profeția era greșit; dar unde era greșeala? Mulți s-au grăbit să taie nodul dificultății negând că perioada celor 2300 de zile se termina în anul 1844. Nu putea fi dat nici un motiv pentru această poziție, decât faptul că Hristos nu a venit la timpul așteptat. Ei argumentau că, dacă zilele profetice s-ar fi terminat în anul 1844, Hristos ar fi venit atunci să curețe sanctuarul, purificând pământul prin foc; și că, de vreme ce El n-a venit, nu se poate ca perioada să se fi încheiat.IM 375.2

Deși majoritatea adventiștilor a abandonat calculul perioadelor profetice făcut anterior, și în consecință a negat corectitudinea mișcării bazate pe el, câțiva n-au vrut să renunțe la punctele de credință și experiență care erau susținute de Scripturi și de mărturia specială a Duhului lui Dumnezeu. Ei credeau că adoptaseră principii sănătoase de interpretare în studiul Scripturilor și că era de datoria lor să se țină tare de adevărurile deja câștigate și să urmeze în continuare aceeași cale de cercetare a Bibliei. Cu rugăciune fierbinte, ei și-au revizuit poziția și au studiat Scripturile ca să-și descopere greșeala. Neputând să vadă nici o eroare în explicația perioadelor profetice, au fost conduși să examineze mai îndeaproape subiectul sanctuarului.IM 376.1