Rezultatul neglijenței lui Eli

Când Eli era mare preot, și-a înălțat fiii la preoție. Numai lui Eli îi era permis să intre în locul prea sfânt, o dată pe an. Fiii lui slujeau la ușa tabernacolului și oficiau tăierea animalelor și slujba de la altarul jertfelor. Ei făceau mereu abuzuri în această slujbă sacră. Erau egoiști, pofticioși, lacomi și desfrânați. Dumnezeu l-a mustrat pe Eli pentru neglijarea criminală a disciplinei familiei. Eli și-a mustrat fiii, dar nu i-a stăpânit. După ce au intrat în slujba sfântă a preoției, el a auzit cum se purtau ei, deposedându-i pe copiii lui Israel de jertfe, precum și despre încălcările pline de încumetare ale Legii lui Dumnezeu și despre purtarea lor violentă, lucruri ce l-au făcut pe Israel să păcătuiască.IM 184.3

Domnul i-a făcut cunoscut copilului Samuel judecățile pe care voia să le aducă asupra casei lui Eli din cauza neglijenței lui. “Atunci Domnul a zis lui Samuel: ‘Iată că voi face în Israel un lucru care va asurzi urechile oricui îl va auzi. În ziua aceea voi împlini asupra lui Eli tot ce am rostit împotriva casei lui; voi începe și voi isprăvi. I-am spus că vreau să pedepsesc casa lui pentru totdeauna, din pricina fărădelegii de care are cunoștință și prin care fiii lui s-au făcut vrednici de lepădat, fără ca el să-i fi oprit. De aceea jur casei lui Eli că niciodată fărădelegea casei lui Eli nu va fi ispășită, nici prin jertfe, nici prin daruri de mâncare.’”IM 185.1

Fărădelegile fiilor lui Eli erau atât de pline de încumetare și de ofensatoare pentru un Dumnezeu sfânt, încât nici o jertfă nu putea să facă ispășire pentru astfel de nelegiuiri voite. Acești preoți păcătoși profanau jertfele care Îl reprezentau pe Fiul lui Dumnezeu. Prin comportamentul lor blasfemiator, călcau în picioare sângele ispășirii de la care căpătau valoare toate jertfele.IM 185.2

Samuel i-a spus lui Eli cuvintele Domnului; “Și Eli a zis: ‘Domnul este acesta, să facă ce va crede.’” Știa că Dumnezeu fusese dezonorat și simțea că el însuși păcătuise. El a recunoscut că Dumnezeu pedepsea astfel neglijarea lui păcătoasă. Eli a făcut cunoscut întregului Israel cuvântul Domnului către Samuel. Făcând aceasta, el credea că va corecta într-o oarecare măsură neglijența lui păcătoasă din trecut. Răul pronunțat împotriva lui Eli n-a mai întârziat mult.IM 185.3

Israeliții au făcut război cu filistenii și au fost biruiți, iar patru mii dintre ei au fost uciși. Evreilor le era frică. Ei știau că, dacă alte popoare ar auzi despre înfrângerea lor, ar fi încurajate să facă și ele război cu ei. Bătrânii lui Israel au hotărât că înfrângerea lor se datora faptului că nu fuseseră însoțiți de chivotul lui Dumnezeu. Au trimis la Silo după chivotul legământului. Ei se gândeau la trecerea Iordanului și la luarea cu ușurință a Ierihonului, când purtaseră chivotul, și au decis că tot ce trebuiau să facă era să aducă chivotul și, astfel, vor fi biruitori asupra dușmanilor lor. Nu-și dădeau seama că tăria lor stătea în ascultare de Legea care păstrată în chivot, care era o reprezentare a lui Dumnezeu Însuși. Preoții cei stricați, Hofni și Fineas, erau cu chivotul sacru, călcând Legea lui Dumnezeu. Acești păcătoși au condus chivotul la tabăra lui Israel. Încrederea bărbaților de război s-a restabilit și s-au simțit siguri de succes.IM 185.4