Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents
Istoria Mântuirii - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Capitolul 51 — A doua solie îngerească

    Bisericile care au refuzat să primească prima solie îngerească au respins lumina din cer. Această solie le-a fost trimisă în milă, ca să le trezească să-și vadă adevărata condiție a spiritului lumesc și a căderii de la credință și să caute să se pregătească pentru întâlnirea cu Domnul lor.IM 364.1

    Prima solie îngerească a fost dată tocmai pentru a despărți biserica lui Hristos de influențele degradante ale lumii; dar legăturile cu care oamenii, chiar pretinșii creștini, erau prinși de pământ au fost mai puternice decât atracția spre cer. Ei au ales să asculte de glasul înțelepciunii omenești și au întors spatele soliei cercetătoare de inimă a adevărului.IM 364.2

    Dumnezeu dă lumina ca să fie apreciată și ascultată, nu disprețuită și respinsă. Lumina pe care El o trimite devine întuneric pentru cei care o neglijează. Când Duhul lui Dumnezeu nu mai impresionează inimile oamenilor cu adevărul, toată auzirea și toată predicarea sunt zadarnice.IM 364.3

    Când bisericile au nesocotit sfatul lui Dumnezeu, respingând solia adventă, și Domnul le-a respins pe ele. Primul înger a fost urmat de un al doilea, proclamând: “A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei.” Apocalipsa 14, 8. Adventiștii au înțeles această solie ca fiind anunțul decăderii morale a bisericilor, rezultată în urma respingerii primei solii. Strigarea: “A căzut Babilonul” a fost dată în vara anului 1844 și în consecință din aceste biserici s-au retras vreo cincizeci de mii de persoane.IM 364.4

    Cei care au predicat prima solie nu au avut ca scop și nici nu s-au așteptat să provoace divizări în biserici sau să formeze organizații separate. William Miller spunea: “În toate eforturile mele, nu am avut niciodată dorința sau gândul să întemeiez vreo denominațiune separată de cele existente sau să aduc vreun beneficiu uneia pe seama alteia. M-am gândit să aduc beneficii tuturor. Crezând că toți creștinii se vor bucura de perspectiva venirii lui Hristos și că aceia care nu văd lucrurile cum le văd eu nu-i vor iubi mai puțin pe cei care vor îmbrățișa această doctrină, nu mi-am închipuit că vor fi necesare vreodată întâlniri separate. Întreaga mea preocupare a fost dorința de a converti sufletele la Dumnezeu, de a anunța lumea despre judecata ce vine și de a-i convinge pe semenii mei să caute acea pregătire a inimii care îi va face în stare să-L întâmpine în pace pe Dumnezeul lor. Marea majoritate a celor convertiți datorită lucrării mele s-a unit cu diferitele biserici existente. Când oamenii veneau să mă întrebe cu privire la datoria lor, le spuneam întotdeauna să meargă acolo unde se simt acasă și nu am favorizat niciodată vreo denominațiune în sfaturile pe care le-am dat.”IM 365.1

    Pentru un timp, multe biserici i-au primit bine lucrarea, dar pe măsură ce se hotărau împotriva adevărului advent, doreau să înăbușe orice propovăduire a subiectului. Cei care primiseră această doctrină au fost astfel așezați într-o poziție de mare încercare și confuzie. Ei își iubeau bisericile lor și nu voiau de fel să se despartă de ele; dar, pentru că erau ridiculizați și oprimați și li se interzicea privilegiul de a vorbi despre speranța lor sau despre participarea la adunări unde se predica despre venirea Domnului, până la urmă ei s-au ridicat și au scuturat jugul care li se impusese.IM 365.2

    Adventiștii, văzând că bisericile au respins mărturia Cuvântului lui Dumnezeu, nu le-au mai putut privi ca fiind biserica lui Hristos, “stâlpul și temelia adevărului”; iar când a început să fie proclamată solia “A căzut Babilonul” ei s-au simțit îndreptățiți să se despartă de legăturile lor de mai înainte.IM 366.1

    De la respingerea primei solii îngerești, în biserici a avut loc o tristă schimbare. Când adevărul este disprețuit, rătăcirea este în schimb primită și apreciată. Dragostea pentru Dumnezeu și credința în Cuvântul Lui s-au răcit. Bisericile au întristat Duhul Domnului și, în mare măsură, acesta S-a retras.IM 366.2

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents